Vreau sa introduc exceptia de neconstitutionalitate cu privire la articolul in baza caruia intimata solicita obligarea mea la plata cheltuielilor de judecata, in situatia ca constestatia va fi respinsa.
Avand in vedere ca am solicitat si primit ajutor social pentru diverse taxe juridice, si ca ma reprezint singur, deoarece nu dispun de resurse, fiind in situatia ca mi-am pierdut locul de munca, iar intimata actioneaza in proces cu rea vointa, folosindu-se de amenintarea cu cheltuielile de judecata, chemand martori persoane straine,
Consider ca aceasta situatie este o ingerinta disproportionata in drepturile mele patrimoniale, ce lezeaza iremediabil accesul la justitie.
As dori sa va rog sa ma indrumati in legatura cu detalierea motivelor pe care trebuie sa le aduc.
Precum si cu o opinie daca judecatoarea va putea sa imi puna bete in roate (evitand sa trimita solutionarea la CCR), considerand ca exceptia invocata nu ar avea incidenta directa asupra obiectului procesului - litigiu de munca??
Intr-adevar, pare ca aceasta din urma hotarare are acelasi obiect cu cel pe care-l ridic eu.
Dar ceea ce nu inteleg eu este explicatia pe care o da CCR iar si iar:
Curtea a reţinut că obligativitatea plăţii cheltuielilor de judecată, incluzând taxele de timbru şi onorariile avocaţilor, de către partea ale cărei pretenţii nu au fost admise de instanţa de judecată are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia şi nu contravine prevederilor constituţionale.
Ce inseamna treaba asta? Ce e culpa asta?
Imi pare ca este o eroare logica: ideea de culpa procesuala intr-adevar nu contravine prevederilor constituţionale :)
Ci implicatia ca din culpa procesuala trebuie sa rezulte obligarea la plata cheltuielilor... asta e neconstitutional si de altfel si ilogic!
„Culpă” procesuală înseamnă o anumită „vină”, adică o conduită pe care ați putea să o aveți în cadrul procesului prin care cauzați anumite cheltuieli părții adverse. În acest caz partea care are o „vină” sau o „culpă” din cauza căreia partea adversă este supusă la anumite chletuieli, va fi obligată să „despăgubească” partea cu acele cheltuieli.
Asta nu este neconstituțional. Oricine produce un prejudiciu sau o cheltuială prin fapta sa culpabilă (procesuală sau nu) va fi obligată la acoperirea prejudiciului repsectiv.
Deci, în cazul D-voastră, nu trebuie să luați în seamă „amenințările” părții adverse cu privire la faptul că vă va obliga la plata cheltuielilor pe care le face cu procesul, dacă va câștiga, dar totodată trebuie să aveți grijă să aveți o atitudine de bună credință, prin care să nu o determinați pe aceasta să facă niște cheltuieli cu procesul care să se datoreze doar atitudinii D-voastră culpabile.
Cu alte cuvinte, chiar dacă partea adversă face anumite cheltuieli și va câștiga procesul, nu veți fi obligat la plata acelor cheltuieli decât dacă acestea se datorează culpei D-voastră procesuale, adică a unei conduite culpabile în timpul procesului.
O preconditie a existentei culpei este eroarea?
Vreau sa inteleg daca explicatia dvs instituie obligarea la plata cheltuielilor partii adverse ca o regula sau ca o exceptie?
Daca simplul fapt de a introduce o cerere de chemare in judecata e considerat culpa procesuala....?!
Este aceasta o vina în cadrul procesului prin care cauzați anumite cheltuieli părții adverse?
Desigur, instanta poate, prin hotararea finala, sa considere ca este o vina, asadar ca am gresit sa chem in judecata intimata. Cu toate ca eu am facut-o de buna dreptate.
Sau ar trebui sa fiu relaxat ca, daca nu fac nimic de rea-credinta (cum ar fi...exemple?!), atunci instanta nu va decerna sa suport cheltuielile de judecata daca voi pierde?
Sunt de acord ca oricine produce un prejudiciu sau o cheltuială prin fapta sa culpabilă (procesuală sau nu) va fi obligată la acoperirea prejudiciului repsectiv. Insa, daca ar fi sa fim cinstiti, atunci avand in vedere caracterul litigiilor de munca, atunci aceasta vina ar trebui sa apartina intotdeauna angajatorilor, deoarece actele acestora sunt la origine.