Buna ziua,
vin si eu cu cateva intrebari la care sper sa va ajutati sa gasesc raspuns.
Am terminat divortul in decembrie 2014, programul de vizitare este urmatorul: 2 weekenduri pe luna, o saptamana in luna iunie si una in luna august, in anul cu sot 4 zile de Paste si in anul fara sot 4 zile de Craciun. Precizez ca fetita are 3 ani si 8 luni.
Intrebarile si nelamurile mele sunt urmatoarele:
1. Copilul nu vrea sa mearga la el, se mai intampla uneori sa ma sune tatal ca sa vb cu fetita iar aceasta plange la telefon ca vrea acasa, plus ca atunci cand incep sa o pregatesc psihic ca va merge la tatal ei plange si nu vrea in niciun chip sa mearga la el. Ce pot face din punct de vedere legal?
2. Fostul sot lucrand in ture acesta nu poate sta cu copilul toata saptamana sau chiar in anumite weekenduri lasand-o pe fetita la parintii lui, acestia vorbesc urat copilului despre mine ( fetita imi spune tot timpul ca eu sunt o mama buna si nu asa cum spune mamaie). Se poate face ceva in legatura cu acest aspect?
3. Urmeaza sa o ia o saptamana in luna iunie, fata fiind la gradinita as putea sa merg si eu la gradinita sa o astept si sa o vad? Ma gandesc ca ii va fi f greu in acesta situatie sa nu ma vada o saptamana si nu vreau sa creada am abandonat-o tinand cont ca asta i se spune ca voi face in casa tatalui ei.
4. In legatura cu procura pentru iesirea din tara in care trebuie sa am acordul lui cum pot face pt a o obtine cand acesta nu este de acord. ( precizez ca imi doresc sa ies din tara cu copilul pt maxim o saptamana ca de ex sa mergem la mare in Bulgaria sau Grecia)
5. Privind pensia alimentara, acestuia nu i s-a dat in instanta o anumita data in care trebuie sa fie platita, cateodata o trimite la inceputul lunii cateodata la sfarsit. Exista o anumita data specificata in vreo lege ?
Va multumesc f mult ca ati avut rabdare sa cititi si sper sa gasesc raspunsurile cautate.
Puteti vedea copilul, nu stiu daca i-ar face bine. Mi-e tare teama ca exista o posibilitate mare sa ajungeti la circuri si certuri... si sarmanul copil prins intre.
Cat despre restul problemelor, mai ales copilul sa stea cu tatal peste noapte, acesta a stat cu tatal singura la somn pana sa va despartiti in fapt? Dupa despartirea de fapt, ati lasat fetita la tata cam cat? Zilnic? Peste noapte? Saptamanal? Cum era comportamentul copilului?
Cat despre teama de abandon, poate reveni temporar, dar copilul e destul de mare si daca il asigurati ca se duce la tati si se intoarce la dv., asa cum merge si la gradi si se intoarce la mami nu vad vreo problema. Va fi o perioada de adaptare, insa ar fi mai important sa o ajutati sa se adapteze decat sa ii refuzati o relatie cu tatal
Cat despre epitete, ii explicati ca bunicii sunt suparati ca relatia dv. cu fiul lor nu a functionat, ca fata de ei ati facut lucruri rele si, mai ales, axati-va pe diferenta intre lucru rau facut de un om si om rau. Sunt oameni buni, ca dv., care fac lucruri ce altora le par rele. Lucrurile in sine sunt rele, faptele sunt rele, nu intreg omul in esenta lui, doar ca bunicii nu inteleg asta.
La varsta asta e ok ca fata sa se indoiasca de dragostea dv, important e sa o reconfirmati de fiecare data. Asa se construieste atasamentul copilului, el se indoieste, parintele reconfirma. Prezenta dv., fara ingrijorare, de fiecare data, o va ajuta pe copila.
Totusi, astea necesita multa energie, calm, prezenta de spirit, concentrare pe emotiile copilului, pe cuvintele si gestica sa, nu vad benefic consumul de energie cu inregistrarea copilului. In plus, va fi rau vazut in instanta un astfel de gest.
Concetrati-va pe adaptarea copilului.
"Cat despre restul problemelor, mai ales copilul sa stea cu tatal peste noapte, acesta a stat cu tatal singura la somn pana sa va despartiti in fapt? Dupa despartirea de fapt, ati lasat fetita la tata cam cat? Zilnic? Peste noapte? Saptamanal? Cum era comportamentul copilului?"
Noi ne-am despartit in fapt in anul 2012 pana la finalizarea divortului, dec 2014, copilul nu a stat singur deloc cu tatal, se vedeau o data pe sapt timp de 2 ore in prezenta mea, in dec 2014 dupa finalizarea divortului, acestuia i s-a dat programul de vizita si atunci a luat pentru prima oara copilul la noul lui domiciliu si a dormit cu el, au petrecut timp singuri ( aici ma refer ca fara mine), pana atunci repet, copilul nu a stat singur cu tatal sau.
