mediere

Multi avocati considera concilierea o etapa obligatorie in calea lor spre proces si , ca atare , nici nu fac mai mult decat formalitatile necesare pentru a indeplini aceasta procedura . De aceea o conciliere formala , la care de cele mai multe ori nici nu se prezinta partile , ci doar se depun la dosarul cauzei confirmarile de citare , nu poate fi comparata cu o mediere in adevartul sens al cuvantului , unde sunt prezente ambele parti , asistate de mediator si unde isi expun problemele cautand solutii. Medierea propune o solutie de tipul castig-castig , in timp ce concilierea este o metoda care ofera solutii de tipul castig-pierdere.

Oare de ce pleaca legiuitorii nostri de la premisa ca, in genere, comerciatii lui sunt niste tampiti care n-ar fi in stare sa se inteleaga si fara o obligatorie procedura a concilierii directe?

Cand un comerciant ajunge la concluzia ca trebuie sa-l cheme in judecata pe un altul (pana mai ieri partener de afaceri, iar pe viitor ...aleluia), sa fiti convinsi ca deja a dat "jdămii" de faxuri si tot atatea telefoane in care - pe limba lui si fara formalitati - l-a rugat cu ceru' si pamantu' sa-i plateasca naibi factura aia. El stie bine ca din clipa in care a trimis invitatia la conciliere - dupa toate regulile procedurale - nu prea mai asteapta nimic de la ea.

Dar trebuie sa o faca pentru ca legiuitorul nostru l-a obligat totusi - inspirat fiind din Decretul 81/1985 cu privire la imbunatatirea activitatii de solutionare a litigiilor dintre unitatile SOCIALISTE (Nu stiati, nu e asa? - De acolo vine procedura concilierii. Unii au constat ca nu-i buna de nimic si au scos-o prin 93, iar altii au reintrodus-o sub semnul "idealului care trebuie sa stea la baza oricarui efort legislativ in materie" - dupa cum scria prin nota de fundamentare de la vremea reintroducerii ei. Efortul fiind, de altfel, facut cu copy-paste ).

Cui foloseste procedura asta?
Pai, ne lamureste Curtea Constitutionala.
"Curtea a statuat că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi - mai pregnant în materie comercială - şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată". (Dec. 807/2008 - una din deciziile luate l-a intamplare din multele pe care le-a dat curtea ...cam toate la fel).

Adica, bai fraiere, ia nu-mi mai incurca mie activitatea de judecata pentru ca eu, stat, sunt cam neputincios sa-ti judec tie cererea pentru plata unei amarate de facturi:
- n-am judecatori bine platiti
- n-am fonduri (ba chiar le mai si tai judecatorilor din leafă si din sporuri)
- n-am sedii suficiente pentru instante
- etc. etc.
- asa ca mai plimba tu ursu de-aiurea prin proceduri de conciliere (cică de dragul celeritatii - adica al rapiditatii, pentru cine nu e prea familiarizat cu termenii), ca poate cine stie, s-ar putea ca de-atata efort chiar sa-ti treaca sa-ti mai ceri vreun drept...

Scuze pentru SILA cu care-am scris mesajul asta.

Ce va face sa credeti ca cel caruia i s-a dat cu flit la o invitatie (obligatorie) la conciliere are sa mai fie atat de dispus sa mai faca si una la mediere? Ce-l face sa creada ca s-ar prezenta cineva la mediere dupa ce nu s-a prezentat la conciliere? Vreun bolnav de prea mult optimism.

Si daca a vazut guvernantu' ca nu i-a mers cu comerciantu' s-a gandit la Gheorghe. Si i-a ars niste taxe de timbru in materie de succesiune si partaj de sa se mai gandeasca bine daca astea sunt vremuri in care sa mori si sa-ti lasi mostenitorii gata datori cu vreo 3% + 3% din averea ta daca au tupeul de a deschide gura in instanta ca sa zica: sa constatati deschisa succesiunea defunctului si sa stabiliti ca masa succesorala se compune din ... + partaj

Vorba lui Paler - Dumenezeu sa-l ierte - care zicea cam asa: cea mai buna stare a vremurilor pe care le traim e fii mort, si mort mai demult ca sa nu mai poti fi dezgropat.