Pensie alimentara si dreptul de vizita al minorului

proastasatului a scris:

[...] las' ca doarme in masina! N-ati vrea si dvs sa dormiti in masina? sau poate vrea doamna Presedinte?
Da, sunt copii care fac o ora dimineata si alta dupa-amiaza cand merg si se intorc de la gradinita. Si asta ce inseamna, ca le-o fi bine? Ca e obligatoriu? Ce drama s-ar intampla daca tatal (in situatia data) ar veni la vizite la domicilu, ar participa impreuna cu mama la sarbatorirea zilei copilului, Craciunului, Pastelui, in unele zile (aici stiu ca nu e posibil din cauza distantei) l-ar duce sau l-ar aduce de la gradinita/scoala? si astfel copilul s-ar invata cu amandoi si s-ar simti el confortabil sa se duca la tata, nu instanta sa-l oblige! Tot ce faci ca vrei e mult mai important, mai durabil si confortant decat ce ti se impune!

Doamna, eu discut despre situatia ACEASTA si dv. pe langa ea.
In cazul acesta copilul e confirtabil cu tatal, acesta stie adormi copilul, ba mai mult, il vedea in vizite cu luare de la domiciliul copilului fara probleme pana cand, cineva, in mod brutal si nejustificat, a intrerupt aceasta relatie. Care avea binecuvantarea mamei.
Nu putem sa luam un copil adaptat la a pleca cu tatal, sa-l dezadaptam numai ca sa avem ce adapta din nou prin vizite la locuinta sa, ca asa se simte el mai bine dupa ce l-am dezadaptat noi.

Stiu cazuri de copii adormiti in masina, plimbati in jurul blocului sau orasului in masina sa adoarma, copii calmati in masina. Stiu de copii pe care zgomotul de foehn sau de motor de autoturism ii ajuta sa doarma, stiu de copil care doarme pana in momentul opririi motorului, stiu de altii adormiti in 3 minute in masina si carati in patut... nimeni nu le-a zis acelor parinti ca-si chinuie copiii. Stiu si de copil de 4 ani adormit in masina, dar este un singur caz de varsta asa de mare pe care il cunosc.

Cat despre ultimul paragraf, da, ar fi o drama ca realitatea sa se schimbe si totusi parintii sa transmita mesaje contradictorii atat copilului cat si unul altuia. Petrecerea timpului impreuna ca familie nu e recomandata decat in cazuri rare, cand parintii gandesc si comunica foarte deschis, altfel copilul va avea constant impresia ca ei se vor impaca.
Speranta asta il va face ca, din timp in timp, sa retraiasca momentul ruperii familiei si al abandonului, lucru nedorit si da, dramatic pentru el.
E de inteles ca realitatea se schimba si exact asta trebuie transmis copilului, ca realitatea se schimba, dar ca el are doi parinti in continuare, ca la unul e locuinta lui constanta dar ca e normal sa simta (chiar daca nu petrece nopti acolo) ca si dincolo lasa o parte din el.
Nu e ok sa simta ca acasa la el se intrampla vizitele, ca si cum celalalt parinte ar fi un vizitator ocazional. Nu e ok sa simta ca tatal nu poate imparti cu el propriul mediu, proprie viata, propria intimitate. Sa il vada si sa-l lase acasa reactiveaza abandonul, iar copilul il va simti pe acel parinte ca pe un strain. Intrarea in caminul ambilor parinti ajuta la crearea unei relatii reale, intime, asa cum e cea parinte-copil.
In plus, e normal ca in timp copilul sa cunoasca persoanele relevante din viata ambilor parinti, noua sotie, noii copii, doar n-o sa vina cu totii la prima nevasta acasa!
O relatie de o calitate proasta se poate crea in orice cirscumstante, sigur; daca ii urmarim interesul copilului insa... ne putem dori sa aiba parte de mai bine.

Doamna, citind randurile pe care le-ati scris, spun sincer, ca nu as avea nimic de obiectat. Ca pct de v general, ele sunt fara cusur! Doar ca...the devil is in detail, din pacate. Nu am sustinut nicio clipa ca un copil adaptat ar trebui dezadaptat. Cum cu usurinta se sustine ca daca un copil sub 10 ani refuza sa plece cu/la parintele nerezident este ptr ca nu are discernamant, cum s-ar putea sustine ca un copil de 1 an si 10 luni ar avea, in sensul ca il consideram noi adaptat. Adaptat, ziceti dvs, la a pleca cu tatal. Habar nu avem nici ce se petrece in mintea lui, nici ce a perceput din schimbarea realitatii din jurul lui. Nu trebuie, zic eu, sa ne argumentam un pct d v impingand lucrurile la absurd, cum ar fi o vizita la fosta sotie, insotit de actuala sotie! Cat priveste recomandarile, doar aici va contrazic. Da se recomanda specific si explicit ca un copil sa-si vada parintii impreuna, si nu cred ca este peste masura, ca de 3 ori pe an sa si intample (ziua copilului, Paste, Craciun). Am citit ca copilul se simte bine cand isi vede mama si tatal vorbind despre el, facand impreuna ceva ptr el...se simte important, pentru ambii. Ramane chestiunea ca fiecare copil este unic, fiecare situatie particulara, ...in timp ce toate hotararile judecatoresti par a fi aproape identice! Poate acceptati si dvs ca exista cazuri si cazuri, si ca desi ceea ce sustineti este in principiu corect, viata nu e alba sau neagra ci e reprezentata de infinite nuante de gri.Exista multe cazuri, pe care chiar aici le puteti afla, in care am indoieli consistente ca acei copii trebuie neaparat sa plece acasa la parintele nerezident. O atitudine preventiva, de tipul acordarii unui timp, pentru desfasurarea treptata a lucrurilor nu mi se pare deloc in detrimentul copilului!

Dupa cum am spus de zeci de ori, depinde de fiecare situatie in parte!

Nu pot discuta aici foarte personalizat, ci doar in limita informatiilor pe care le am. In cazul acesta mama fusese de acord cu vizite la domiciliul tatalui, dupa care s-a razgandit. Am presupus, ca si dv. dealtfel, ca mama aceea nu a gresit, prin urmare copilul era ok cu aceste deplasari, cu timpul petrecut cu celalalt parinte.

Nu va invat eu cum se determina confortul psihic la un copil de 2 ani, sunt convinsa ca ideea a fost expusa de dragul argumentatiei.
Vad ca imi tot aduceti argumente pe care, apoi, nu le mai sustineti, cum ar fi chestiunea cu adormitul in masina o data la doua saptamani care mai adineauri era o catastrofa, acum imi dati dreptate.

In rest, sunt impotriva si eu si destui psihologi ca un copil sa isi vada parintii impreuna. Una e sa fie in acelasi loc, alta e sa fie impreuna in acelasi loc. Parintii e normal sa discute despre copiii lor, sigur, asta inseamna sa colaboreze, aceasta colaborare fiind evident benefica pentru copil. Si ceea ce dv. considerati absurd, cum ar fi cunoasterea sotiei tatalui, e un drept al copilului si al tatalui, o normalitate dpdv juridic si moral.

Nu mai intervin aici, vazand ca domnul si-a clarificat si nu mai revine, discutia noastra fiind sortita a continua fara scop la infinit.
Ma bucur mult pentru user ca a reusit sa renormalizeze relatia cu copilul. Va doresc succes!