Exercitare autoritate parinteasca

Instanta a dat aceasta decizie pentru ca a tinut cont de dreptul copilului la viata de familie, ceea ce inseamna ca el, copilul, are dreptul la relatii personale cu mama, tatal, cu orice alte rude. O incalcare a acestui drept al copilului ar face statul roman raspunzator in fata instantelor internationale.

Ce program ati cerut dv. daca ati cerut, expres, un program formulat in scris? E deosebit de important.

Despre faptul ca tatal este strain, ar fi fost indicat ca in timpul procesului sa il invitati pe tata sa vada copilul, pentru acomodare. Si zilnic daca puteati. Pentru copilul dv. Nu stiu daca ati avut avocat, dar ar fi trebuit sa va comunice ca se va da un program si e in interesul copilului dv. sa il acomodati pe copil cu tatal, in lipsa dv., cat mai devreme, pana in 12 luni ale copilului.
In jurul varstei de un an apare sentimentul de abandon la indepartarea de cei care il ingrijesc constant pe copil, motiv pentru care era bine pentru copilul dv. sa faceti aceasta acomodare inainte.
Puiul este atasat de dv. ca dv. in ingrijiti, independent ca are probleme de sanatate sau nu, atasamentul acesta exista.
Daca plange cand iesiti din camera, trebuie pregatit inainte sa iesiti, sa va auda vocea, probabil deja a inceput sa simta abandonul. sa intelegem, la aceasta varsta orice plecare a persoanei care il ingrijeste din imediata lui proximitate inseamna abandon definitiv pentru copil, el nu e capabil sa inteleaga ca dv. va veti intoarce, nu poate anticipa asta, nu poate intelege nici daca ii spuneti. Va intelege in cateva luni, un an, depinde de copil, pana atunci va trai abandonul repetat la orice plecare a dv. din raza lui vizuala si auditiva.
Exista jocuri de exersat pentru asta, cuvinte...

Expertiza nu stiu de ce sa o solicitati, nu sunt experti autorizati de minister, nu se va aproba cel mai probabil.

Exercitarea autoritatii parintesti nu este in favoarea tatalui sau a mamei (ei nu trebuie sa o castige, nu trebuie sa o merite, o au pur si simplu) ci in favoarea copilului.

Este, in general, mai bine pentru un copil ca autoritatea sa fie impartita intre doua persoane decat sa fie exercitata de o singura persoana (este acelasi principiu care sta si la baza democratiei, se incearca evitarea acumularii tuturor puterilor in mana unei singure persoane).

Pentru cazuri exceptionale, cand autoritatea exercitata in comun ii dauneaza copilului, se poate alege un singur parinte pentru exercitarea autoritatii parintesti. Deci ce trebuie sa demonstrati dvs nu este ca "nu-l intereseaza copilul"/"nu-l iubeste pe copil"/"nu l-a dorit" ci cum exercitarea autoritatii in comun ii dauneaza copilului (nu cum va incurca pe dvs, ci cum il incurca pe copil).

In ceea ce priveste programul de vizita: credeti ca il va pune in aplicare sau il va avea doar pe hartie?

@YSL: NU este foarte adevarat ca in cresterea unui copil greul il duce mama. Poate acesta este adevarul in familia dvs, poate acesta este adevarul in familiile pe care le cunoasteti dvs. Insa nu acesta este adevarul universal si nu este o situatie imutabila. Este o alegere, constienta sau nu, a fiecarui cuplu de parinti.

Cererea prin care se solicit instanței să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești de către unul dintre părinți este admisibilă, dacă se constată, în urma administrării probatoriului în cauză (înscrisuri, martori, prezumții, expertize, mijloace materiale de probă, mărturisiri, interogatorii), că admiterea ei este în interesul superior al minorului, consfințit de art. 263 din Codul civil și de art. 2 și 6 lit. a) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

(se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti).


(Legea nr. 257/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013.)


In practică, pot interveni şi situaţii obiective, care să facă imposibilă exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi, caz în care se impune ca instanța să dispună exercitarea acesteia de unul singur dintre părinţi, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu.


Instanța poate dispune, dacă apreciază că este în interesul superior al copilului și că există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, morală sau socială a copilului, inclusiv a copilului din afara căsătoriei în cazul căruia părinții nu conviețuiesc, ca drepturile părintești să fie limitate unui părinte sau chiar exercitate exclusiv de unul dintre părinți.



Succes.

