Ancheta de la Protectia copilului influentata de mama

Martonze, nu reiese de nicaieri ca mama ar vrea ca minorul sa nutreasca sentimente de dragoste fata de tata, in momentul in care trage copilul de gat ca nu spune ca ii este frica de tata.
Nu, nu stim ce s-a intamplat acasa la mama, nu avem tabloul complet, avem insa o inregistrare cu un minor care plange si se roaga de mama sa nu-I mai faca ce facea ea atunci de se plangea bietul ca il doare gatul. Oare ce? si acea actiune a mamei venea dupa ce minorul a refuzat sa spuna ca ii este teama de tata si a contrazis mama. Dar noi nu stim ce s-a intamplat...... Ma rog, noi e prea mult spus....dumneavoastra inca nu stiti ce s-a intamplat, pentru ceilalti este mult prea evident.
Insa mai conteaza un mic abuz cand scopul dumneavoastra este doar sa dovediti ca alienarea parentala nu exista?

Nu credeti ca serviciile angajeaza imbecili???? Eu cred ca orice serviciu isi are imbecilii lui.

Stimate domn eu in locul dvs as apela la metoda incetu cu incetu se face otetu'. Si anume, dvs ziceti ca mama va solicita adesea sa preluati copilul dat fiind ca dumneaiei are nu stiu ce treaba. Preluati-l. Sunati-o ca pustiul vrea sa mai ramana (daca asa stau lucrurile, adica nu sa mintiti sau sa chinuiti copilul) si ca faceti lectiile cu el. Apoi duceti-l acasa. Data viitoare, iarasi daca vrea copilul, faceti si lectii si rugati-o pe mama sa-l lase peste noapte ca-l duceti dvs a 2a zi la scoala si tot asa. De cate ori va cere sa aduceti copilul inapoi, duceti-l. Comportati-va ca un om de incredere, astfel incat mama sa nu se teama ca daca azi ramane copilul mai mult la dvs inseamna ca de maine nu i-l mai aduceti inapoi! Astfel, fara sa declansati un razboi si mai ales fara sa o mintiti, fara sa ascundeti copilul sau sa intarziati fara sa o anuntati, poate treptat se va simti nu doar copilul bine la dvs, ci si mama stiindu-l in grija dvs. Lucrurile se vor reaseza fara instante, in mod natural. Daca in schimb declansati o batalie si doamna se va simti datoare sa "lupte". Asta e ultima moda in iubire: "lupta"! Eu cred ca pe dvs va intereseaza binele copilului nu razboaiele cu mama, sau cel putin sper. Poate dvs veti intelege in timp util ca ceea ce trebuie si e important sa schimbati nu e hotararea judecatoreasca, ci realitatea, intre cele doua putand adesea exista mari diferente!
Odata pornit un razboi e greu sa reajungi la pace, si mai ales fara sa inregistrezi pierderi (in majoritatea cazurilor ambele parti). E mai usor sa imbunatatiti pas cu pas o situatie bunicica, chiar daca nu pe deplin multumitoare.

Stimate user costache17 sunt in aceeasi situatie cu a dvs legata de ancheta realizata de catre dgaspc si care a fost influentata de catre mama copilului meu (desi eu am cerut monitorizare programului de vizita pt ca nu imi era respectat ).

Avocatul meu m-a sfatuit sa nu fac nicio contestatie (cica nici nu exista dpdv legal o astfel de contestatie ci doar se poate realiza sub forma de plangere) si mi-a zis ca un proces pe contencios administrativ poate dura si ani in instanta.

In plus, daca realizam plangerea trebuia depusa la acelasi dgaspc si doar nu credeti ca nu se acopera unii pe altii (de la psihologi la asistenti sociali) si pana la urma nu rezolvam nimic. Doar apaream in instanta ca parintele care face plangeri cat mai multe celuilalt parinte iar judecatorilor nu le plac persoanele care au ceva impotriva "statului" (cu toate institutiile lui, inclusiv judecatorii :D).

Sincer va spun ca eu personal m-am resemnat si in acest moment astept decizia instantei - am proces pe rol prin care incerc sa schimb domiciliul minorului la mine sau macar sa am program de vizita mai extins.
Legat de alienarea parentala, am avut si eu suficiente dovezi in instanta ca exista si e in deplina dezvoltare, insa judecatorul a decis sa nu evalueze psihologic copilul.

Culmea, desi am fost refuzat de catre instanta, mama copilului a cerut evaluarea psihologica a acestuia la acelasi dgapsc care a emis un raport favorabil ei si la acelasi psiholog la care am cerut si eu evaluarea psihologica initiala (cea din cadrul monitorizari) si care nu s-a mai intamplat, psihologul motivand ca "nu are copilul nicio problema ci noi parintii"....se pare ca la insistentele mamei acum a acceptat sa evalueze copilul - Deci, cum va intrebati si dvs, unde e dreptatea?

Eu va spun ca nu exista si mamele in continuare sunt primordiale si probabil asa va ramane multi ani de acum inainte...si mai trist este ca nici nu avem ce sa facem in acest sens...decat sa ne resemnam!

Mama ramane mama, oricat de dezinteresata ar fi de copil si oricate dovezi am avea cum ca un tata poate se ocupa mai bine de copil....iar fara mama nu prea lasi un copil sa creasca...pe cand fara tata, se descurca.

Asta-i mentalitatea in Romania, incepand de la institutiile statului care ar trebui sa protejeze interesul superior al copiilor si terminand cu judecatorii care, probabil plictisiti de atatea cazuri pe zi, dau decizii doar ca sa rezolve un dosar.

Din experienta va spun ca si daca aveti certificat medico-legal de la IML pt abuzul copilului nu cred ca veti impresiona prea tare pt ca, nu-i asa: bataia e rupta din rai si asa disciplinezi un copil.

Trist, dar adevarat!