Buna ziua, in anul 2012 in urma divortului, s-a stabilit custodie comuna asupra copilului si program de vizitare in favoarea tatalui. Desi am aratat in doua procese de modificare a programul de vizita, faptul ca copilul ocazional refuza sa mearga la tata, asa cum cere programul de vizita stabilit, cat si faptul ca nu ii ingradesc copilului si nici tatalui, dreptul de a pastra legaturi cu minora, am ajuns sa fiu executata silit pe motiv ca “datorita atitudinii mele” copilul refuza sa mearga la tata (am citat din cuvintele ce mi le-a adresat executorul). Totodata, am aratat ca minora a mers la tata si in afara programului de vizita, atunci cand a dorit. Ca documente in cererea de executare, debitorul a depus decat hotararile judecatoresti fara nici un fel de dovada. Am depus contestatie la executare, insa suma ce mi se retine deja din salariu, este mai mare decat pensia alimentara a copilului. La primul termen de executare, minora a refuzat sa mearga la tata, executorul a abordat metoda intimidarii copilului (“daca nu vrei sa te duci la tatal tau voi scrie la scoala si le voi spune ca esti rasfatata” sau “vrei sa ii faci rau mamei tale? uite prin atitudinea ta asta faci!”). Mentionez ca toate cele petrecute la prima executare, am ca proba inregistrarea audio. La data executarii nici un reprezentat al protectiei copilului, nu a fost somat. Suma pentru care sunt executata este de 1400 lei…. Pentru ce? Pentru faptul ca nu am ingradit niciodata acest drept al copilului? De asemenea, procesul verbal a fost intocmit de executor la 3 zile dupa acea data si a detaliat contrariul celor intamplate. Totodata, desi se tot constata ca copilul merge la tata, inca sunt somata. Ba mai mult, ultima somatie de executare nu am primit-o, motivand ca a fost trimisa pe nr de fax al firmei unde lucrez(in urma raportului faxului, firma mi-a confirmat ca nu s-a primit nimic de la nr de fax al executorului), insa stiind ca la data respectiva tatal avea program de vizita, m-am deplasat la executor cu copilul, fie ce-o fi. . Sunt traumatizata de toate actiunile mincinoase si abuzive ale fostului sot, care pe fondul razbunarii recurge la astfel de actiuni si la mesaje de hartuire morala a mamei. Acum astept raspunsul la executare, am facut petitii catre Autoritatea de protectie a copilului, insa toti imi spun ca nu au ce sa ii faca. Ce inseamna asta? Sunt executata pe fondul faptului ca copilul ocazional a refuzat sa mearga la tata. In urma cu 2 ani, tatal a solicitat si interventia organelor de politie, pe acelasi motiv, ca nu vreau sa ii dau copilul, insa si acestia, dupa ce au discutat cu minora, au constatat refuzul copilului. Va rog din suflet sa ma ajutati! Nu stiu cui sa ma adresez pentru ca aceste abuzuri sa inceteze. Sunt disperata. Am inceput deja sa urmez consiliere psihologica pe fondul depresiei recurente. Cei de la protectia copilului mi-au spus ca consilierea psihologica a copilului poate fi facuta doar cu acordul tatalui… un alt departament/ alta adresa a protectiei copilului, mi-a sugerat sa fac cerere pentru a fi consiliat cfm Lg 272 … De altfel, va mai pot confirma mesajele de hartuire pe care fostul sot, mi le transmite ori de cate ori are chef si faptul ca am declarat scris in urma cu 1 an, la Protectia copilului, faptul ca impulsionez copilul sa mearga la tatal sau. In urma cu 4 ani, am fost amenintata ca ma va distruge psihic, insa in urma plangerii ce am facut-o la politie, acestia au incheiat ca nu poate fi pus sub urmarire. Sunt mult mai multe plangeri ce le-am depus impotriva lui, si multe actiuni pe care le-am demarat, insa simt ca ma lupt cu morile de vant … Multumesc din suflet, pentru un raspuns.
Doamnă, după ce tatăl copilului meu a fost aici cu executorul, cu Poliţia, cu Autoritatea Tutelară să ia copilul la program, copilul a refuzat luni întregi să iasă din curte! Ştiţi ce înseamnă să stea singur, cu pisicile şi să plângă din senin? Era vară şi nu era chp să-l scoatem din casă, plângeam şi noi când pe el îl apuca aşa, din senin! De unde grădiniţă sau parc? Şi în aceste condiţii, eram somată să duc copilul la evaluare psihologică, eram ameninţată cu reîncredinţarea, m-a sunat de la T.A.T.A., de la Custodie Comună, a venit Poliţia, am dat cu subsemnatul, au venit în inspecţie cei de la DGASPC. Zilnic aveam citaţii în cutia poştală
Pe nimeni nu interesează copilul, "interesul superior al copilului" este doar o lozincă. EU nu v-am acuzat de alienare, ci v-am explicat că veţi fi acuzată de acest lucru, fiindcă aşa e moda acum.
Vă înţeleg, vă dau dreptate, copilul dvs. este abuzat psihic, dar fiindcă o face tata, nu vă ia nimeni în seamă.
Vorbiţi cu pastorul lui, mai rău ca acum nu se poate.
Multumesc pt cele împărtășite. Sa ma duc sa vorbesc cu cineva care il sustine? