Nu cunosc exact unde m-am exprimat ambiguu, regret daca asa am facut. Eu nu sunt frustrata in privinta legii, eu sustin ceea ce spune si legea: parintii au dreptul sa isi creasca copiii si au prioritate la asta inaintea altor persoane, iar statul trebuie sa faca eforturi pentru prevenirea scindarii familiilor si pentru unirea lor. Nu sunt frustrata, sunt multumita de legea romana.
Situatia prezentata de dv. este diferita de a userului initial. Copiii nu se dau spre crestere unui parinte dezinteresat de ei, e de la sine inteles. Intai, ca sa ii primeasca in ingrijire acel parinte, trebuie sa ii ceara. Or daca pe el nu-l privesc copiii, evident ca nu va face asta.
Nu vreau sa va judec situatia fiicei dv. In opinia mea copiii care cresc fara parinti sunt ca si cum ar creste fara o mana. Se pot gasi variante, 2-3 salarii pot creste 2 copii in Romania, se pot face eforturi sa ii ia afara, solutii sunt. Important e ce anume conteaza mai mult si mai mult, sa fie impreuna cu copiii sau nu.
Am vazut copil de 14 ani care traia ca un om mare, platea facturi, gatea, spala, facea cumparaturi, vorbea la administratie, facea cereri, ingrijea de o bunica... vai si amar de el, saracul, cate traume o sa-i vina in cap la maturitate.
E pacat de copii sa-i lasam fara parinti. E pacat sa-i lasam fara unul, darmite fara ambii.
Cautati solutii, ca sunt.