Schimbat divort din culpa comuna - divort prin acord

Pai ai mandat special sa faci orice in divortul din culpa comuna... Inclusiv sa renunti la cai de atac, sa ceri o hotarare fara motivare...
Partile pot intelege tot ceea ce li se explica pe intelesul lor...
Dovada impuernicirilor date de client se face cu imputernicirea si nu prin contractul care e confidential... Eu inteleg si ai dreptate, poti face orice act de dispozitie vrei in numele si pentru client, dar aici, in divort, vorbim despre acte personale, nu de dispozitie, e o categorie aparte...
Actele personale pot fi si de dispozitie, dar ele au caracterul ca ni se cere, personal, acordul.
Oricum, in practica nu am avut niciodata probleme cu reprezentarea in divort, dar mereu am facut eu procura si nu am lasat notarul s-o "creeze".
Procura asta de care spui tu nu se aplica mereu, asta de avocat... Caci daca ar fi asa, ar insemna ca mna pot marita prin avocat... =D> Or ma indoiesc de faptul asta, nu imi apare corect. Orice contract as face cu un avocat, indiferent ca as scrie acolo expres ca ma poate reprezenta in fata ofiterului starii civile pentru consimtamantul la casatorie...
Si pentru ca legea se mai interpreteaza si prin comparatie... Ce nu pot face intr-un fel nu pot desface la fel...

Contractul face dovada raporturilor dintre părți și a întinderii mandatului. Dacă se contestă întinderea mandatului, contractul în baza căruia s-a dat, face dovada, în fața instanței. Contractul de asistență juridică prevede, oricum, că părțile pot conveni să fie adus la cunoștința terților contractul.

Cât despre faptul că divorțul are caracter strict personal, opinia mea este următoarea. Procedura divorțului este reglementată prin norme speciale, derogatorii de la dreptul comun. O astfel de normă specială este cea de la art. 612 (4), care spune că ”cererea de divorț împreună cu înscrisurile doveditoare se va prezenta personal de reclamant”. Deci, regula divorțului, derogatorie de la regula de drept comun care îngăduie reprezentarea, este cea a actului personal. Dar vine art. 614 care prevede cazurile de excepție, pentru care este permisă reprezentarea. Or noi suntem într-un astfel de caz. În concluzie: de regulă divorțul e personal, dar sunt 4 excepții când divorțul se transează prin reprezentant. La principii (de genul lui mutuus consensus-mutuus dissensus) apelăm când legea nu prevede expres. Or, nu e cazul. Art. 614 spune f. clar că ”părțile se vor înfățișa în persoană cu excepția cazurilor când: 1....2....3....4....;în aceste cazuri, părțile se vor putea înfățișa prin mandatar.

Carmenk a scris:

Contractul face dovada raporturilor dintre părți și a întinderii mandatului.

Care contract, de asistenta juridica sau de mandat? Ca ele se dovedest diferit, unul conform legislatiei generice, celalalt in baza legii speciale.

Dacă se contestă întinderea mandatului, contractul în baza căruia s-a dat, face dovada, în fața instanței.

Aceeasi intrebare, contractul nu face dovada raportului dintre parti daca ne referim la contractul de asistenta juridica. In cazul lui, imputernicirea avocatiala face dovada tafa de terti, contractul poate fi prezentat in caz de probleme intre partile lui.
Ca instantele il cer cand li se nazare lor, sa-l ceara nu-i ilegal.

Contractul de asistență juridică prevede, oricum, că părțile pot conveni să fie adus la cunoștința terților contractul.

Da, da' pentru ce in cazul nostru? Ca de cele ce esti imputernicit scrie in imputernicire... ca sa ma repet asa... :D

În concluzie: de regulă divorțul e personal, dar sunt 4 excepții când divorțul se transează prin reprezentant.

