Românul este învățat să facă o cerere și să primească o adeverință în mod gratuit. O fi lucrat amar de ani la stat, dar statul nu subvenționează costurile presupuse de: transport, prelucrare, depozitare, cercetare documente și eliberare acte la cererile depuse.
Tarifele percepute de firmele de arhivă acoperă doar o parte din costurile de cercetare documente și întocmire răspunsuri la cereri.
Faptul că se atașează la cerere o copie de pe carnetul individual de muncă reprezintă doar un reper pentru
căutarea și depistarea informațiilor solicitate de petent
(asta înseamnă pe scurt
cercetarea documentelor
). Trebuie căutate statele de plată în care figurează înscris petentul. Actul eliberat la cerere cuprinde informațiile depistate în documentele de arhivă deținute de firma de arhivă (documente care au mai fost găsite când s-a preluat arhiva găsită în dezorganizare a firmei aflate în faliment).
Repet, actele eliberate conțin situația înscrisă în statele de plată întocmite lunar, nu sunt o copie de pe actele anexate de petenți la cereri. Căutarea în arhivă poate dura săptămâni sau luni pt o cerere. Și se rezolvă cererile în ordinea intrării/ înregistrării lor la firma de arhivă. Pentru plata personalului suplimentar, unele firme de arhivă percep taxe de urgență.
Din rațiuni practice, se rezolvă cererile abia după plata tarifului, altfel firmele de arhivă nu și-ar putea desfășura activitatea prestând muncă în beneficiul comunității.