In urma unui divort (2008), persoana in cauza, cere inchiderea activitatii societatii comerciale pe care o detinea. Lichidatorul judiciar intoarce raspunderea patrimoniala catre administrator. Aceasta persoana ramane cu datorii de aprox 95000 lei catre creditori diversi, fara bunuri mobile sau imobile si initial, fara nici un venit. Devine astfel o persoana insolventa, stigmatizata, cu o familie monoparentala, fara nici o sursa de existenta.
Cu greu, acum aprox 3 ani, reuseste sa se angajeze. In aceasta perioada, munceste neintrerupt (4-5zile libere/an), pt un salariu min. In data de 02.06.2014, este anuntata ca va intra in C.O., acest concediu nefiind planificat, pe motiv ca administratorul a hotarat inchiderea activitatii, aceasta fiind o hotarare nemotivata. Nu a primit nici un leu, nici indemnizatie de C.O. si nici salariul. Avand gestiune i
s-a cerut si cheia magazinului.
Salariata a facut plangere la IPJ, reclamatie la ITM, cerere/declaratie la Primaria mun. pt ajutor social si a depus la Tribunalul mun., cerere pt deschiderea procedurii de insolventa a p.f.
O situatie dramatica, o existenta franta, fara nici un ajutor sau sprijin. Oare acesti oameni, nu au dreptul sa traiasca??? Astept opinia dvs.
a depus la Tribunalul mun., cerere pt deschiderea procedurii de insolventa a p.f.
ce spera sa obtina in urma cererii ?
Nu avem o lege a insolventei persoanelor fizice.
Ca a depus reclamatie la ITM inteleg, nu inteleg de ce si la politie..
Ati scris o poveste finalizata cu o intrebare retorica, cu care ati reusit sa adunati o unanimitate de opinii favorabile personajului povestirii si nefavorabile sistemului in care traieste, conform sensului dorit de dvs.
Acum, intrbarea este : Care este intrebarea (dvs.) ??