Abuz in serviciu? nu, pt ca se poate remedia in caile de atac

Dati 3-4 exemple de judecatori condamnati pentru ca au judecat gresit (dar nu pentru luare de mita sau trafic de influenta sau favorizarea unei rude).

Dar dc. nu raspundeti la intrebarea adresata?
1. Concret, in ce mod ar fi judecatorul absolvit de raspundere penala?
2. Faceti deosebirea intre deliberare-pronuntare (judecata) si aplicarea dispozitiilor procesuale de-a lungul cercetarii procesului?

Mai cu seama ca statutul magistratilor arata clar
Art. 99ind1 alin. (1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

Va reamintiti, recent, cand Inspectia Judiciara s-a autosesizat cand CAB l-a eliberat pe Piedone?

In subsidiar, chiar daca rationamentul dvs. empiric ar fi valid... Faptul ca eu nu pot da exemple reflecta mai multe imprejurari:
-nu sunt eu informat,
-legea nu este aplicata corespunzator, corb la corb...
-nu s-au comis infractiunile respective (ex. genocid)
Dvs. propuneti o explicatie mult mai improbabila:
-infractiunea respectiva nu exista nici in teorie.

Un articol pe tema asta este [ link extern ] -

In literatura juridica si in doctrina s-a apreciat ca magistratul poate fi subiect activ al infractiunii de abuz in serviciu. Pentru a angaja raspunderea penala a judecatorului sau procurorului, in cadrul anchetei sau a cercetarii judecatoresti trebuie dovedita reaua-credinta sau neglijenta grava.

Si [ link extern ] /

În cazul unor erori, judecătorii răspund civil, disciplinar, administrativ şi penal, în condiţiile legii. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecatorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Judecatorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

Cu alte cuvinte, daca verdictul ar fi eronat (ceea ce ati sustinut dar nu ati demonstrat printr-un alt verdict), statul este raspunzator fata de dvs. si judecatorii fata de stat (daca au actionat din culpa, ceea ce nu e demonstrat).

Sa subinteleg, la a 3a adresare a intrebarii, ca NU faceti deoserbirea intre eroare judiciara si abuz in serviciu??

Adica ca se poate savarsi o incalcare procedurala si fara sa existe o solutie pronuntata??

Ex. ca judecatorul poate admite o proba interzisa de lege...

Eroare judiciara este doar atunci cand judecatorul pronunta o solutie, care ulterior e desfiintata in calea de atac. Nu prin asta ma refer la abuz in serviciu.

Chiar daca eu ma refer la o acceptiune mult mai evidenta a abuzului in serviciu, vedeti, in primul articol, ca poate fi considerat abuz in serviciu si pronuntarea unei solutii, daca incalca prev. materiale, facuta cu rea-credinta???

In ce priveste erorile judiciare, pot fi din culpa sau fara culpa.

In ce priveste reaua-credinta, judecatorul nu e obligat sa stie pe de rost toate articolele NCP si NCPP. Deci simplul fapt ca admite o proba interzisa de lege nu demonstreaza reaua-credinta, ci doar faptul ca s-a inselat (de ex. si-a amintit gresit). Ar fi proba a relei credinte doar daca avocatul i-a explicat detaliat, cu argumente, ca el comite o eroare si daca judecatorul a dat semne ca a inteles ce a spus avocatul.