MIHAI GRIGORE a scris:
Este normal sa se intample asa , fiindca de exemplu , daca aveti 2 copii si ii vindeti tot ce aveti unuia dintre ei , celalalt ramane fara minimul ce i se cuvine! legea il apara si pe el !B-)
Asta nu inseamna ca un contract de vanzare-cumparare nu este un act foarte solid! este imbatabil in cazul in care vanzarea se face catre terti....insa intre rude , mai ales daca sunt afectati mostenitorii rezervatari , acest act este anulabil!B-)
Vă supăraţi dacă nu sunt de acord? Ceea ce protejează legea este, e adevărat, rezerva succesorală, dar numai în ceea ce priveşte actele cu titlu gratuit încheiate de defunct.
Prin actul de vînzare-cumpărare patrimoniul defunctului nu a sărăcit, în acel patrimoniu intrînd, la activ, suma de bani care reprezintă preţul imobilului. Ce face vînzătorul cu acei bani este treaba lui. Poate să-i bea la birtul din colţ sau poate să-i toace la barbut, deoarece legea nu îl obligă să lase un activ, să lase bunuri, ci doar îi limitează liberalităţile la cotitatea disponibilă pentru a proteja rezervatarii, a căror rezervă se calculează la data decesului.
De ce ar desfiinţa în parte sau în întregime (nu anula) instanţa un contract de vînzare-cumpărare (real) încheiat cu un descendent şi ar menţine un asemenea act încheiat cu un terţ? Care ar fi temeiul legal?
Singurul caz ar fi cel prevăzut de art.845 C.civil (înstrăinarea către un descendent cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere), dar şi în acel caz prezumţia de gratuitate este una relativă, putînd fi înlăturată prin dovada plăţii preţului.
:bow: