Vreau sa-mi gasesc tatal pe care nu l-am cunoscut niciodata

alexfelea a scris:

Nici pe mine nu ma intereseaza sa relationez/convietuiesc cu tatal in prezent, insa toti suntem egali in fata lui Dumnezeu si daca putem face ceva sa ne iertam intre noi, atunci este bine sa facem. Eu vreau doar sa-mi fac datoria. El stia ca este tatal caci i-a trimis scrisoare mamei dupa cateva luni de la relatie in care arata ca se delimiteaza complet de orice obligatii cu privire la sarcina etc. Mama a suferit foarte mult dar viata a mers mai departe.

Este foarte frumos ce vreți sa faceți.

Poate chiar are nevoie de iertarea dvs.
La bătrânețe poate avea mustrări de conștiința și faceți o fapta buna.

Cel mai simplu e sa vorbiți cu un detectiv particular și sa va spună dacă poate sa îl găsească.
Dacă e profesionist îl poate găsi.

Mai aveți acea scrisoare?
Pe ea ați avea o adresa și va poate ajuta și sa aveți de unde sa începeți.
O sa va trimit si un mesaj privat în care am sa va spun cum mai puteți încerca.

Buna seara,

Intervin pentru ca am o poveste asemanatoare, doar ca relatia tatalui meu cu mama mea a fost sa zicem putin mai "serioasa", atat ca el nu dorea copii... asadar cand am aparut eu si mama nu a vrut sa renunte la mine, el s-a "retras", si nici nu a vrut sa ma recunoasca. Mama a obtinut in instanta, cu martori si analize, recunoasterea faptului ca sunt totusi fiica lui, si el a trebuit sa-mi plateasca pensie alimentara pana cand am terminat facultatea. Mama m-a crescut singura, nu s-a mai casatorit...
Stiam asadar cine e tatal meu, unde sta... dar ne-am intalnit doar o singura data, intamplator, pe strada (eram cu mama), iar eu nu am vrut sa vorbesc cu el (aveam vreo 12 ani). Dupa ce mi-am aranjat si eu viata (pt ca voiam sa-i arat ca am reusit si fara el si ca nu am nevoie de nimic de la el), si am devenit si mama, am vrut sa-l cunosc si sa-i spun ca l-am iertat, si i-am facut o vizita cu nepotul lui de 6-7 ani dupa mine. A fost socat, nu m-a invitat in casa - s-a scuzat ca e dezordine si mizerie -, am vorbit, a fost relativ normal dar a tinut sa mentioneze ca s-a certat cu mama, si totusi m-a intrebat ce face ea si daca e bine (el nu prea era, avusese deja un AVC). Evident, mi-a fost mila de el, mai ales ca a spus ca are doar o nepoata care mai vine sa aiba grija de el si nu era prea multumit; asa ca m-am oferit sa-l mai vizitez, sa-l ajut cu treburile si cumparaturile, a fost de acord... si am plecat. L-am sunat dupa cateva zile sa-l intreb ce are nevoie si ce-i place sa-i cumpar de mancare, pt ca intentionam sa merg din nou la el, asa cum convenisem. A fost un om total diferit de cel pe care-l intalnisem: a inceput sa-mi spuna ca nu sunt copilul lui, sa vorbeasca urat despre mine si despre mama, si mi-a cerut sa-l las in pace - desi eu nu-i cerusem absolut nimic, ba din contra. Asa ca m-am lasat si eu prada frustrarilor acumulate in atatea zeci de ani si i-am spus tot ce am considerat ca merita sa auda : ca a fost si a ramas un nemernic, ca n-o sa mai ma vada, si ca n-are decat sa moara singur ca un caine....Cam asa s-a si intamplat dupa vreo doi ani, iar eu am aflat la cateva luni dupa moartea lui - interesandu-ma la politie...
Iar atunci cand am aflat ca a murit, tot eu am regretat purtarea mea fata de el, un om batran si bolnav, si am avut chiar nevoie de consiliere psihologica pt ca imi reprosam ca nu am insistat, ca nu m-am mai dus sa-l vad si sa-i duc cele necesare, sa incerc sa am grija de el... Cu timpul, am reusit sa "ma iert" si sa-mi spun ca poate a fost justitia divina...si am mers mai departe, dar m-am si luptat si am obtinut partea mea de mostenire din casa in care locuia, ca o compensatie pentru absenta lui si a oricarui gest fata de mine in toti acei ani, dar mai ales pt felul in care m-a respins din nou, a doua oara.
Imi cer scuze pentru un mesaj atat de lung, am vrut doar sa-i transmit userului @alexfelea o alta idee de a proceda (la politie, daca are vreo adresa pe acea scrisoare), si mai ales sa fie pregatit pentru orice fel de reactie, daca isi va gasi tatal: din pacate, viata nu ofera mereu un final ca in filmele de la TV...
Toate cele bune !

In afara de 2 - 3 posturi, sunt numai comentarii inepte si chiar jenante, omul v-a cerut un sfat o sugestie ca sa stie de unde sa apuce investigatia nu v-a cerut sa-l judecati pe tatal lui sau pe el.
Sugestia cu detectivul particular e buna dar foarte costisitoare.
Poate totusi ne spuneti la ce fabrica a lucrat tatal dvs. si in ce specialitate (probabil aceeasi specialitate ca mama).
În vremea lui Ceașcă fabricile dadeau apartamente spre inchiriere salariatilor si într-un cartier gaseai foarte multe persoane care lucrau în aceeași fabrică, alte fabrici (Danubiana, Letea etc) aveau colonii întregi. Pornind pe acest fir mergeti in cartierele respective, puteti intreba daca mai exista persoane de varsta apropiata a tatalui dvs care au lucrat in fabrica si daca aflati pe cineva, intrebati-l daca l-a cunoscut și tot așa, din aproape în aproape.

Exact, ati ghicit. Despre Danubiana este vorba. Nu au fost comentarii neadecvate, multumesc tuturor pentru cuvintele si sfaturile adresate.

Foarte impresionanta povestea dvs. Intr-adevar v-ati facut datoria insa v-ati pierdut in zona schimbului de conflicte, care a fost intr-adevar o capcana pentru dvs. caci nu a fost eliberatoare ci mai apasatoare. Omul s-a aflat sub imperiul propriei greseli care nu l-a lasat sa-si revina ci a plecat cu el. Eu tocmai de asta vreau sa ma feresc.