avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 608 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Executare silită Prescriere, intrerupere, suspendare ? E necesar ...
Discuție deschisă în Executare silită

Prescriere, intrerupere, suspendare ? E necesar repunere in termen de prescriptie ?

Am un caz concret pe care poate specialistii ma pot ajuta sa-l lamuresc.

1. Decizie definitiva din ianuarie 2010 - litigiu de munca. Titlu NECUANTIFICAT !. Initial instanta s-a pronuntat pe fondul cauzei in februarie 2009.
2. Angajatorul refuza respectarea sentintei date pe fondul cauzei, motiv pt care in iulie 2009 am deschis dosar de executare, doar pt obligatia de a face ( reincadrarea ). Ii spun executorului ca nu am bani pt taxe si expertiza ca sa solicit si executarea banilor, dar nu imi spune ca pot apela la ajutor judiciar...si cum...
3. Executorul obtine incuviintarea executarii silite pt obligatia de a face in iulie 2009, insa angajaorul ma cheama in repetate randuri la serviciu pt "reincadrare" iar cand ajung acolo, imi face tot felul de propuneri in afara dispozitivului sentintei, pe care evident nu le-am acceptat, iar in final, imi da o hartie ca "postul s-a desfiintat" aspect imposibil avand in vedere unicitatea acestuia.
4. Ii fac notificare angajatorului ca in aceste conditii ma vad nevoita sa solicit prorogarea termenului de reincadrare, dupa finalizarea litigiilor. Totodata informez si executorul, depuand documente la dosar din care rezulta ca aceasta nu se poate face din vina exclusiva a angajatorului.
5. Angajatorul obtine apoi in instanta ( nu stiu cum ...fiind vorba de salarii) suspendarea temporara a executarii titlului pana la solutionarea recursurilor.
6. Angajatorul procedeaza la reincadrare in februarie 2010 si incepe sa achite o parte din datorie incepand cu luna martie 2010, efectuand plati partiale lunare pana in luna august 2010, dupa care nu mai achita nimic si nu mai calculeaza nimic.
7. In aprilie 2012 am introdus la instanta o actiune in constatare ( pt clarificarea termenului de prescriptie si obtinerea unor documente de la angajator, acesta refuzand sa mi le comunice ) plus daune morale pt neplata salariului la timp. Pana acum s-a solutionat ilegal in 2013..
4. In iulie 2012 am depus adresa cu nr de inregistrare la registratura unitatii solicitand respectarea hot judecatoresti, dar...fara succes.
5. Ulterior acestei adrese, angajatorul ma concediaza din nou ilegal in august 2012.
6. Am contestat la instanta a doua decizie de concediere - procesul este pe rol. In cadrul acestuia am solicitat instantei sa constate si "nulitatea" documentelor de reincadrare si a unor anexe cu calcule salarii aferente primului titlu executor ( intrucat mi-au gresit cu buna stiinta calculul de salarii si nu mi-au acordat corect unele sporuri ) precum si sa dispuna anularea acestora.
7. Ulterior am incercat sa fac executarea hotararii. Am soliitat de 3 ori la instanta
comunicarea unei copii investite cu formula executorie a titlului dar nu mi s-a
comunicat.Este evident ca nu am mai dorit sa lucrez cu acel executor unde era titlul depus, intentionand sa ma duc la altul.
8. Incepand cu anul 2012 si pana in prezent au aparut tot felul de probleme ( mult prea multe pt un om ) care m-au pus in imposibilitatea de a mai actiona intr-un fel pt rezolvarea acestei situatii. Ex :

a) probleme de sanatate grave,
b) foarte multe dosare pe rolul instantelor,
c) doua deconectari abuzive de la retea efectuate de compania de electricitate care m-a tinut pe intuneric abuziv o data o luna jumate in 2012 si apoi inca 4 luni in 2013. Evident nu am avut acces la calculator si documente. Am actionat-o in instanta si acum sunt conectata la retea in baza unei O.P.
d) proces evacuare din casa deschis tot abuziv. Acum este suspendat pana se judeca un alt dosar deschis de mine pt o clauza abuziva din contract.

