alienarea parentala ce este de fapt ?

UnPărinte, ca să nu existe alienare şi fel de fel de acuzaţii, propun ca copiii rezultaţi din familii destrămate să fie crescuţi în plasament, la o familie neutră.
Ar fi prea simplu şi nu ar mai fi procese; nu ar mai avea de lucru psihologii ca să constate alienarea parentală, judecătorii care să stabilească autoritate părintească, program de vizită, suplinire semnături, ordine de protecţie; nici măcar executorii judecătoreşti şi Poliţia nu ar mai avea acest segment de ocupaţie. ;)
Subscrieţi?
Este drept, un om iubit este în sufletul familiei şi dacă e departe. Un om care a lovit, a terorizat, a umilit, este bine să fie cât mai puţin prezent în amintirile membrilor familiei. Oamenii nu au divorţat de prea multă armonie. Dizarmonia o resimt şi copiii.
Şi, dacă la şcoală am învăţat: "Cele rele să se spele, cele bune să rămână", dacă bune nu există, cele rele trebuie să le uităm. Asta nu înseamnă că cel plecat e denigrat şi minorul e alienat. Pur şi simplu cel plecat nu este prezent, prezenţa lui creează neplăcere.
În rest, nimic nou sub Soare, Crăciun Fericit!

UnParinte a scris:

Pentru userul Tarkan, sunt multe metode prin care poti aliena. Poti opri copilul direct sa mai mearga la vizita, ii poti spune mereu ca tati nu-l iubeste, il poti speria cu privire la acesta. Sau poti fi mai subtil, sa te uiti in alta parte cand copilul iti zice ca s-a simtit bine la tata, sa-l ignore cand vine de acolo, sa te preface bolnav ca a fost plecat si asa mai departe. Copilul recunoaste de mic expresiile faciale, iar cand se intoarce din vizita de la celalalt parinte si simte ca te-a dezamagit pentru ca s-a simtit bine acolo, se gandeste de doua ori inainte de a mai spune ca vrea sa plece si cu celalalt, desi il iubeste. Pentru un parinte care a inteles importanta fostului partener in viata copilului, faptul ca cel mic s-a simtit bine la celalalt nu-I provoaca frustrarem sau suparare, doar liniste ca cel mic e ingrijit si fericit. La acel parinte copilul nu are ce dezamagire,frustrare detecta.
La asta se refera textul trecut de dumneavoastra.
Nu este deloc de domeniul sf-ului ce ati scris ci de domeniul bunului simt.
Atunci insa cand copilul nu mai vrea deloc la tine, fuge de tine, te uraste in mod nejustificat iar motivatia este puerila "m-ai suparat ca mi-ai dat servetelul rosu la masa" devine evident ca ceva se intampla. Iar daca la toate astea copilului I se schimba scoala, nu ti se mai raspunde la telefon ca sa vorbesti cu el, nu ai aflat ca a fost bolnav, operat iar tu stateai linistit ca e bine acasa, e clar ca e alienare. Pentru ca parintele care nu alieneaza e cel care coopereaza cu celalalt, care intelege celalalt, chit ca e fost, e important in egala masura in fata copilului.

Iar parintii care in instanta incaseaza asemenea amenzi sunt cei care fara nici un dubiu alieneaza. Si inca sunt norocosi, pentru ca in afara ar ajunge la puscarie.

Sarbatori fericite in primul rand.
"sa te uiti in alta parte" - poate atunci iti suna cineva la usa, sau te cauta la tlefeon, sau ai ceva urgent de facut. este o crima ca te-ai uitat in alta parte in timp ce erai apelata la telefon de exemplu de sefii sa vii mai devreme la munca? (este numai un exemplu). Vad ca se poate interpreta ca "alienezi parental" si in acest caz care nu are legatura cu parintele nerezident.

