Protectia copilului ?!

Stimata mirebire, "mintiti" este concluzia dvs! Daca inca stapaniti limba romana, cititi intreg contextul, citez :"acolo unde va recomanda medicul neuro psihiatru", adica...??? unde e minciuna? sau "chemati martori, vecini, inregistrati", ce ar putea vedea/auzi martorii sau inregistra telefonul mobil de nu ar fi nimic adevarat?, unde e minciuna?n Cand veti avea toate dovezile, citez din nou...pai ce sa inteleg, ca urmeaza sa poata fi pacalita instanta cu probe prefabricate? Asta credeti dvs despre judecatorii din Romania? ma ingrijorati, zau asa!
Stimata doamna, nimic din relatarile acestei femei nu va intereseaza! Tot ce va intereseaza este sa scoateti de nebuna orice mama care indrazneste sa aiba o alta parere decat a dvs. NU problemele acestei mame v-au suscitat interesul, ci eventualitatea ca sfaturile mele i-ar putea folosi in alt sens decat SINGURUL pe care dvs il considerati bun.
Dvs nu sunteti femeie cum eu nu sunt avion, sau daca sunteti, e sigur o mare frustrare la mijloc, probabil din copilarie.
De altfel v-ati schimbat recent profesia din profilul si asa nou (din martie), iar noua profesie este definita extrem de lacunar, ca atunci cand te balbai cand spui o minciuna, nu-i asa dnule/dna mirebire?

pai e simplu, citez: "spuneti-i domnului ca momentan copilul e bolnav si nu poate pleca de acasa"


N-am negat problemele doamnei. Fiind pe un forum si neavand acces la detaliile situatiei reale, am propus o solutie (dupa parerea mea) echilibrata care sa o ajute pe termen lung (in contradictie cu pornirea unui razboi in care singura victima e copilul).

Va multumesc insa pentru interesul acordat persoanei mele. O singura intrebare: care e relevanta sexului meu, in contextul dat?

Am mentionat ca anxietatea este o boala, acel copil sufera de anxietate si este traumatizat psihic, fiindca tatal sau o ameninta , in fata copilului, de fiecare data, pe mama.
Repet, este o conceptie total gresita ca un partener rau este un parinte bun, ca daca a fost batuta mama, nu si copilul, copilul nu a fost abuzat.
Ba, a fost abuzat psihic si legea chiar mentioneaza decaderea din drepturile parintesti a celui care-si abuzeaza psihic copilul, dar instantele iau in seama aceste abuzuri?NU!
Din nefericire, nici nu ai cum sa demonstrezi abuzul psihic, acum la moda este acea "alienare parinteasca", luata de buna cand altii o arunca, cand parintii la care locuiesc copiii sunt de vina pentru toate relele din lume.
Repet exemple pe care le-am mai dat:
-copil de 7 luni, tratat cu injectii-dupa prima injectie primita, urla la aparitia asistentei care-i administra injectia.
-copil de un an si un pic, se apropia de soba incinsa; degeaba ii spuneam ca nu-i voie, nu pricepea; l-am lasat sa puna manuta, a vazut ce inseamna sa puna mana si dupa aceea, nu s-a mai apropiat de soba
-copil de 4 ani, care din senin spune: "mami, noi nu putem face proces ca tata sa ne lase in pace, sa nu mai mergi toata ziua la tribunal?"Si asta in excursie cu mama si bunicii, cand cautam floricele in padure si cautam pasarelele care ciripeau in copaci! Va dati seama ce preocupari are un copil de 4 ani? E normal?

Ce vreau sa subliniez cu asta: fiecare individ are propriile trairi, inclusiv copiii;reactiile lor sunt in functie de trairile lor. Un parinte care nu si-a agresat fizic copilul, dar i-a aruncat jucaria preferata , i-a alungat prietenii, l-a inchis singur in casa, i-a agresat persoanele dragi, etc. este abuzat psihic.
Nu poti chema Politia ca piticul se scoala din somn si plange dupa jucaria aruncata sau ca viseaza ca tata o bate pe mama si se zvarcoleste, nici martori nu ai in miezul noptii, nici inscrisuri nu ai cum obtine...