Buna ziua. Solicit o parere competenta in legatura cu urmatoarea problema. Faptele sunt urmatoarele:
Accident de circulatie petrecut in ianuarie 2012, in urma caruia tatal meu a decedat a doua zi la spital. Accidentul s-a produs din cauza traversarii neregulamentare a tatalui meu (deci nu pe trecere de pietoni!). In dosarul penal deschis, in urma cercetarilor, s-a dispus NUP fata de conducatorul auto. Solutionarea dosarului cu NUP eu am reusit sa o aflu la aproximativ 2 ani si 8 luni de la data accidentului, in urma repetatelor plangeri penale depuse la Parchet.
Concret, in august 2014 am inceput sa depun plangeri penale deoarece eu nu stiam nimic de finalizarea dosarului. Din momentul producerii accidentului si pana cand am depus plangeri penale nimeni nu m-a contactat, nici de la Parchet si nici de la Politie. Cu aceasta ocazie am aflat ca dosarul fusese clasat inca din decembrie 2012. Cum nu fusesm audiat ca parte in dosar de catre organele de politie, cum nu am avut posibilitatea sa solicit un expert care sa participe la expertiza si nici nu mi s-a comunicat solutia finala timp de 2 ani si 8 luni, prim procurorul a dispus infirmarea rezolutiei date in decembrie 2012, trimiterea dosarului la Politie in vederea continuarii cercetarilor si suplimentarea expertizelor efectuate in 2012, dupa caz. In acelasi timp tragerea la raspundere penala a procurorului de caz si a politistului de caz pentru “neglijenta in serviciu”. Incadrarea a facut-o procurorul ce m-a audiat, nu eu! E un aspect important la care voi reveni.
La Curtea de Apel Craiova, in noiembrie 2014, faptele sesizate de mine sunt recunoscute dar cazul impotriva procurorului de caz a fost clasat pentru ca “infractiunea nu exista” cu motivarea: “in situatia in care procurorul isi insuseste argumentele cuprinse in propunerea organului de urmarire penala (politistului de caz), motivarea rezolutiei este facultativa”. Cu alte cuvinte nu exista “neglijenta in serviciu” pentru simplul motiv ca procurorul a acceptat referatul politistului.
In februarie 2015, cazul impotriva politistului de caz este clasat tot pentru ca “nu exista infractiunea” cu motivarea: “activitatea politistului de caz a fost supravegheata de catre procurorul de caz si daca acesta si-a insusit propunerea de netrimitere in judecata inseamna
Curios mi se pare faptul ca in acest moment plangerea mea este considerata ca fiind fondata, s-a redeschis dosarul dar nimeni nu este raspunzator de situatia creata in 2012.
Atat timp cat motivarile celor doi nu se refera absolut deloc la faptul ca nu am fost audiat ca parte in dosar si nici nu mi s-a comunicat solutia finala timp de aproape 3 ani consider ca e vorba de o complicitate la mijloc, intre Politie si Parchet.
Normal ca am contestat clasarea cazului impotriva politistului de caz. In urma audierii la Politie am aflat cu stupoare ca in dosarul penal in cauza NU S-AU FACUT FOTOGRAFII JUDICIARE pe motiv ca NU ERA NICIO ECHIPA OPERATIVA DISPONIBILA. Mai mult, din expertiza tehnica rezulta ca AUTOTURISMUL NU A FOST EXPERTIZAT. Expertiza tehnica s-a facut la 10 luni DUPA accident! Cu alte cuvinte rezulta clar ca nu a fost expertizata masina atunci. Nu s-a verificat nimic: sistem de franare, pneuri, etc.
Nu mai pricep nimic!
Abia saptamana aceasta, dosarul impotriva politistului fiind in Judecatorie, mi s-a aprobat sa vad intregul dosar.
Eu nu pricep un lucru? S-a dispus o noua expertiza! Dupa ce se va face? Fotografii nu exista! Autoturismul nu a fost expertizat! Practic SE EXPERTIZEAZA O SIMPLA SCHITA? Asta in seamna in 2015 o expertiza tehnica auto?
Am rugamintea sa mi se precizeze punctual de catre persoane competente ce erori s-au facut in instrumentarea acestui dosar. Concret: ce trebuia sa faca politistul si nu a facut? Similar, expertul si procurorul.
Am uitat sa precizez un lucru: in urma expertizei (fara urme de franare, masina cu ABS) a rezultat incredibila viteza de 38 de km/h!!!
Iar expertiza medico legala precizeaza: fractura de femur cu deplasare si rotatie (piciorul stang i-a fost scurtat cu vreo 5 cm), rupturi de organe interne (plaman, pancreas), coaste fracturate si infipte in plamani, etc.
Considerati ca asemenea traumatisme se puteau produce la doar 38 KM/h? Eu nu cred!
Cred ca ascunderea vitezei este si motivul pentru care nimeni nu m-a deranjat aproape 3 ani!
Am tot dreptul la suspiciuni si am tot dreptul sa consider ca e vorba de o complicitate la mijloc.
Procurorul avea datoria sa se sesizeze ca nu sunt fotografii judiciare. Expertul avea datoria sa se sesizeze!
De ce nimeni nu a facut-o?
Atatea neglijente nu pot fi intamplatoare! Daca s-a luat mita nu pot sa dovedesc dupa 3 ani....
Iar expertiza mi se pare facuta intr-un mod complet diletant, cu date scoase din burta....PIETONUL CIRCULA CU 3,8 KM/H (de unde stie expertul cu cat circula tatal meu? I-a citit kilometrajul?)