Deci : teoretic am fost in imposibilitatea de executare a titlului pt ca nu era cuantificat, nu am avut bani de taxe. nu am fost informata corect de executor asupra drepturilor mele legale, instanta nu mi-a comunicat ulterior o copie investita a titlului executor, am avut alte probleme asa cum rezulta din cele mentionate la literele a-d, angajatorul refuza si acum sa calculeze, si sa recunoasca datoria...


INTREBARI :

1. Este prescris sau nu dreptul de a obtine executarea silita in acest caz ?
2. Este caz de intrerupere sau de suspendare a termenului de prescriptie ?
3. Este necesara actiune de repunere in termen ? Daca da, ce temei legal
justificat pot invoca sa-mi admita instanta actiunea ? :-/

Multumesc
Cel mai recent răspuns: aidu , utilizator 12:25, 5 Februarie 2015
Si eu ma gandeam ca speta mea e complexa :)

Cu privire la 3, am sa dau copy-paste din cererea pe care am facut-o eu:

in temeiul art. 2522 alin (1) C.Civ, formulez:
Cerere de repunere în termenul de prescripţie extinctivă si judecarea cauzei
avand in vedere ca am exercitat dreptul la actiune inainte de implinirea termenului de 30 zile , socotit din ziua in care am putut cunoaste ca au incetat motivele care au justificat depasirea termenului de prescriptie.

Solicit repunerea în termen a dreptului la acţiune supus prescripţiei pentru perioada 17.11.2008 – 31.03.2012.
Motivele temeinice care m-au impiedicat sa exercit dreptul la actiune sunt : (1) am fost delegat sa lucrez in strainatate in perioada respectiva, (2) am fost impiedicat in mod ilicit de catre intimata sa am deplina cunostinta despre drepturile care mi se cuvin, iar (3) diurna nu constituie drept salarial care sa faca obiectul prestatiilor succesive de munca.

1. Reclamantul a fost delegat sa lucreze in strainatate in perioada respectiva

Doctrina si practica de specialitate sustin unanim ca delegarea intr-o alta tara constituie temei de repunere in termen.
Pentru termenele de prescriptie devin incidente dispozitiile Decretului nr. 167/1958 relativ la suspendare si intrerupere. De asemenea, se va aplica si repunerea in termen, in cazul existentei unor motive temeinic justificate, cum ar fi:... delegarea sau detasarea in alta localitate, participarea la evenimente internationale, lipsa din localitate a salariatului pe durata de curgere a termenului (Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva a fost abrogat la data de 1 octombrie 2011, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod civil; in prezent prescriptia extinctiva este reglementata in noul Cod civil.) (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 359-360)

