Divortul cu un cetatean strain

Domnule Justitiar va citez :"din pacate nu ati inteles mai nimic din discutie. Sau nu ati citit cu atentie."-valabil pentru dvs 100% .Sa recapitulam un pic pentru ca inteleg ca dvs sunteti aici nu pentru ca a-ti fi avocat sau cel putin mediator ci un "forumist"care citeste nici printre randuri macar...dar care insista si insista ca vezi doamne a inteles problema mea mai mult decat o inteleg eu care o traiesc.
1.Am spus ca sunt casatorita cu acest individ de 8 ani si am adaugat faptul ca din aceasta casatorie exista doi copii minori,detaliul asta nu era adaugat de dragul de a face conversatie ci clar faptul ca ei exista il face si mai puternic in fata drepturilor sale in tara mea.
2.Am spus ca imi doresc divortul si am adaugat ca acest lucru mi-l doresc nu de acum ci de ani buni doar ca teama de el ca si animal nu mi-a permis sa fac asta,ramanand prizoniera in propria-mi viata.V-ati folosit de acest argument si aproape numai de asta incat sa tot aruncati in mine cu n fraze de om trecut prin toate si atotstiutor.
3.Am relatat faptul ca este plecat de 7 luni de langa noi fara sa ne intretina atat pe mine cat si pe copii din simplul fapt ca am considerat ca acesta poate fi un atu in fata instantei dovedindu-se clar din punctul meu de vedere de om simplu,fara studii juridice ca acest om este iresponsabil fata de copii sai si nicidecum ceea ce dvs ati inteles ca mi-as dori vreo pensie alimentara de la el.
4.Ma sfatuiti sa imi caut nu stiu ce domiciliu de tranzitie de parca asta ar fi solutia...sa fug din casa mea,eventual sa stau si cu lumina stinsa?!Cum as putea sa imi pastrez un loc de munca absentand pe o perioada nedeterminata,fugita fiind??Suntem in jungla cumva?
5 Am mai spus ca sunt romanca in tara mea,cu o casa proprietate personala,cu un loc de munca, cu doi copii perfect cetateni romani si cu o religie perfect ortodoxa.Avem drepturi si noi sau trebuie sa ne retragem?
Cam despre asta era vorba.

Va citez :
[Regret ca va comportati ca si cum v-am fi pus la zid si cred ca scopul nostru nu a fost acesta, astfel incat din punctul meu de vedere consider discutia incheiata si va doresc toate cele bune. Sa ne scrieti cum ati rezolvat problema. Daca vreti ca nu e obligatoriu.]

Vorbiti la plural.De ce?Justitiarul inseamna un tot de oameni care cumva si-au cumparat o sticla mare de Cola si niste pungi de popcorn vizionand povestea unui om care a indraznit sa o astearna in cateva randuri pe un site cu denumire de "Avocat"?Ar trebui sa va fie rusine pentru ca imi tot dati lectii de viata pe care nici macar nu vi le-am cerut,clar eu scriind aici am presupus ca voi primi un sfat juridic de la o persoana in masura si nicidecum de la oameni plictisiti cu aere de psihologi.Poate ca eu am probleme sau traume...cum vreti sa considerati,sincer dvs sunteti cea mai mica problema a mea si deci clar nu imi pasa,dar dvs suferiti cu siguranta de complexul popularitatii si atunci va treziti scriind vrute si nevrute.
Sa va mai spun ceva : in ciuda faptului ca ma simt timorata de o fiinta care a insamantat atata teama in sufletul meu sunt un caracter puternic,cu siguranta voi supravietui.Dvs insa mergeti si faceti-va o viata.Reala!Nu mai pretindeti ca ati fi ceva cand defapt nu sunteti.Viata mea e intr-un moment de cumpana care ar putea trece sau nu...pe cand dvs... citez din nou:

[/Aruncati cu vorbe de ocara la adresa celor care cel putin de bine de rau v-au bagat in seama si s-au aplecat asupra problemelor dvs. Atat cat ne-am priceput fiecare ca daca eram avocati va solicitam o consultatie la cabinetul nostru particular, contra cost bineinteles. ]

Dle draga,nu va mai pierdeti vremea nici sa ma bagati in seama si nici sa va aplecati asupra problemelor mele pentru ca asa cum ati spus nu prea va pricepeti si nici nu sunteti avocat.
Viata frumoasa va doresc!