Obtinere custodie copil de catre tata

Se vede treaba ca v'a suparat comentariul meu. Nu asta era intentia. Ceea ce am spus insa este doar din proprie experienta. Fapt real. Fetita dumneavoastra se manifesta la fel si cand se intoarce acasa, la dumneavoastra? Daca este asa, atunci e cert ca e mult prea mica sa decida cu cine ii e mai bine si are asemenea ,,manifestari'' doar pentru ca se obisnuieste cu un parinte si vrea cu el. Daca insa nu se comporta idem cu plecarea spre mama, atunci, fiti pregatit cu doi martori, in momentul in care micuta vine inapoi la dumneavoastra, pentru a vedea reactiile acesteia. Va va folosi mult marturia acestora in proces. Puteti sa si filmati cumva scena in care fetita se impotriveste sa o vada pe mama. Si daca veti avea aceste probe, pe langa cele pe care spuneti ca le aveti, sunt convinsa ca instanta va v'a da castig de cauza.Bafta

Domnule stefanspania , nu mai fiti asa pornit impotriva sistemului....si eu si copilul meu si mama copilului si vecinii de la domiciliul mamei , ne-am obisnuit cu totii cu reactia copilului cand il duc inapoi la mama....copilul se prinde de gatul meu si incepe sa planga in timp ce si eu si mama ne chinuim sa il desprindem...si dupa ce il desprindem de mine si eu ma retrag , cata vreme sunt in raza lui vizuala , tipa efectiv dupa mine, in vazul si auzul vecinilor si a persoanelor din preajma....care persoane pe cine credeti ca dau vina???? Evident pe mine! Eu sunt de vina ca imi fac copilul sa sufere atat! ....dar ne-am obisnuit cu totii.......urmatorul pas va fi indepartatea definitiva a tatalui de langa copil, pentru simplu fapt ca a facut greseala fatala de a fi un tata ideal in Romania. Alta solutie pentru a opri terorizarea psihica a copilului nu exista.

Si stati linistit ca nu este numai problema instanelor....este o problema generalizata in societate......toti sunt de parere ca tatal e vinovat intodeauna!

Am invitat zeci de persoane avocati, juristi, mamici, tatici de pe acest forum sa vina sa vada cu propii ochi reactia copilului meu in acele momente si apoi sa discutam despre interesul superior al copilului zile in sir......nu va veni nimeni , dar parari teoretice vor emite toti!

spiridon vasilica a scris:

Se vede treaba ca v'a suparat comentariul meu. Nu asta era intentia. Ceea ce am spus insa este doar din proprie experienta. Fapt real. Fetita dumneavoastra se manifesta la fel si cand se intoarce acasa, la dumneavoastra? Daca este asa, atunci e cert ca e mult prea mica sa decida cu cine ii e mai bine si are asemenea ,,manifestari'' doar pentru ca se obisnuieste cu un parinte si vrea cu el. Daca insa nu se comporta idem cu plecarea spre mama, atunci, fiti pregatit cu doi martori, in momentul in care micuta vine inapoi la dumneavoastra, pentru a vedea reactiile acesteia. Va va folosi mult marturia acestora in proces. Puteti sa si filmati cumva scena in care fetita se impotriveste sa o vada pe mama. Si daca veti avea aceste probe, pe langa cele pe care spuneti ca le aveti, sunt convinsa ca instanta va v'a da castig de cauza.Bafta

Doamna ma faceti sa rad....se vede treaba ca nu stiti cum stau lucrurile in justitia din Romania....martori pentru ce? filmari sunete imagini pentru ce? A...va spune eu pentru ce! ca sa poata instanta sa respinga probele! Asa s-a intamplat....toate instantele au inteles deja ce doream sa demonstrez cu acele probe dar le-au respins ca sa nu aiba probe certe la dosar , chair daca convingerea lor s-a format!

Cat despre reactia copilului...de cate ori il iau de la mama acesta vine la mine cu zambetul pe buze, nu apuc sa ajung langa el pentru ca de cum ma vede alearga inspre mine, si abia asteapta sa plecam ca nu cumva mama sa il ia inapoi....iar depsre reactia cand il duc inapoi....am aratat deja.
DA, intr-adevar e prea mic sa stie care e binele lui....de unde sa stie saracul ca eu am fost un tata ideal si mi-am sacrificat viata ca sa ii fie lui bine nu mie....ca sa aiba cele mai bune conditii din toate punctele de vedere ...lucru retinut si de instante...dar atat doar retinut!

:offtopic: Va rog sa nu postati mesaje consecutive si sa ferim discutia de aspecte de ordin personal. Multumesc.

Domnule, tot ceea ce va trebuie sunt un avocat competent si ceva sansa. Un avocat competent ca sa stie sa se foloseasca asa cu trebuie de probele pe care le aveti si noroc sa aveti un judecator competent si ca persoana de la autoritatea tutelara sa vada ce trebuie.
Sa faci o generalizare a solutiilor date de instante in spete similare este cea mai mare greseala. Niciun astfel de caz nu seamana cu celalalt.
Pana la urma solutia este data in functie de interesul superior al minorului, asadar, daca cele prezentate de dumneavoastra sunt reale, aveti sanse foarte mari sa castigati acest proces privind incredintarea minorului. Mult succes!
p.s. Luptati pentru interesul copilului dumneavoastra fara sa precupetiti niciun efort si nu tineti seama de defularile unora fata de sistemul juridic.