... ACU URMEAZA UN TEXT PUR TEORETIC

Repunerea în termen este instituţia care îngăduie instanţei judecătoreşti, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună judecarea sau rezolvarea acţiunii. Aşadar, în cazul repunerii în termen organul de jurisdicţie este îndreptăţit să considere că termenul de prescripţie nu a fost încă împlinit. (T. lonaşcu, E.A. Barasch p. 486).
Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă este beneficiul recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, în condiţiile anume prevăzute, în temeiul căruia aceştia îşi pot valorifica drepturile, chiar dacă termenul de prescripţie extinctivă s-a împlinit (G. Boroi, op. cit., p. 331).
Fundamentul repunerii în termen nu este altceva decât vechea maximă Contra non valentem agere, non currit praescriptio, fiind o cauză de înlăturare a efectului prescripţiei împlinite prin repunerea părţii interesate în termenul de prescripţie. Prin admiterea cererii, titularii drepturilor subiective sunt în măsură să le valorifice – în cadru judiciar, deşi termenul de prescripţie s-ar fi împlinit; aceasta însemnează că, practic, efectul prescripţiei este, în acest caz, anihilat, ca şi când nu s-ar fi produs.
In esenţă, deci, repunerea în termenul de prescripţie extinctivă este un beneficiu al legii şi, totodată, o piedică în calea producerii efectelor prescripţiei extinctive, nejustificat. (Gh. Beleiu, op. cit., p. 294-295).
Repunerea în termen şi-a demonstrat utilitatea în situaţiile în care depăşirea termenului de prescripţie nu este imputabilă titularului dreptului subiectiv civil, iar aplicarea efectului prescripţiei extinctive ar fi, în aceste cazuri, nu doar pur formală, ci şi inechitabilă şi, deci, total neproductivă. Ea dă expresie preocupării constante a legiuitorului ca sancţiunea prescripţiei extinctive să nu opereze decât dacă împlinirea termenului de prescripţie şi lipsa de reacţie a titularului dreptului la acţiune sunt realmente imputabile acestuia, iar nu şi atunci când acesta nu se face vinovat de nesocotirea termenului de prescripţie (M. Nicolae, op. cit., p. 625).
Repunerea în termen presupune, în mod necesar, o împrejurare neimputabilă titularului dreptului la acţiune, care să împiedice introducerea ei în termenul legal. Dar, spre deosebire de cazurile de suspendare a cursului prescripţiei pentru forţă majoră, care constituie cazuri de împiedicare absolută a titularului dreptului la acţiune de a-l exercita, împrejurările care pot îndreptăţi repunerea în termen constau în împiedicări relative, constituind un obstacol pentru reclamant şi pentru cei ce s-ar afla în aceleaşi condiţii cu acesta, nu însă pentru orice reclamant diligent (T. lonaşcu,E.A. Barasch ş.a.,opcit., p. 486).
In acea situaţie în care inactivitatea titularului se datoreaza unor motive temeinice, producerea efectelor prescripţiei extinctive ar deturna această instituţie de la finalitatea ei, aşa încât s-ar sancţiona atitudinea titularului dreptului subiectiv, deşi nu i s-ar putea reproşa acestuia o conduită culpabilă. Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă permite înlăturarea contradicţiei ce ar apărea între ceea ce legea a prezumat prin instituirea prescripţiei extinctive şi ceea ce reprezintă realitatea.
In alte cuvinte, repunerea în termenul de prescripţie extinctivă exclude atât forţa majoră (deoarece cursul prescripţiei extinctive ar fi suspendat cât timp durează forţa majoră, aşa încât nu s-ar mai pune problema repunerii în termenul de prescripţie extinctivă), cât şi culpa (deoarece, în caz contrar, ar fi deturnată instituţia prescripţiei extinctive de la finalitatea sa). Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă începe unde încetează culpa şi încetează unde începe forţa majoră.
In concret, reclamantul a fost delegat sa lucreze in strainatate in perioada 2008-2013, situatie care l-a impiedicat a-si exercita dreptul la actiune pentru recuperarea pe cale juridica a prejudiciului cauzat de neplata drepturilor banesti cuvenite.
Dupa incheierea delegarii, la data de 15 noiembrie 2013, reclamantul a introdus cererea de chemare in judecata la data de 29 noiembrie 2013, in termenul de 30 zile de la incheierea delegarii, cand a incetat cauza care il obstructiona in exercitarea dreptului la actiune.

2. Reclamantul a fost impiedicat de catre parata a avea deplina cunostinta despre drepturile care i se cuvin:

In subsidiar, trebuie avute in vedere si prevederile concurente ale art. 2532 Noul Cod Civil – alin (5) Cazurile generale de suspendare a prescripţiei: cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia; Astfel, prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă,
Din coroborarea art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii cu art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, rezulta ca termenul de 3 ani pentru angajarea raspunderii patrimoniale incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune, adica de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea (desi Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat prin intrarea in vigoare a noului Cod civil, la data de 1 octombrie 2011, solutia consacrata de noul cod este aceeasi; astfel, conform art. 2528 alin. 1 din noul Cod civil, prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea). (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 731)
In fapt, intimata a desfasurat indelungate actiuni de dezinformare a angajatilor cu privire la drepturile legale si contractuale ce li se cuvin.
Astfel: in contractul de munca, la litera L, a fost inserate trei prevederi ilegale:

...