Coeficientul de eficacitate a franelor=1 (de unde stie expertul atat timp cat sistemul de franare nu a fost expertizat?)
Si pot continua.....
Orice sfat este bine venit! Multumesc anticipat!
PS. Revin cu o completare. In prezent, dupa ce am aflat de lipsa fotografiilor judiciare, am solicitat schimbarea incadrarii din NEGLIJENTA IN SERVICIU in ABUZ IN SERVICIU si FAVORIZAREA FAPTUITORULUI.
Intrebare: Procurorii care s-au pronuntat pe dosar nu au vazut lipsa fotografiilor? De ce au incadrat gresit faptele?
Expertiza se efectueaza exclusiv pe baza probatoriului existent in dosarul cauzei si numai dupa ce s-a administrat toate probele, bineinteles cu exceptia expertizei. Una dintre cele mai importante probe care in mod obligatoriu trebuie sa existe in dosar este procesul verbal de cercetare la fata locului la care este anexat schita accidentului. Schita accidentului trebuie sa fie facuta corect si completa. Este imposibil de crezut ca nu s-au facut fotografii cu ocazia cercetarii la fata locului. Fara aceste probe nu se poate efectua o expertiza care sa corespunda realitatii.
Mai exista posibilitatea legala ca sa se efectueze o reconstituire a accidentului. Efectuarea reconstituirii trebuie facuta in prezenta organelor de politie si ale partilor. Efectuarea unei reconstituiri dupa ce a trecut ani de la data producerii accidentului are dezavantajul ca expertiza efectuata pe baza reconstituirii nu poate stabili cu exactitate problemele tehnice cerute in obiectivele expertizei. In primul rand dupa aproximativ 3 ani nu se pot stabili cu exactitate locurile unde se aflau autoturismul si pietonul in diferitele faze ale dinamicii producerii accidentului de circulatie. Acest fapt nu poate fi imputat persoanelor implicate, uitarea fiind un fenomen normal. Dar, mai exista posibilitatea ca persoanele implicate in accident sa indice pozitii mult diferite de cele reale si pe care, in urma unor consultari cu persoane mai mult sau mai putin specializate, le considera ca fiind favorabile lor in rezolvarea obiectivelor expertizei.Mai exista situatia in care persoanele implicate in accident indica pozitii diferite cu ocazia reconstituirii. Expertul pe care trebuie sa le ia drept cele reale? Este o intrebare retorica.
Din cele aratate se rezulta importanta existentei procesului verbal de cercetare la fata locului si a fotografiilor efectuate cu aceasta ocazie.
In literatura de specialitate este indicata viteza de deplasare a pietonilor in functie de anumiti parametri ca varsta, sex etc. Prin urmare, expertul nu a luat in calcul o valoare "din burta" a pietonului.
Nu este locul in care sa expun teoria franarii automobilului, dar precizez ca valoarea coeficientului de eficienta a franei este indicat in literatura de specialitate in functie de caracteristicile sistemului de franare. Acest coeficient a fost corect considerat.
Ceea ce nu s-a facut este o verificare a starii tehnice a autoturismului dupa accident pentru ca sa se constate daca sistemul de franare corespunde cerintelor tehnice impuse de normele RAR.
Cu stima,
ing. Ioan Ciobanu
Multumesc. Un experiment judiciar si intentionez sa solicit. Chiar astazi am facut un test practic impreuna cu un prieten (cu acelasi tip de autoturism, in aceleasi conditii, la locul accidentului). Mergand cu fix 38 KM/h, din momentul franarii, autoturismul s-a oprit dupa 1,6 metri. Conform expertizei tehnice facute la 10 luni dupa accident, portiunea de franare a fost de 10 metri (fara urme de franare, din cauza ABS-ului) si a rezultat viteza de 38 KM/h. Cum din fisa de la ITP a rezultat ca sistemul de franare functiona perfect......mi se pare absurda viteza rezultata daca s-a mers franat 10 m! La 38 KM/h, daca ai franele bune, NU AI CUM SA OPRESTI IN 10 METRI! Distanta pana la oprire trebuie sa fie mult mai mica.
Doamna,
bineinteles condoleante pt. pierderea suferita, pierdere care este ireparabile si ireversibila.
Rog frumos, Dvs. ce urmariti prin aceasta "ancheta" privata asupra circumstantelor accidentului ? ( satisfactie, dreptate, daune, liniste sufleteasca, etc )
Cred ca experimentul privind distanta de franare pe care l-ati facut nu este corect. Un autoturism care circula cu 38 km/h parcurge in timpul de reactie (care precede franarea propriu-zisa) o distanta putin peste 10 m.
din momentul perceperii pericolului si pana in momentul franarii efective se scurg 1,1 s. Aceasta perioada se numeste timp al intarzierilor involuntare ale ansamblului sofer - autovehicul. Distanta parcursa in aceasta perioada de timp nu ati luat-o in considerare. mai este ceva daca pietonul a traversat de la dreapta la stanga si a fost lovit la o distanta de cca. 1 m fatza de marginea carosabilului, chiar si cu 3,8 km/h veti vedea ca accidentul s-a produs pe durata intarzierilor involuntare deci nu putea fi evitat. Luati legatura cu un expert privat si va va explica el toate notiunile si modul de efectuare a expertizei. Oricum viteza de 3,8 km/h este mult prea mica pentru un pieton angajat in traversare.
avocatnet.ro explicăm legislația
Admin, administrator
Jeni2015, utilizator
AbrahamStefan