Pacat, ar fi fost tare bun un avocat care, atunci, sa va spuna sa lasati copilul de la cateva luni cu tatal sau de un an si ceva, cat avea. Vizitele tatalui in prezenta mamei, adesea fac rau minorului pe termen lung, cred ca asta e una dintre principalele cauze.
Ar fi indicat acum un psiholog sa va invete sa reparati. In primul rand, sa nu transmiteti copilului anxietatea dv., lucru extrem de dificil de realizat; pe termen lung nu e bine sa se teama de persoane apropiate.
La fel, poate va ajuta sa ii aratati tatalui ca, daca acum o ia cu forta, in 10 ani nu mai poate face asta cu toata executarea si forta coercitiva a statului. Pana la adolescenta copilului trebuie sa invete, amandoi, sa se bucure de timpul petrecut impreuna, altfel el va avea un sentiment de esec ca parinte si copilul va fi temator si nesigur. Bucuria implica sa nu acuze, sa nu injure rude, prieteni, obiceiuri de-ale copilului, caci asta se va intoarce impotriva lui, copilul va invata ca e ok sa vorbesti urat despre o bunica, de exemplu.
Oricum, nu vad treaba de avocati, treaba lor a fost si, din pacate, daca nu v-au spus sa lasati copilul la tata, sa-l rugati pe tata saă-l ia singur, fara dv.
Inteleg nevoia de control a unei mame asupra copilului sub 3 ani, dar in cazul de fata i-a facut rau copilului si nu sunt chiar convinsa ca ii veti face bine mergand sa vedeti copilul cand e luat de la gradinita. Plus ca veti declansa un razboi de-a nervii, cunosc caz in care parintii se joaca de-a care ia copilul inainte sa apara celalalt... iar copilul are asteptari la inceput si frustrari mai tarziu.
Dna AVLIL a scris:
"Cat despre epitete, ii explicati ca bunicii sunt suparati ca relatia dv. cu fiul lor nu a functionat, ca fata de ei ati facut lucruri rele si, mai ales, axati-va pe diferenta intre lucru rau facut de un om si om rau. Sunt oameni buni, ca dv., care fac lucruri ce altora le par rele. Lucrurile in sine sunt rele, faptele sunt rele, nu intreg omul in esenta lui, doar ca bunicii nu inteleg asta.".
Doamna draga eu nu sunt de acord cu sfatul dat de dna avocat, dar desigur doamna este avocat si stie mai bine.
Omeneste mi se pare insa incredibil sa-i ceri unui parinte sa-i explice unui copil de 3 ani, asteptandu-se ca acesta sa inteleaga, co o relatie dintre 2 adulti nu a functionat. Ce sa inteleaga un copil de 3 ani despre o relatie nefunctionala intre adulti.
Adica, Maica Precista, copilul trebuie sa inteleaga "supararile" adultilor (respectiv a fostilor socrii) sau acestia din urma ar trebui sa invete sa se controloze ce vorbesc in fata copilului si cat rau poate produce denigrarea unui parinte.
Dna AVLIL iertati-ma dar dvs care scriati pe aici cate studii de psihologie ati citit cunoasteti cumva ca mintea unui copil de 3 ani nu are nicio capacitate de abstractizare? Cum sa inteleaga diferenta dintre rau ca notiune si om rau ca persoana? El, copilul, sa inteleaga si sa tolereze comportamentul inadecvat al adultului sau invers?
Asa e si pe la minunatele complete de MF fetite de 25 de ani care n-au familii si copii dar hotarasc in aceasta materie!
As zice ca bunicii ar trebui sa mearga la psiholog, asta ca sa fim delicati si sa nu-i trimitem la cei 7 ani de acasa, pe care vizibil nu-i au!
Ce exemplu de educatie pot reprezenta astfel de adulti care invenineaza sufletul unei fetite impotriva mamei mele?
Ehe, zic si eu prostii ca ce n-ar trebui sa suporte un copil ca, in interesul sau superior, sa aiba o relatie cu tatal la orice pret!.
Doamna proastasatului, copii inteleg foarte multe la varsta asta. In situatia de fata copila nu locuieste permanent cu bunicii si faptul ca uneori mai au iesiri negative la adresa mamei nu o va influenta foarte mult si nici nu o va traumatiza pe viata. In timp acestia se vor potoli. In momentul de fata nici macar nu stim sigur ca ei stau la baza acestor probleme.
Nu trebuie ca parintii sa fie divortati pentru ca bunicii sa ofteze cand isi vad nora sau sa aiba comentarii nepotrivite la adresa ei.
Iar copilul din ce reiese de aici are o relatie cu amandoi parintii si asta e cel mai important.
Sa intrerupi o relatie pe care un copil o are cu un parinte pentru ca ti se pare tie ca socrii te vorbesc de rau in fata lui e putin exagerat.
avocatnet.ro explicăm legislația
proastasatului, utilizator
annaluk