"sa-l ignore cand vine de acolo" imi vine tare greu as cred, mai ales ca sunt multe mame care abia asteapta sa afle cum s-a simtit copilul si ce activitati a facut, daca si-a facut temele (la mine venea mereu cu temele nefacute si nu avea timp sa le faca pentru a doua zi de scoala), asa ca nu putem vorbi de ignorare (exemplu: ma bag la un serial si imi las copilul sa planga pentru ca se va duce la scoala cu lectiile nefacute si neinvatate din cauza acestui chin de a se plimba pe la tata si sa faca activitati care nu il ajuta la o dezvoltare armonioasa, traind mereu cu teama ca "nu imi pot face lectiile la tata").

"sa te prefaci bolnav", asta cam greu de crezut, asa cum spuneai si tu, un copil simte, iar un adult stie ca nu poate mima "bolnaviciunea". Sunt unele persoane care intradevar pot fi intr-o stare depresiva cand le lipseste copilul de acasa si isi revin cand revine copilul acasa. Sau nici asta nu au voie?

Mie cel putin mi s epare de domeniul filmelor sf : "prin ganduri poti aliena parental copilul"
Un parinte, cum se numeste apartura medicala care poate stabili cu ordin de precizie "alienarea parentala prin ganduri"? Ce unitate de masura este folosita? İn ce se masoara? Care ste etalonul la care se raporteaza "alienarea parentala prin ganduri"?
Precum am spus, poti gandi noaptea cat copilul doarme la toate problemel pe care ti le face tatal, la toate amenzile date (care mai rau inrautatesc situatia, decat sa o modereze), la toate acetle tatalui de violenta morala sau fizica indreptate spre tine sau copilul tau, poti plange in liniste fara sa te auda copilul, te feresti de el si a doua zi iti iei "fata zambitoare" doar ca sa nu "ti se citeasca gandurile". Ori, aici nu putem vorbi si despre libertatea omului de a fi cel care etse si nu "o fata zambitoare, fara probleme, un robot"?

"Atunci cand copilul fuge de tine", poate fi repercursiunea faptului ca ii vii cu executorul si politistul la usa, ca vede cand mama primeste amenda de suma usturatoare, ca atunci cand este la tata nu isi poate face lectiile din varii motive (ori tatal doreste sa plece in nuc stiu ce excursie, ori nu se pricepe la lectii, ori il duce la bunici si acolo ramane sa fie "ciupit" de obraz de toate rubedeniile in varsta si aude tot feluld e barfe despre mama lui), etc.

"Atunci cand copilul fuge de tine" trebuie dat de gandit tatalui ca a facut ceva incorect, a avut "grimase" (sa va citez din alienare aparentala) cand copilul a adus vorba despre lectiile pe care mama i-a zis sa le faca, ba chiar tata a zis: lasa ca ai timp sa le faci cand ajungi la desteapta de ma-ta", sau "am si eu doar patru zile cu tine si acum te-ai gasit sa faci lectiile".

Asa ca, la asa zisa "alienare parentala" (care nu poate fi masurabila cu niciun instrument medical) contrbuie implicit si parintele nerezident, care de multe ori apare in executarile silite ca fiind denumit "creditor".