Draga doamna, ceea ce povestiti dvs se intampla din pacate in nenumarate cazuri. Diferiti asa-zisi parinti, care apar dupa ani de absenta, afland probabil la o bere ca au "drepturi"! Si chiar au doamna. Cu obligatiile o lasam mai usurel spre deloc, dar la capitolul drepturi, eheeeeeeee, acolo nu-i intrece nimeni. Cum o fi asta in interesul copilului nu prea inteleg nici eu, nici dvs, nici multe mame care scriu pe aici. Esenta pare a fi urmatoarea: odata ce femeia devine mama nascand un copil, ea are in principiu responsabilitatea a doua persoane, cea a copilului si cea a barbatului cu care a facut copilul! Adica: dupa ce mergeti la munca, vedeti de casa, cresteti copilul, mergeti singura cu el la doctor, platiti singura tot, urmeaza sa va ocupati de implicarea "tatalui". Si anume: il chemati si zilnic sa-l familiarizati cu statutul de parinte, verificati ca stie ce sa faca in anumite situatii in care copilul are o problema, incurajati construirea unei relatii tata-fiu etc. Eu raman de aici cu o intrebare: daca si mama si tata sunt parinti, cu ea mama cine a desfasurat strategia de intelegere a statului de mama? cine o "incuraja" pe mama sa schimba pampersul, cine o "familiariza" si zilnic cu nevoile copilului etc? Sigur intrebari nesimnificative, parinti sunt ambii in sensul in care unul e responsabil cu grija parinteasca si altul cu drepturile parintesti!
In fine, sugestia mea ar fi sa va angajati neaparat un avocat. Ceea ce au scris dnele AVLIL si mirebire e in principiu adevarat si bazat pe textul de lege. Practica a demonstrat ca instantele au inceput sa identifice si ceea ce inseamna "motive temeinice", pe care leguitorul le-a lasat la aprecierea instantelor.
Astfel, daca porniti de la definitia autoritatii parintesti ea este "ansamblu de drepturi si obligatii", iar avocatul dvs poate sa supuna atentiei instantei intrebarea in ce ar consta "obligatiile" de care tatal copilului s-ar fi achitat, caci asta e definitia! Daca din acest ansamblu lipseste una dintre componente nu ne mai aflam in prezenta autoritatii parintesti comune, ci a autoritatii parintesti exclusive, de fapt.
Mai departe, legea spune ca acest ansamblu de drepturi si obligatii se exercita exclusiv in interesul copilului. Si aici iarasi avocatul dvs poate sublinia ce anume a "exercitat" tatal in interesul exclusiv al copilului.
Nu amestecati programul de vizitare cu forma de exercitare a autoritatii parintesti. Desigur ca dezinteresul tatalui isi are expresia si in absenta de la programul de vizitare, dar una e una si alta e alta. Dvs, daca considerati ca aveti dovezi ale dezinteresului tatalui si a neimplicarii acestuia in viata copilului, prezentati-le pe acestea instantei. Adica: participa sau nu la cheltuielile copilului, se intereseaza de dezvoltarea si sanatatea lui si alte asemenea, cunoaste diagnosticele si tratamentele copilului, stie sau nu ce manaca, ce vaccin a facut, ce vaccin urmeaza, adica amanunte ce tin de viata copilului, fara de care nu vad cum s-ar putea lua decizii in comun.(adica exercitarea in comun a autoritatii parintesti).
Solicitati-i sa participe la tot ce face un parinte pentru copilul lui: ingrijire, supraveghere, controale medicale, cumparaturi, renovarea camerei copilului, schimbarea garderobei, tratamente, parca ati scris kineto (sau poate confund eu situatia) si vedeti ce raspunsuri primiti. Autoritate parinteasca nu inseamna drept de vizitare, a fi prezent in viata copilului si a decide in interesul lui, nu inseamna doar ca poti lua copilul la tine acasa! Vedeti cum raspunde la aceste solicitari. Chemati-l cand copilul e bolnav si foarte plangacios sa va ajute. Si tatii trebuie sa puna bebeii pe olita, sa le sterga lacrimile, sa le puna picaturi, sa le schimbe pampersul, sa le faca "marul ras" ca doar are o zi intreaga de petrecut cu copilul!
Cat priveste programul de vizitare: puteti solicita ca acesta sa se desfasoare doar in prezenta dvs avand in vedere nevoile de ingrijire ale copilului si varsta lui frageda.
Pensia de intretinere? e fixata, e platita?

Iuliana Teodorescu, în felul în care judecaţi nu aveţi nici o problemă.Din nefericire pentru noi, instanţele sunt populate, în majoritate, de magistraţi , mai puţin judecători , care aplică nişte protocoale, fie din cauza volumului mare de doasare, fie pur şi simplu din comoditate.
Acum, legea asta cu autoritatea părintească comună, a introdus piedici în plus părinţilor care-şi cresc singuri copiii, dacă nu prin altceva, prin necesitatea acordului părinţilor nerezidenţi în anumite situaţii care privesc copilul.
Dreptul la relaţiile cu minorul există în toate ţările civilizate, însă modalităţile de realizare sunt multiple, nu neapărat ruperea copilului de lângă mama şi dat unui om care, chiar dacă e părinte biologic, pentru copil e un străin. Şi nu ştiu de ce instanţele consideră dacă un părinte a lipsit 1,2,...n ani, după obţinerea programului de vizită, va fi un părinte implicat, plin de dragoste?
În apel, trebuie să demonstraţi că sugarul dvs. nu-şi cunoaşte tatăl, nu este în interesul su superior să fie luat brusc, propuneţi dvs. un program treptat, de acomodare, în prezenţa dvs., în locuri publice, la locuri de joacă, asta timp de câteva luni sau până la vârsta de...ani a copilului.
În ce priveşte autoritatea părintească unică, mai aveţi mult de lucru, trebuie să adunaţi dovezi că autoritatea comună dăunează copilului.