Este permis ca in timpul declaratiilor/intrebarilor puse de catre judecator, procuror, inculpat, persoana vatamata sa se sugereze anumite raspunsuri? Si daca nu, atunci unde este reglementata aceasta prevedere?
De exemplu martorul sa spuna: Am lipsit foarte putin timp, cateva clipe si nu se putea intampla asa ceva. Iar procurorul/avocatul sa spuna. Ati lipsit mai putin de 5 minute? Apoi dupa ce acesta spune ca a lipsit foarte putin timp si nu 5 minute sa-l reintrebe din nou cu rea credinta: ati lipsit mai putin de un minut? la care martorul sa spuna ca a lipsit cateva secunde iar in declaratie sa noteze mai putin de un minut peste ceea ce afirma martorul. Ma gandesc ca intr-un proces penal trebuie sa guverneze principiul exactitatii si nu al ambiguitatii sau generalitatii, mai ales in conditiile in care martorul face o afirmatie clara. De asemenea consider ca intrebarile sunt formulate cu rea credinta, la fel si consemnarea acestora.
Ce parere aveti?
@luiza2015:
Probabil ca in astfel de situatii cel mai bine este sa scrieti de mana pe respectivul PV si sa precizati ca nu l-ati citit, nu sunteti de acord si nu-l semnati din motivele enuntate iar semnatura in dreptul a ceea ce ati afirmat in scris.
Exista insa probleme referitoare la aceste aspecte deoarece poate exista o anumita influientare sau pur si simplu sa se considere asa fara a fi chiar asa.
Este un subiect controversat sub aspect practic si adesea, orice intrebare poate sugera un raspuns, iar daca intrebarea se pune prea general nu se intelege intrebarea.
In Romania pe acest taram exista deosebit de multe probleme dupa parerea mea intrucat prin 5 intrebari poti ajunge la intrebarea care sa fie utila efectiv, iar intrebarile anterioare sa fie pregatitoare ca sa nu poata minti cel interogat, dar judecatorii nu inteleg de cele mai multe ori, sau, pur si simplu se tem de ceea ce pregateste avocatul si le respinge.
In general se merge pe condamnare la cei trimisi in judecata si avocatii pot sa strice foarte tare socotelile acuzarii daca nu sunt obstructionati.
Problema porneste de acolo unde intrebarile se pun de fapt de presedinte si aceasta cenzura genereaza mari probleme actului de justitie, dupa parerea mea...
In conditiile in care intrebarile se pun direct de avocat si nu este obstructionat, cum este in sistemul anglo-saxon prin mai multe intrebari se poate ajunge la intrebarea cheie.Mai este si timpul de reactie dintre intrebare si timpul de raspuns.Cand dureaza de la intrebarea avocatului si apoi judecatorul reia intrebarea deja trec cateva secunde in care exista un timp de gandire pentru un raspuns si de fel timpul de raspuns trebuie sa fie scurt pentru verificarea adevarului.
Daca judecatorul respinge intrebarea sau intreaba ce vizeaza aceasta intrebare este logic ca daca avocatul spune ce vizeaza intrebarea martorul sau persoana audiata intelege si ce sa raspunda...
Martorul sau persoana audiata poate fi prinsa cu minciuna daca este putin ametita si nu intelege unde bat exact intrebarile si ajunge sa se contrazica singura.
In ultimii ani am observat ca exista probleme mari pe aceste aspecte mai ales atunci cand instanta vrea sa controleze efectiv procesul si sa fie totul asa cum s-a declarat in faza de urmarire penala.In mod special in provincie am avut situatii in care instanta imi respingea intrebari de care se temea intrucat ma judecam pe achitare si la partea vatamata efectiv avocata ii sugera raspunsurile.Instanta era insa incantata ca ii sugereaza raspunsurile si eu la fiecare intrebare ceream sa se respinga intrebarea.Am patit de 2 ori asa, dupa ce nu mai aveam acces la recursul la Inalta Curte de Casatie si Justitie pe vechea lege...pentru ca...a intrat in vigoare noua lege...
M-au tot amanat ca sa nu pot sa ma mai judec pe vechea lege si sa pot ajunge in recurs la instanta suprema...
In declaratia celui audiat trebuie consemnat ceea ce declara si daca a declarat cateva secunde si cateva minute ar fi trebuit consemnat tot cu precizarea de ce a declarat initial intr-un fel si apoi in alt fel.
Intre cateva secunde si cateva minute este diferenta mare...
Din punctul meu de vedere nu este in regula cum s-a procedat dar se poate intampla a se ajunge in aceasta situatie destul de des...atunci cand se vrea asa...
Eu am formulat intrebarile sa includa raspunsul si nu m-a acuzat nimeni de influentarea a nimic. Astfel am adus la cunostinta judecatorului prin intermediul interogatoriului de dosarul care nu vrea sa-l ia la cunostinta :P
Politistii, procurorul si judecatorul intreaba ca sa afle ceva, sa verifice o ipoteza, deci nu-l pun pe martor/suspect sa scrie compunere libera, ci il intreaba ce-i intereseaza pe ei sa afle.
Uneori pun anumite intrebari pentru a afla daca martorul/suspectul se incurca in propriile sale minciuni.