Craciun fericit cu intarziere tuturor in primul rand !
Ca sa raspund acum pe rand, Martonze, vorbim de lucruri diferite, fapt care v-a fost subliniat la mai multe topicuri de-a lungul timpului.
Alienarea parentala este atunci cand doi parinti, mama si tata au fiecare in parte o relatie buna cu copilul. Dupa o perioada se decid sa se desparta pentru ca relatia dintre ei nu mai merge. Tatal nu tranteste mama de pereti in fata copilului si mama nu-l altoieste pe tata cu facaletul tot in fata copilului pentru ca jur, nu toti oamenii care divorteaza trec prin faza in care se abuzeaza in fata minorului.
Dupa divort, cand se prezinta la programul de vizita minorul ii spune in primul caz tatalui ca nu mai doreste sa mearga la el si sa-l vada pentru ca nu l-a lasat sa se uite la televizor pana la 12 noaptea sau pentru ca s-a impiedicat cand a alergat la el in casa. Si nu mai vrea sa mearga la el si nu isi mai vede omul copilul. Nu I se mai raspunde la telefon, nu mai stie la ce scoala ii invata copilul, programul acestuia iar cand suna la usa asa cum e trecut in sentinta sa isi ia copilul, nu I se deschide usa.
Si mai este cazul al doilea de alienare in care parintele rezident sa zicem mama da copilul la programul de vizita, are grija de relatia acestuia cu tatal si copilul cand vine din vizita de la tata ii vorbeste urat, spune ca nu mai vrea la ea iar intr-un final nici nu se mai intoarce iar mama nu are ce sa faca pentru ca nu-I asa, dorinta copilului primeaza.
Astea sunt cazurile de alienare, nu atunci cand copilul refuza intemeiat,cand e istoric de abuz, cand nu vrea sa mearga la un parinte pentru ca a fost neglijat, injurat, maltratat sau cand e speriat de acesta pentru ca l-a vazut facand lucruri foarte urate.
Ori aici, de fiecare data cand vorbim de alienare dumneavoastra scoateti pe tapet problema cu abuzul, cu tatal care a lovit, a distrus, a facut si a dres desi mereu, absolut mereu vi se spune ca nu e alienare atunci cand copilul refuza contactul cu un parinte pentru un abuz real.

Alienare este atunci cand fara motiv intemeiat copilul refuza contactul cu un parinte. Nu te mai vreau pentru ca nu mergi la biserica de exemplu. Nu mai vreau sa te vad si nu te mai vad pentru ca mi-ai rupt la plaja galetusa, nu te mai vreau pentru ca nu mi-ai dat servetul rosu la masa sau nu te mai vreau ca ma pui la lectii si imi verifici temele.

Pentru Tarkan, masura este importanta in orice actiune a noastra. Nu, nu e o crima sa te uiti in alta parte cand copilul iti povesteste ce a facut la tata, nu e o crima sa nu-I raspunzi la toate telefoanele sau sa uiti sa ii spui ca a racit si ai fugit cu el la doctor, e insa o crima sa nu-I raspunzi deloc la telefon, sa nu-l suni inapoi dupa ce vezi ca ai 10 miscall-uri, sa nu-I spui ca are copilul internat in spital operat si sa nu faci asta niciodata si este o crima sa te uiti mereu in alta parte cand copilul iti vorbeste de data. Asta e abuz, asta e alienarea parentala.

Singura ati spus adevarul,

mai ales ca sunt multe mame care abia asteapta sa afle cum s-a simtit copilul si ce activitati a facut

Exact, sunt multe mame, multi parinti rezidenti care sunt asa cumm spuneti dumneavoastra, nu sunt insa toti asa. Alienatorii nu sunt asa.
Prin gandurile pe care le trezesti in copil il poti aliena. Daca de fiecare data cand povesteste ce a facut la tata, mama nu mai vorbeste cu el, copilul nu gandeste automat ca a facut ceva rau, ca mama dezaproba relatia lui?

Un copil simte? Copilul este copil, d-asta pleaca si cu necunoscutii din parc care ii ofera multe bomboane si trebuie sa-l inveti sa nu o faca. Copilul poate fi foarte usor manipulate, nu trebuie sa te vada bolnava cat sa ii spui ca mami cade mereu la pat cand nu esti langa ea. E chiar atat de simplu.

