În lumina acestor clarificări (personal nu înțelegeam dacă voiați ca nepotul/nepoata să poarte numele mamei ca să nu-l poarte pe al tatălui sau căutați o modalitate de decădere din drepturi a tatălui), răspunsul la întrebarea dvs. este că nu aveți ce face. Cât timp tatăl își recunoaște copilul, dvs. nu aveți niciun drept să-l privați de exercitarea autorității părintești (prezumând că aceasta se face în interesul superior al copilului). Este dreptul lui „să-și crească copilul”.
Vă referiți la alocația copilului? O primește unul dintre părinți pe baza acordului amândurora. În caz de divergențe va stabili instanța de tutelă.
Codul civil:
Art. 496: Locuinţa copilului
(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi.
(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.
(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Legea nr. 61/1993, republicată:
Articolul 4
(1) Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi pe baza acordului acestora sau, în caz de neînţelegere, pe baza deciziei autorităţii tutelare ori a hotărârii judecătoreşti, părintelui căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare.
Indemnizația se acordă numai părintelui care-și ia concediu pentru creșterea copilului.*
*N.B. Există și situații excepționale în care unul dintre părinți va putea beneficia de indemnizație chiar dacă în anul anterior nașterii copilului nu a realizat venituri pentru 12 luni (una dintre acestea fiind frecventarea fără întrerupere a cursurilor preuniversitare la zi, potrivit art. 2, alin. 5 lit. m din OUG nr. 111/2010). Pentru a beneficia de indemnizație, tatăl ar trebui să-și ia concediu și trebuie făcută și anchetă socială, părinții nefiind căsătoriți.