Stimați forumiști,
Haideți să clarificăm anumite detalii.
Bineînțeles că malpraxis-ul se bazează pe erori, ca regulă. Prin aceaste erori se înțelege, deci, lipsa intenției coroborată cu greșeli profesionale. Aceasta este o culpă, dar nu o intenție.
În ceea ce privește intenția, putem vorbi de malpraxis și în cazuri de intenție indirectă, respectiv atunci când definiția dată de dreptul penal este incidentă:
faptuitorul isi da seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecintele acesteia si, cu toate ca nu le urmareste, accepta posibilitatea producerii lor.
În caz contrar, am vorbi despre cu totul alte calificări mai ales sub aspect penal.
Mai precis: în cazul în care există intenție, fapta nu ar fi de malpraxis, nu ar fi o culpă, ori o intenție indirectă. În cazul unei operații cu punere în pericol al vieții, ar exista o tentativă de omor - aceasta este calficarea pentru lipsa intenției. Nu malpraxis, nu culpă, nu altceva.
Rezumându-mă la malpraxis.
Din punctul meu de vedere, ca debut, ar trebui să obțineți părerea unor specialiști medici asupra actului medical efectuat.
Abia după obținerea părerii acestor specialiști consider că s-ar impune demararea unor acțiuni juridice specifice malpraxis-ului medical. Spun acest lucru, deoarece un avocat nu are cum să dispună de cunoștințe în domeniul medical, putând demara o acțiune doar pornind de la anumite premise bine determinate.
Vă invit să observați și cele discutate aici:
www.avocatnet.ro/content/for...
Evident, prin acest sfat nu înseamnă că nu vă recomand să acționați în cazul dvs ferm și imediat. Spun doar că un avocat nu se poate bate fără arme, iar în cazul malpraxis-ului medical, armele ar trebui furnizate de specialiști în medicină.
Cu stimă.