Citatie DIICOT martor

Patrick_ a scris:

Nofacenoname0 a scris:

Nu exista dreptul martorului de a nu da declaratii. Dar nici sanctiune penala impotriva refuzului, pt. ca refuzul nu e prevazut printre modalitatile marturiei mincinoase. E la fel ca ,,dreptul" inculpatului de a minti, nu e prevazut ca drept dar nici sanctionat...

Eu cred că ar fi bine să mai citiți odată prevederile legale referitoare la mărturia mincinoasă și apoi să vă mai gândiți la ceea ce ați scris mai sus. ;)

Eu am citit foarte bine si legea si doctrina. Va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru, pt. ca modalitatea ,,omisiunii"(nu spune tot ce stie) de la marturia mincinoasa nu e totuna cu refuzul explicit, hotarat al martorului de a participa la procedura audierii. Pt. ca martorul sa fie in postura de a savarsi marturia mincinoasa, este necesar ca a priori sa i se puna o intrebare. Dar daca refuza sa fie intrebat?

Mai informati-va si apoi putem discuta, cu argumente. Ca pana una alta, nu vad vreun argument in ceea ce sustineti.

P.S. Daca nu gasiti referiri doctrinare in legatura cu acest subiect, va pot indica eu.

Nofacenoname0 a scris:

modalitatea ,,omisiunii"(nu spune tot ce stie) de la marturia mincinoasa nu e totuna cu refuzul explicit, hotarat al martorului de a participa la procedura audierii. Pt. ca martorul sa fie in postura de a savarsi marturia mincinoasa, este necesar ca a priori sa i se puna o intrebare. Dar daca refuza sa fie intrebat?

Art. 114 Cod procedură penală
Persoanele audiate ca martor
(1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.
(2) Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaţii:
a) de a se prezenta în faţa organului judiciar care a citat-o la locul, ziua şi ora arătate în citaţie;
b) de a depune jurământ sau declaraţie solemnă în faţa instanţei;
c) de a spune adevărul.


Or exista opinii doctrinare care susțin una sau alta în legătură cu acest aspect, doar că deocamdată avem prevederea legală de mai sus.

Deci orice presoană care are cunoștințe despre fapte sau împrejurări care constituie probă, poate fi audiată (adică, mai pe înțeles, e la aprecierea organului judiciar dacă o audiază sau nu și nu la aprecierea persoanei respective), iar dacă este audiată poate fi întrebată. Dacă este întrebată trebuie să răspundă în legătură cu ceea ce știe, pentru că dacă nu răspunde s-ar putea reține în sarcina sa mărturia mincinoasă.

Despre „refuzul de a fi întrebat” și despre dreptul martorului de a da sau nu declarații se tot scrie și se tot vorbește, doar că deocamdată textele de lege sunt destul de clare, după părerea mea.

Dvs. indicati textele de procedura penala, care sunt clare, ce-i drept, si statueaza obligatia martorului de a se prezenta si de a spune tot ce stie.

Dar una e sa fii obligat si alta e sa fii tras la raspundere penala pt. neideplinirea acelei obligatii. Infractiunea de marturie mincinoasa, din pacate, incrimineaza doar afirmatiile mincinoase si omisiunea de a spune tot ce stie. Deci, in modalitatea omisiunii, trebuie ca martorul sa accepte sa dea declaratie si sa fie intrebat asupra unui aspect esential. Or, daca refuza inca de la inceput sa fie audiat, e cu totul altceva si asta nu intra in tipicitatea faptei.

Codul de procedura penala instituie obligatii si sanctiuni judiciare(amenda judiciara), nu sanctiuni penale. Codul de procedura penala prevede sanctionarea martorului care nu se prezinta in fata organului judiciar, cu amenda judiciara.


Desigur, in cauzele penale, refuzul de a da declaratii poate intruni elementele constitutive ale unei alte infractiuni, cum ar fi favorizarea faptuitorului, dar e greu de dovedit. Mai nou, s-ar putea vorbi chiar de obstructionarea justitiei. Dar nu cred ca in practica avem astfel de abordari, desi teoretic ar fi posibil.

Faptul că nu există condamnări penale pentru anumite fapte nu înseamnă că săvârșirea acestora nu constituie infracțiuni.
Există posibilitatea ca ele să nu poată fi dovedite, sau pur și simplu să nu existe interes public pentru urmărirea lor.

E știu că în lumea reală se săvârșesc mult mai multe infracțiuni decât cele pentru care există condamnări.

Până la urmă cum a mers la audiere?