Calea de atac impotriva unei decizii penale.

revizuirea ca si cale de atac extraordinara, priveste numai hotararile prin care a fost solutionat fondul cauzei

V-am raspuns anterior, este inadmisibila cererea de revizuirea impotriva incheierii jud de camera preliminara, v-am explicat si din ce considerente, daca doriti sa va pierdeti timpul in continuare, nu aveti de cat.

Daca legea nu spune asta, argumentul dumneavoastra e fals, si stiu sigur ca e fals deoarece nu invocati legea iar instantele pe aceleasi lege au judecat in trecut caile de atac pe care dumneavoastra sustineti ca nu exista

Mai mult, fiindca orice hotarare interlocutorie face parte din cauza principala deoarece toate hotararile interlocutorii influenteaza hotararea finala sau cursul judecatii dosarului principal, argumentul dvs. n-are nici o logica juridica

Desi nu imi place tonul pe care il abordati, totusi pentru lamurirea utilizatorului si pentru a nu mai exista riscul sa induceti in eroare si alti utilizatori cu raspunsurile dvs necalificate, o sa raspund, cu toate ca nu cred ca o sa va multumeasca raspunsul meu si o sa contestati in mod evident si logica juridica a CCR.
In acest sens, va dau ca exemplu recent Decizia nr. 873/2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală publicata in Monitorul Oficial al României nr. 211 din data de 22 martie 2016, din considerentele careia v-am subliniat esentialul, pentru ca dvs sa intelegeti de unde provine logica mea juridica.
”Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ştefan Niţă Erdely Harko şi Larisa Ştefania Niţă Erdely Harko într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, modificate prin art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.
Textele de lege criticate au următorul cuprins: „(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal […].”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care a fost admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire dispuse de procuror.

Autorii excepţiei critică faptul că dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu permit şi persoanei vătămate să ceară revizuirea unei hotărâri penale definitive pentru cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală, spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, care recunoştea tuturor părţilor din proces dreptul de a introduce cerere de revizuire, inclusiv pentru motivele de revizuire conţinute, în prezent, de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală. Autorii excepţiei consideră că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate – în situaţia unei încheieri definitive pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care este admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire penală – cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală pot fi invocate ca motive de revizuire numai de persoana faţă de care procurorul a dispus soluţia de neurmărire.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XVII din 19 martie 2007, pronunţată în recurs în interesul legii, Secţiile Unite au stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală din 1968 este inadmisibilă. Decizia mai sus menţionată continuă să producă efecte şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, în sensul că încheierile definitive pronunţate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, având în vedere că nu soluţionează fondul cauzei, nu se încadrează în categoria hotărârilor care, potrivit art. 452 din Codul de procedură penală, sunt supuse revizuirii.

Prin urmare, dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, referitoare la posibilitatea invocării motivelor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, ce are ca obiect revizuirea unei încheieri definitive pronunţate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti […] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […].”

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală.”

CPP
Art. 453 - Cazurile de revizuire
(1) Revizuirea hotararilor judecatoresti definitive, cu privire la latura penala, poate fi ceruta cand:
a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate in cauza;
(4) Cazul prevazut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei ori de incetare a procesului penal, iar cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) - d) si f) constituie motive de revizuire daca au dus la pronuntarea unei hotarari nelegale sau netemeinice.

"iar" si "sau" sunt disjunctii a caror logica arata ca nu exista o interdependenta intre conditiile pentru care opereaza "iar" si "sau". In realitate toate hotararile interlocutorii din cauza au legatura (evident) cu cauza fiindca contribuie la solutionarea cauzei si se cheama ca organul judiciar participa in cauza daca le emite

In fapt dupa ce se da o hotarare stramba evident orice om intreg la cap descopera "imprejurarile" ce nu au fost cunoscute deoarece nu s-a comunicat hotararea... iar cand s-a comunicat au fost cunoscute :D

Art. 455 - Persoanele care pot cere revizuirea
(1) Pot cere revizuirea:
a) partile din proces, in limitele calitatii lor procesuale;
b) un membru de familie al condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata in favoarea condamnatului.

s.a.m.d.

Singurul motiv pentru care nu fac revizuire ci contestatie in anulare e ca mi se pare mai usoara contestatia in anulare, si am mai multe dovezi adica legea si jurisprudenta

A declara ca judecatorul a falsificat hotararea e acelasi lucru daca motivez de drept cf. art. 453 (1) a) din CPP sau art. 426 d) din CPP. De exemplu d-na Stanciu Livia presedinta ICCJ in cazul Rarinca a declarat ca judecatorul e lipsit de impartialitate fiindca n-a administrat probele, si niciodata in vreun dosar "magistratii" nu mi-au administrat probele...

In fapt:
1. contestatia in anulare este identica intre VCPP si NCPP
2. s-au dat hotarari de admiterea in principiu a contestatiei in anulare si in VCPP si in NCPP, tocmai fiindca legea e identica

In concluzie exista o entitate care controleaza "magistratura" fiindca exista evidenta faptuluic a s-a dat "ordin pe unitate" deoarece s-au apucat toti sa dea hotarari nelegale fara nici un motiv aparent si fara sa se fi vorbit intre ei oficial sau sa existe o hotarare a ICCJ macar in acest sens, deci ce s-a intamplat e secret si controlat de o putere centralizata. Ca aceasta inseamna entitate e conventia unui grup infractional organizat si ca e implicat sau nu SRI e irelevant...




P.S.

nu imi place tonul pe care il abordati

Nu are nimeni nimic ceva personal cu dvs. Am mai avut discutia asta. Decizia nr. 873/2015 n-are nici o relevanta precum am subliniat.



[interventie moderator : editat partial]