Clauza de hardship

tarabegas a scris:

sunt interesata sa aflu textul de lege sau acord international sau conventie internationala sau ce o fi
multumesc anticipat

Din pacate, in L. Nr. 24 din 6 martie 1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri nu am gasit trimiteri exprese la continutul juridic al clauzei, dar va spicuiesc din documentul “CLAUZE DE ADAPTARE A CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL LA NOILE ÎMPREJURARI” de drd. Alexandru }orop publicat in R evista juridica
[ link extern ]

Clauze de adaptare a contractului la noile împrejurări
. Asemenea clauze fac parte din categoria clauzelor asiguratorii şi de opţiune din cadrul contractelor de lungă durată, unele fiind comune tuturor contractelor de acest gen, altele privind numai anumite contracte, distincţia dintre ele fiind dată de specificul prestaţiilor la care se obligă părţile şi de alte elemente sau împrejurări care impun asemenea soluţii. Ele sunt cunoscute sub denumirea de clauze de extindere a relaţiilor contractuale sau de clauze de opţiune deoarece conferă uneia sau ambelor părţi un drept de opţiune. Sunt asemenea clauze: clauza ofertei concurente, clauza clientului cel mai favorizat, clauza primului refuz, clauza de hardship, clauza de forţă majoră. 4. Clauza ofertei concurente. Asemenea clauză este uzitată cu precădere

Clauza de hardship (de impreviziune).
Această clauză este întâlnită sau cunoscută în doctrina românească sub dauă forme şi anume “hardship” sau “substantial hardship”, formă provenită din limba engleză, respectiv “clauză de impreviziune” (clause d’imprevision), formă ce provine din limba franceză. Se numeşte hardship stipulaţia contractuală care permite modificarea conţinutului unui contract atunci când, pe parcursul executării sale, se ivesc unele evenimente care afectează echilibrul contractual, schimbând substanţial elementele şi datele pe care părţile le-au avut în vedere în momentul contractării, creând pentru una dintre părţi consecinţe atât de oneroase în executarea propriei obligaţii, încât ar fi inechitabil să le suporte singură. Esenţial este faptul că aceste evenimente se produc sau apar fără culpa vreunuia dintre contractanţi şi pe care, oricât ar fi fost de rezonabili şi prudenţi, nu le-ar fi putut prevedea în momentul încheierii contractului. Clauza de hardship este o creaţie a practicii anglo-saxone, folosirea ei de către părţi integrându-se în tendinţa dominantă de asigurare a stabilităţii contractelor de comerţ exterior, prin promovarea unor mecanisme juridice susceptibile să permită adaptarea acestora la conjunctura dinamică a pieţei. Din perspectiva noilor tehnici juridice, conţinutul contractului nu este niciodată definitiv, el putând să fie repus în cauză potrivit procedurii complexe de renegociere a eventualelor litigii, imaginată de către părţi.
Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor internaţionale de vânzare de mărfuri prevede că: “O parte nu este responsabilă de neexecutarea vreuneia din obligaţiile sale dacă dovedeşte că această neexecutare se datorează unui impediment independent de voinţa sa şi că, în mod normal nu era de aşteptat să-l ia în consideraţie la momentul
încheierii contractului, să-l prevină, să-l surmonteze ori să-i prevină sau să-i surmonteze consecinţele. Dacă neexecutarea de către o parte se datorează neexecutării de către un terţ pe care ea l-a însărcinat să execute, în întregime sau parţial contractul, această parte nu este exonerată de răspundere decât în cazul: când ea este exonerată în virtutea dispoziţiilor paragrafului precedent; când terţul ar fi el însuşi exonerat dacă dispoziţiile acestui paragraf i-ar fi aplicabile. Exonerarea prevazută prin prezentul articol produce efect pe timpul duratei impedimentului. Partea care n-a executat trebuie să avertizeze pe cealaltă parte despre impediment şi efectele lui asupra capacităţii sale de a executa. Dacă avertismentul nu ajunge la destinaţie într-un termen rezonabil, plecând de la momentul când partea care n-a executat a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască impedimentul, aceasta este obligată la despăgubiri pentru pagubele provocate de această lipsă de recepţionare. Dispoziţiile prezentului articol nu interzic unei părţi să exercite drepturile sale, altele decât acelea de a obţine despăgubiri, în virtutea prezentei Convenţii.” O trăsătură definitorie a tuturor riscurilor, implicit şi a clauzei de hardship, este aceea că evenimentul de hardship trebuie să fie exterior voinţei părţilor şi imprevizibil în momentul încheierii contractului. Cauzele care provoacă hardship pot fi împrejurari de orice natură, riscuri valutare sau nevalutare, dar părţile pot limita aplicarea clauzei la o anumită categorie de riscuri sau la riscuri care vizează un anumit domeniu de activitate. Partea afectată de cauza de hardship trebuie să aducă la cunoştinţă celeilate părţi acest lucru, prin notificare, într-un anumit termen, precizând evenimentul de hardship, consecinţele sale, dovezile susţinerilor invocate şi modalitatea în care consideră că poate fi adaptat contractul. Cealaltă parte poate recunoaşte sau contesta situaţia de hardship, în acest din urmă caz partea interestă putându-se adresa unui expert sau unui arbitru în vederea stabilirii dacă împrejurările întrunesc sau nu condiţiile de hardship. Dacă se stabileşte inexistenţa situaţiei de hardship, contractul continuă să-şi producă efectele. În situaţia inversă, părtile poartă negocieri în vederea adaptării contractului, mai exact, în vederea restabilirii echilibrului contractual existent în momentul încheierii. Dacă s-a stabilit existenţa clauzei de hardship şi o parte refuză să negocieze modalitatea de adaptare a contractului sau o face cu rea-credinţă, cealaltă parte are dreptul să solicite daune interese compensatorii în temeiul contractului.19 Dacă negocierile în vederea adaptării contractului eşuează, clauza de hardship poate cuprinde soluţia rezilierii de plin drept a contractului.
În măsura în care comerţul internaţional depăşeşte sfera intereselor pur private spre a exprima interesul statelor, la randul lor, contractele prin care se realizează cooperarea economică internaţională depăşesc sfera dreptului civil spre a împrumuta caractere şi funcţii din domeniul dreptului public. În practica internaţională se desemnează tot mai mult tendinţa ca în locul principiului forţei obligatorii a contractului, cu putere de lege între părţi, să se consacre principiul adaptării contractelor la noile împrejurări. Aşadar, clauzele care au impus în comerţul internaţional noi tipuri de contracte, au impus, în acelaşi timp, noi tipuri de clauze contractuale privind viitorul contractului.

Multumesc