Eu cred ca divortul e personal si in acel caz... Pentru ca tu, ca avocat, nu poti raspunde la interogatoriu, acesta fiind personal... Insa mandatarul cu procura speciala notariala poate...
Astfel, procura asta notariala "transfera" termporar exercitarea unor drepturi personale, ca exceptie de la faptul ca nu se pot incheia acte privitoare la drepturile personale nepatrimoniale...
De-aia zic eu ca e diferenta si ca se trateaza diferit, cel putin in practica, cele doua procuri...
Dar, repet, e numai o parare, iar daca o sustin atat de tare e pentru ca eu chiar cred in ea...
Nu vreau sa schimb ideile cuiva, poti merge pe oricare dintre variante, eu nu inteleg de ce e musai sa schimbi varianta deja aleasa... ca nu-ti aduce nimic bun in plus!!
Dar mi-e draga discutia...

Cred ca avocatul unei parti ar putea exercita drepturi personale nepatrimoniale ale clientului, unele macar... daca se schimba legislatia...
Dar nu stiu cat de pregatiti sunt juristii sa-si asume o astfel de marire a puterilor lor... nu cred ca suntem pregatiti, ca profesie, ca nivel calitativ al serviciilor noastre, al modului in care ne tratam clientii... si nu numai noi.

Temeiuri poti gasi multe si pentru ideea ta, adicatelea impotriva a ceea ce sustin si cred eu, dar practica nu stiu cat o sa-ti dea instanta dreptate, ca mai bine va sufla in iaurt decat sa se friga... zic eu!

Contractul de asistență juridică, evident că la el și la legea specială m-am referit tot timpul. Tocmai pe Legea și Statutul profesiei de avocat îmi întemeiez susținerile.
Am indicat, într-un post anterior, art 131 din Statut, de exemplu, care-mi spune că obiectul contractului de asistență juridică delimitează puterile date avocatului, fiind un mandat special pentru cele ce le conține.
Și doctrina spune la fel: Atât prof. Ciobanu, cât și Mihaela Tăbârcă - care sper că ești de acord că sunt tobă de procedură civilă- spun că procura specială nici nu mai e necesară dacă în contractul de asistență juridică s-a stipulat expres dreptul avocatului de a face acte de dispoziție. Spre o astfel de interpretare te duc și textele de lege specială, completate, unde e cazul, cu norma de drept comun.

Asta cu interogatoriul la care nu poate răspunde avocatul, ci doar mandatarul cu procură specială și autentificată mi se pare chiar hilară. Se înțelege de aici că, atunci când vine vorba despre administrarea interogatoriului prin reprezentant ar avea preferință mandatarul neavocat, cu procură autentificată, înaintea mandatarului avocat. Bănuiesc doar că s-a înțeles altceva decât ai vrut să spui. Pentru că Codul de pr. civilă e foarte clar în acest sens când prevede:
art. 223
”(1) Partea care are domiciliu in strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata.
(2) In acest caz, interogatoriul va fi comunicat in scris mandatarului, care va depune raspunsul partii dat in cuprinsul unei procuri speciale si autentice. Daca mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.”

Instanța nu are de ce să nu îmi dea dreptate când există excepțiile acelea, de la art 614 C pr civ. Și când legea nu-mi distinge între tipurile de divorț pentru care e posibilă reprezentarea. Și când toate interpretarile și argumentele de logică juridică despre care am învățat în facultate (inclusiv cea teleologică) arată în aceeași direcție.
Legiuitorul a prevăzut că cei cu domiciliul în străinătate pot să divorțeze prin reprezentant, tocmai pentru că a înțeles să le ușureze situația și să-i ajute să-și exercite drepturile în țară, de la distanță, prin reprezentant. De ce ar da instanța interpretări contrare finalității urmărite de legiuitor, dacă legea nu distinge?!

Oricum, sper din toată inima ca instanța să vadă ca mine lucrurile.:D

Nu inteleg asa, o chestiune de logica... de ce ai mai facut procura autentica daca totul duce la ideea ca ajungea imputernicirea avocatiala (sau contractul, dupa cum te-ai exprimat tu)??... :-/

Sa ne spui ce a decis instanta...