Drepturi copil nerecunoscut

ce fel de test de paternitate aveti?

MariaBalasa a scris:

Se ridică foarte multe întrebări. Dacă e aşa de negăsit, poate nici nu mai există, că doar toţi suntem muritori, nu? Mă miră puţin că mama nu s- a interesat de aspectele legale ale situaţiei în primul rând pentru ea, într- o societate ( asta e şi la noi, iar la alţii chiar mult mai rău! ) în care a avea un copil din flori e un stigmat. E chiar aşa de domeniul evidenţei cine e tatăl? Tatăl ştie oare de existenţa ta? Cum s- a făcut testul acela de paternitate? În testele de paternitate se indică " tatăl probabil" dacă nu există test ADN. S-a făcut acel test? Cred că trebuie răspuns la aceste întrebări. Apoi, dacă îl găseşti într- un sfârşit, nu te aştepta la prea mult de la el, o legătură afectivă între voi e puţin probabil ( dar nu e exclus) să se mai creeze. Iar material e posibil ca el să aibă nevoie de sprijinul tău. :) Chiar merită să faci investigaţii?

Stie de existenta mea, dumnealui a insistat sa fie facut testul pe motiv ca "semanam foarte mult". Intr-adevar, rezultatul este probabil. Din cate am inteles (eu nu am nicio amintire legata de acest om), m-a sustinut cativa ani cand eram copil, insa el se casatorise si de aici si disparitia lui, ca sa nu afle sotia ca are un copil. Legatura afectiva? Chiar nu ma intereseaza. Cat material, nu ma intereseaza foarte mult subiectul. Vreau doar sa il privesc in ochi si sa aud o "scuza buna" pentru care nu s-a interesat daca fiica lui este in viata tot acest timp (implinesc curand 21 ani.. a trecut mult timp).

Intr-adevar, exista posibilitatea sa fi decedat.

mirebire a scris:

ce fel de test de paternitate aveti?

Nu stiu sa va spun exact, insa nu este ADN. Teste de sange si markeri. Nu stiu cum sa va explic exact, nu cunosc domeniul, dar la testele de sange sunt mai multe "lucruri" testate, este un rand intreg de date identic cu cel al tatalui meu, nimic asemanator cu al mamei, de aici si probabilitatea foarte mare.

Văd că eşti foarte pornită pe a rezolva ... Ai destule motive, printre care şi acela că nu îi erai indiferentă. Deci o fărâmă de suflet tot are! Încearcă! Cred că merită să încerci, altfel îţi vei reproşa mult timp că nu ai făcut- o. Poţi să începi cu procesul de stabilire a paternităţii. Presupun că găseşti pe net un model de cerere şi poţi face cu judecare în regim de urgenţă, ordonanţă preşedinţială, dacă spui în cerere că " eşti în nevoie" .
Nu sunt jurist, dar prin meseria mea am asistat ore în şir la multe procese, de aceea şi îndrăznesc să- mi exprim părerea. Dacă sunt inexactităţi, rog specialiştii de aici să mă corecteze.
Oricum procesele durează, deci înarmează- te cu multă răbdare, sub un an nu are cum să dureze.
Îţi doresc să- l găseşti şi să fie bine!