Stimati consilieri, urmaresc forumul cu dreptul familiei, cam de 1 an de zile, si pentru ca va apreciez parerile france si pertinente pe care le-ati exprimat de-a lungul timpului, va rog sa aveti amabilitatea de a-mi da un sfat in problema personala pe care o am.
Traiesc separat de o sotie care nu este interesata de viata de familie, fiind o fire independenta si aroganta. Avem un copilas de 2 ani si 10 luni, pe care il vad sau plimb aproape zilnic, exceptiile fiind cand sunt la serviciu. Il vad doar in prezenta sotiei, care nu mi-l lasa singur aproape niciodata. Doresc sa ma duc doar cu el in excursii sau vacante, insa sotia nu este de acord. Deocamdata nu vreau divortul, pentru ca mi-ar ingradi mult relatiile foarte bune pe care le am cu copilul. In aceste conditii, as putea pleca cu copilul intr-o scurta vacanta in tara, fara acordul sotiei ? La ce riscuri m-as expune? Mentionez ca ea oricum a plecat in vacanta sau in numeroase calatorii cu copilul, fara acordul meu.
In opinia dumneavoastra, care ar fi ?
Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevăd că „Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.
Daca sotii sunt despartiti in fapt si copilul a ramas la domiciliul mamei, in mod tacit, luarea copilului de la domiciliul sau, fara stiinta mamei, poate conduce la o plangere penala de catre sotie impotriva dv. pentru violare de domiciliu (art. 192 C.pen.), deoarece luarea copilului fara stirea mamei ar presupune ca acesta sa se afle singur acasa, la domiciliul mamei, unde dv. nu mai locuiti de ceva vreme (dv, locuiti in fapt la alta adresa, cu sau fara forme legale), si chiar daca bunul imobil este bun comun sau doar al dv. Legea nr. 272/2004 prevede: Art. 5 - (2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
....................................
Art. 14. - (1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Art. 15. - (1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;
d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.
(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.
............................
Art. 18. - (1) Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanţii lor legali.
(2) Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.
(3) Părinţii sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sunt obligaţi să anunţe la poliţie dispariţia acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariţiei.
Astfel, sotia dv. poate, in temeiul dispozitiilor art. 18 alin. 3 din aceasta lege, sa anunte politia de disparitia copilului si sa fiti obligat "sa dati cu subsemnatul" ...
Functie de circumstantele cauzei, poate fi incidenta si infractiunea prevazuta de art. 189 Cod penal...astfel ca, in locul dv., m-as gandi de doua ori inainte de a lua copilul, in tara sau strainatate, fara acordul sotiei ... ;)
Va multumesc pentru lamuririle acordate.
Nu as putea obtine acordul sotiei de plecare in vacanta cu copilul, decat daca as putea-o eventual ameninta cu reclamarea plecarilor ei cu copilul, fara acordul meu.
As putea incerca cu suces, astfel de demersuri, catre politie?
Mentionez din nou ca nu sunt interesat de stabilirea unui program de vizitare de catre instanta, pentru ca mi se pare foarte restrictiv, si nu cred ca ar fi in interesul copilului sa-l vad doar de cateva ori pe an.
In opinia dumneavoastra, care ar fi ?
Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevăd că „Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.
:) mult mai bine decat violarea de domiciliu de la dna/dra cora
aici suntem in acord...272 stabilieste niste principii bune ... totusi.... nu exista sanctiune.
ca sa nu mai vorbim ca cei doi sunt soti... cum se poate dovedi ca a existat sau nu un acord? .. mai ales cand tatal poate proba ca a instiintat-o pe mama..
pt taticul... atfel de demersuri la politie nu vor aduce nimic bun.... nimeni nu va fi sanctionat pt atata lucru iar relatille cu mama vor avea de suferit. Dvs vreti sa va vedeti copilul... iar mama va fi pe langa el tot timpul.
Numai cu calm si intelepciune se pot rezolva lucrurile aste.
Succes
avocatnet.ro explicăm legislația
CABINET DE AVOCAT "STOICA IOANA", Avocat
marcela31 
valentinabitca