Atunci cand copilul fuge de tine, impreuna cu parintele rezident poti cauta sa vezi ce se intampla. Daca fuge de tine si nu l-ai abuzat, nu poti vorbi cu el la telefon, nu ti se dau informatii referitoare la copil iar parintele rezident nu va sprijina relatia si nu incearca alaturi de tine sa o restabileasca e caz de alienare.
Cand ajungi cu executorul judecatoresc la usa este copilul deja alienat si nu e vina ta ca parinte nerezident ca execute o hotarare judecatoreasca ci e vina ta ca parinte rezident ca ai lasat ca relatia copilului tau cu celalalt parinte sa se degradeze in asa hal.
Nu e asa simplu sa ajungi cu executorul la usa. Se deschide proces, se face contestatie la executare, e complicat si dificil. Nu neg ca pot exista erori in sistem dar de regula, daca ti s-a permis sa ajungi cu executorul la usa copilului e doar pentru ca nu exista alta alternative si in fata legii nu mai e dubiu ca nu exista alta masura. Sa dai vina pe parintele nerezident ca vine cu executorul e ca si cum ai da vina pe victim unul viol ca a facut reclamatie.

In cazurile de alienare cunoscute de mine tatal vroia sa faca temele cu copilul, era preocupat de notele scazute ale acestuia si copilul nu a mai vrut la el pentru ca era pus sa invete, pe cand la mama nu. Sunt cazuri si cazuri.

Alienarea nu este doar la parintele rezident ci poate sa apara si din partea parintelui nerezident foarte usor, sau din partea bunicilor. Alienare este atunci cand copilul este impiedicat prin diverse metode sa aiba o relatie buna cu un parinte ( rezident sau nu) cand este facut sa se simta vinovat pentru sentimentele fata de acesta, cand este facut sa creada prin diverse metode ca un parinte este foarte bun si celalalt in totalitate rau.

Eu nu inteleg de ce doamnele mame sunt atat de panicate in legatura cu aceasta ALIENARE PARENTALA (PAS).

Deocamdata:

1) Nu exista o coincidenta de opinii intre psihologi (romani sau straini) cu privire la faptul ca o atare "influenta" are gravitatea unui abuz emotional
2) PASul nu exista nominalizat in legea romaneasca, fie aceasta civila sau penala

Pe de alta parte:
1) in penal, cf Art 379, nu se pedepseste mama daca a fost inregistrat NUMAI refuzul minorului (procurorul il audiaza) si nu exista alte dovezi gen neprezentarea REPETATA la momentul si locul stabilit in hotararea de divort pt ca tatal sa intre in contact cu copilul
2) In civil, se trece printr-o multime de proceduri (si da, Tarkan, e vba de debitor si creditor intrucat...asa e legea care trimite la executorul judecatoresc, toata procedura imbracand forma executarii silite, cu reglementarile de rigoare).
Astfel, ca sa scurtez explicatia unui timp dealtfel indecent de lung, daca mama raspunde solicitarilor executorului, acesta ajunge sa constate refuzul minorului.
Dupa cateva luni bune (minim 8, luand in considerare incuviintarea si redactarea de catre instanta a executarii silite, notificarea mamei, raspunsul acesteia cf termenului legal, adresa executorului catre DGASPC, actiunea DGASPC in instanta ptr incuviintarea consilierii psihologice, pronuntarea si redactarea de catre instanta, programarea la psihologul desemnat ptr consiliere, eventualele vacante judecatoresti) se ajunge la o consiliere de maxim 3 luni.
In cadrul acestei consilieri se incepe, de obicei cu o evaluare a parintilor si a situatiei descrisa de fiecare in raport bilateral si in raport cu minorul. Apoi sunt discutii doar cu minorul, apoi cu minorul si tata, apoi cu minorul si mama. De dorit ar fi sa existe si o intalnire finala cu toti ptr concluzionarea succesului consilierii dar...nu prea exista. Dupa terminarea consilierii, psihologul elaboreaza un raport bazat pe convingerile sale profesionale, pe care il trimite instantei, dgaspc si executorului.
Acesta reia procedura de executare, cerand din nou mamei sa arate copilul, de aceasta data...consiliat psihologic profesional, constatand persistenta refuzului.
Adica abia dupa mai mult de 1 an de zile, tatal se poate indrepta catre o cerere de penalizare a mamei/zi de intarziere. De retinut ca in tot acest timp, tatal nu-si vede copilul decat de 2-3 ori cu ocazia vizitelor comune la psiholog.
Ei bine, stimate doamne-mame, aceasta actiune este contencioasa! Adica, ptr a scapa de penalizarea/zi de intarziere, va puteti apara cum credeti mai bine, invocand tot ceea ce scrieti pe aici. Veti avea in fata insa un jude cu experienta in minori-familie precum si un raport psihologic, eventual va trebui sa raspundeti la un interogatoriu. La fel, are si tatal.
Nici pe departe legea NU OBLIGA instanta sa va fixeze penalizari! Penalizarile se dau FUNCTIE DE DVOASTRA!
Bun, sa zicem ca se dau la un nivel de 300lei/zi. Dar aveti 90 de zile (3 luni) in care sa pricepeti ca e groasa si e la dvoastra, ptr ca asa s-a coroborat legea cu judele. Daca inca "nu puteti face nimic sa va convingeti copilul" dupa o consiliere psihologica (din care NU A REZULTAT ca tatal este un abuziv!), ei bine, ca urmare a unei alte actiuni contencioase initiata de tata (in care iarasi va puteti apara cu ceea ce s-a intamplat in cele 90dezile decand vi s-a comunicat incheierea cu fixarea penalizarilor/zi), vi se va impune sa achitati 90 x 300=27.000lei! Si asta va fi..din 3 in 3 luni!
Or, ma intreb, cat de "shicanator" este un tata care se inhama la acest supliciu de peste 1,5ani,"filtrat" fiind de executor, dgaspc, psiholog, vreo 2-3 judecatori, gandind ca va avea "sansa" sa traiasca din penalitatile dvoastra, in conditiile in care se stie dezinteresat de minor si abuziv fata de dvoastra??
Si ca sa va linistesc, cand veti primi sentinta executorie ptr zeci de mii de lei, nu va fi pomenit acolo nimic despre ALIENAREA PARENTALA!

