Un medic specialist in psihiatrie infantila mi-a declarat ca un copil crescut de la nastere de catre un singur parinte, cu contacte rare si neregulate cu celalalt parinte nu poate fi considerat alienat parental daca refuza contactul cu persoana care este parinte doar fiindca a furnizat materialul genetic la conceperea copilului.
asta-i doar o fațetă a situației.
ce te faci când părintele ăla e ținut departe de copil? știți cum e cu plângerile penale...
o dată te duce cu vorba că ăla mic e bolnav și că ești dement dacă îl iei din casă, o dată nu-i acasă dar ..are motive să nu fie și politia da NUP, odată se arată dispus să ți-l dea, dar te invită să stai câteva ore cu el fiindcă ăla mic abia te-a văzut și trebuie să se obișnuiască cu tine... etc.apoi iar nu mai e acasă din motive temeinice ... si tot așa, speculeaza buna credinta a omului si interesul superior al copilului. ca doar un nebun ia copilul cu forta fiindca ... asa a decis judecatorul!
între timp nu vorbești niciodată de celălalt părinte, ca și când nu există, ca și când a murit.
dacă întreabă copilul ceva, rostești cunoscuta frază ..ne-a părăsit și îngropi subiectul.
copilul, daca-i foarte mic, se obisnuieste sa nu aiba doi parinti, nu considera asta o trauma iar cand dintr-o data vine tata si te invita cu el in vacanta .... ups! iti amintesti ca mama nu-l iubeste deloc, te gandesti ca mama s-ar supara daca te duci si-n plus...nu prea-l cunosti pe omul asta care te ia in brate...si care, te-a parasit, pe tine si pe mama cand erai foarte mic. deci nu te iubeste.