ValeriuIon a scris:
iuli_c a scris:
in materia raspunderii pt prejudiciile cauzate de lucruri
a.forta majora si cazul fortuit sunt exoneratoare de raspundere
b.fapta unei terte persoane pt care paznicul juridic al lucrului nu este tinut a raspunde este exoneratoare de raspundere
c.fapta victimei este intotdeauna o cauza exoneratoare de raspundere
B,C
Art. 1352.
Fapta victimei sau a terţului
Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere. Comentariu 1. Noţiuni. Fapta victimei sau fapta unei terţe persoane reprezintă cauze străine în care este exclusă în tot sau numai în parte angajarea răspunderii civile. Calitatea de victimă revine persoanei care a suferit un prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial ca urmare a săvârşirii unui delict civil sau creditorului din raportul contractual. Orice altă persoană străină de raportul obligaţional delictual sau contractual este considerată a fi terţ. După cum s-a menţionat în doctrină: „Inexistenţa răspunderii este determinată de absenţa în tot sau în parte a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtului şi prejudiciul suferit de reclamant” (a se vedea L. Pop, Teoria obligaţiilor, 2000, p. 378). 2. Cauze străine. Regula generală. Noul Cod civil distinge două ipoteze în care aceste cauze ar putea conduce la exonerarea de răspundere civilă: a) Fapta victimei sau a terţei persoane întruneşte condiţiile forţei majore atunci când reprezintă cauza exclusivă şi determinantă a producerii prejudiciului, absolut imprevizibilă, irezistibilă şi inevitabilă. Răspunderea debitorului este integral înlăturată în absenţa legăturii de cauzalitate şi a culpei. b) Fapta victimei sau a terţei persoane este doar un caz fortuit, iar în temeiul unor dispoziţii exprese ale legii sau prin convenţia părţilor este recunoscut ca fiind o cauză care înlătură răspunderea. În principiu, cazul fortuit nu are niciun efect exonerator de răspundere, nici doar parţial, decât atunci când prezintă caracterele forţei majore. De la această regulă se instituie o excepţie stabilită de lege sau convenţia părţilor, când debitorul nu poate face dovada imprevizibilităţii şi inevitabilităţii unor evenimente, iar la producerea prejudiciului au contribuit mai multe cauze. De principiu, intervenţia unei cauze străine constând în săvârşirea unei fapte chiar de către victimă ori de o altă persoană care a cauzat prejudiciul conduce la distrugerea legăturii de cauzalitate dintre fapta persoanei responsabile, considerate, iniţial, a fi culpabilă, şi aceste consecinţe dăunătoare, înlăturând total sau parţial răspunderea civilă a acesteia din urmă. La fel şi în materia răspunderii contractuale, fapta creditorului sau a altei persoane sunt de natură să înlăture răspunderea debitorului, acesta fiind în imposibilitate de a executa obligaţia pe care şi-a asumat-o. În acest sens, în mod tradiţional, doctrina noastră a apreciat că pentru a produce asemenea efecte, fapta victimei sau a unei terţe persoane trebuie să îndeplinească de facto condiţiile unui caz de forţă majoră. Astfel, s-a menţionat faptul că: „Pârâtul va fi în întregime apărat de răspundere numai dacă fapta terţului îndeplineşte trăsăturile forţei majore, adică este absolut imprevizibilă şi irezistibilă”, pentru că, în caz contrar, „pârâtul este în culpă, deoarece nu a prevăzut-o şi nu a evitat-o, fiind răspunzător în solidar cu terţul” (a se vedea L. Pop, Teoria obligaţiilor, 2000, p. 378-379). Numai în aceste condiţii răspunderea debitorului poate fi înlăturată total sau doar parţial, alăturându-se răspunderii terţului, ca o răspundere solidară, pentru acelaşi prejudiciu. Fapta prejudiciabilă a victimei sau a terţului trebuie să fie imprevizibilă şi irezistibilă, fiind săvârşită de către o persoană determinată. 3. Cauze străine. Regula specială. De la regula unanim consacrată de doctrină şi jurisprudenţă, noul Cod civil instituie o situaţie specială, condiţionată de existenţa unei reglementări legale sau convenţionale exprese. Prin inserarea în cuprinsul art. 1352 NCC a acestor dispoziţii, în noua formulare a textului legal, se urmăreşte consacrarea unei reguli speciale, favorabile debitorului obligaţiei civile, privind posibilitatea înlăturării răspunderii ori de câte ori în lanţul cauzal a intervenit un eveniment, precum fapta victimei însăşi ori fapta unei terţe persoane, chiar şi în acele situaţii în care acestea nu îndeplinesc condiţiile unui caz de forţă majoră, ci ale unui caz fortuit, dar numai atunci când legea sau convenţia părţilor a dispus expres în acest sens. 3. Culpabilitatea victimei sau a terţei persoane. Discuţiile care s-au purtat în literatura juridică au fost circumscrise problemei dacă este necesară dovedirea ilicităţii şi culpabilităţii faptei victimei sau a terţului, pentru a putea fi recunoscută ca o veritabilă cauză exoneratoare de răspundere civilă. Astfel, s-a acceptat opinia
potrivit căreia fapta victimei are ca efect înlăturarea totală a răspunderii indiferent chiar şi atunci când este licită, deci neculpabilă ori când victima a săvârşit fapta prejudiciabilă fiind lipsită de discernământ. În acest sens, în doctrină s-a subliniat faptul că printr-o asemenea abordare „s-a făcut un pas important spre considerarea, în unele cazuri, a culpei morale ca fiind o culpă socială” (a se vedea M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, p. 320-321). În doctrina şi jurisprudenţa franceză, aproape în unanimitate se admite faptul că fapta victimei sau a unui terţ nu trebuie să întrunească exigenţele privind caracterul culpabil, fiind suficientă demonstrarea legăturii de cauzalitate dintre aceasta şi prejudiciul produs (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Traité de droit civil, p. 280-281). Împărtăşim fără rezerve această orientare, considerând că în materia cauzelor străine, cum sunt cele privind fapta victimei sau fapta unui terţ, obiectul analizei îl constituie condiţiile angajării răspunderii făptuitorului, respectiv ale paznicului juridic. Din această perspectivă, în absenţa unei legături de cauzalitate directe şi nemijlocite dintre faptă şi prejudiciu, nu se poate reţine culpa debitorului, astfel că răspunderea sa trebuie să fie înlăturată, chiar şi atunci când victima sau terţa persoană a cauzat prejudiciul acţionând fără vinovăţie.
Baias
barem b
avocatnet.ro explicăm legislația
madalinaflo, utilizator
Deacon 
manuelle