In subsidiar, invederez instantei ca faptele intimatei mai sus mentionate constituie savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 215 Cod Penal.
Data fiind intentia vadita si fapta ilicita a intimatei de a insela angajatii cu privire la drepturile lor legale, prin introducerea unor prevederi ilegale in contracte, precum si a unor formulari ambigui si contradictorii, acestea constituie elementele constitutive privind inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar executat contractul în condiţiile stipulate.
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate (exigibilitatea angajatului la drepturile legale cuvenite), în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă (neplata drepturilor banesti cuvenite catre angajati), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Urmand acestei constatari a nulitatii de catre instanta fata de prevederile contractuale mentionate, instanta va constata ca doar la acest moment reclamantul a luat la deplina cunostinta despre exigibilitatea sa vizavi de acest drept banesc. Prin urmare, cererea de fata este introdusa in termenul de 30 zile prevăzut de art. 2522 alin. (2) noul Cod Civil, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.”
Nulitatea absoluta a prevederilor litigioase de mai sus este imprescriptibila, atat pe cale de actiune, cat si pe cale de exceptie.
In cazul in care actiunea in daune a salariatului impotriva angajatorului este conditionata de anularea prealabila a unui act de modificare sau de desfacere a contractului individual de munca, salariatul poate invoca nelegalitatea acestuia, pe cale incidenta, in cadrul actiunii in daune, introduse in termen de trei ani. (Vasile Val Popa, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 281)
Termenul de prescripţie de 3 ani în care poate fi introdusă cererea de despăgubiri, subsecventă constatării nulităţii contractului individual de muncă, începe să curgă de la data la care produce efecte constatarea nulităţii. (Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 78)
Instanta va constata aceasta nulitate, prin care prevederile contractelor de munca vor fi facute clare si indubitabile. Prin urmare, se va putea stabili in mod just si clar care sunt drepturile salariatilor, de plata carora intimata nu s-a achitat.
Se poate concluziona ca angajatii au luat la cunostinta, in mod inechivoc si clar, despre neachitarea drepturilor care li se cuvin numai cu ocazia acestei pronuntari a instantei cu privire la nulitatea prevederilor ilicite, introduse in mod deliberat de catre intimata in contractele de munca cu scopul de a dezinforma angajatii.
Rezultă cu evidenţă, din conţinutul dispoziţiei legale, că prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei prin fapta ilicită nu începe să curgă la data când paguba s-a produs (in perioada 2008-2012), ci la momentul subiectiv al cunoaşterii pagubei şi pe autorul ei sau la momentul obiectiv al datei când trebuia să cunoască paguba şi pe autor (respectiv la pronuntarea instantei asupra nulitatii prevederilor respective).
Transpunând această regulă specială înscrisă în art. 8 din Decretul nr. 167/1958, care detaşează momentul începerii curgerii prescripţiei de momentul naşterii dreptului subiectiv şi, implicit, al naşterii dreptului la acţiune, la circumstanţele cauzei, conform si Deciziei nr. 879 din 5 martie 2013, pronunţată în apel de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Momentul începerii cursului prescripţiei este detaşat, prin reglementarea art. 8 din Decret, de momentul producerii pagubei, fiind legat în mod subiectiv sau obiectiv de momentul în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei ca element indispensabil pentru valorificarea dreptului său.
Prin urmare, instanta urmeaza sa constate ca dreptul meu la actiune privitor la obiectul acestui dosar, se naste doar la data pronuntarii nulitatii absolute a celor trei clauze contractuale, nelegale, mai sus mentionate. Prin urmare, punerea in termen a prescriptiei se va face de la acea data.

3. In subsidiar, invederez instantei netemeinicia invocarii de catre intimata a prescriptiei extinctive a drepturilor banesti cuvenite pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, la 29 noiembrie 2013.

... [aici fiind vb de efectuarea platilor]
Ultima modificare: Joi, 5 Februarie 2015
aidu, utilizator

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Termen de prescriere calin_andrei calin_andrei O actiune in pretentii (fie drept comun, fie somatie de plata) se prescrie in termenul general de 3 ani? Iar curgerea termenului se calculeaza de la ... (vezi toată discuția)
Prescriptie calytul calytul prescriptia dreptului la actiune opereaza la 3 ani din momentul semnarii contractului? (vezi toată discuția)
Repunere in termen prescriptie pe perioada delegarii aidu aidu Pentru termenele de prescriptie devin incidente dispozitiile Decretului nr. 167/1958 relative la suspendare si intrerupere. De asemenea, se va aplica si ... (vezi toată discuția)