PS
Dat fiind ca mareata lege aparuta acum aproape 3 ani, necesita o procedura de aplicare de cca 2 ani din partea tatalui, indraznim sa salutam atat corectitudinea legii (desi inca ne plangem de timming!), cat si verticalitatea si intelepciunea judecatoarei care a ajuns PTR PRIMA DATA in acest punct!
Cu atat mai mult cu cat dl TATA, Madalin, s-a aparat singur in fata avocatilor mamei!=D>

Eu inteleg panica :) Pana acum parintele rezident facea orice cu copilul. Acum, nu numai ca incepe sa nu mai poata face asta, e pedepsit si daca nu incurajeaza legatura copilului cu celalalt parinte. Ceea ce pentru multi parinti rezidenti este cumplit, pentru ca ei inteleg dreptul copilului doar la nivel verbal. Faptic....mai putin. Cum sa incurajezi copilul sa iubeasca nenorocitul ala care si-a refacut viata cu alta?
Drept urmare incep discutiile cum ca alienarea parentala nu exista, fals, exista. Cum ca de regula parintii nerezidenti abuzeaza, fac si dreg si din cauza asta copilul refuza si aici da, o parte e adevarata si nu neaga nimeni asta. Dar o mare parte din parintii nerezidenti nu o fac si aici nu e cinstit ca sunt bagati in oala cu cei care abuzeaza, cu cei care ranesc.
Asa cum a scris userul shomo, drumul pana la acele penalizari e lung, nepermis de lung in opinia mea pentru ca nici un copil nu ar trebui lasat prada abuzului luni de zile. Un parinte care primeste acele penalizari e un parinte care incalca legea,care incalca binele superior al copilului. Nu acele penalizari ar trebui sa constituie ingrijorarea cat binele copilului in cauza pentru ca are nevoie de mancare dar are nevoie si de suflet, iar din sufletul unui copil fac parte amandoi parintii.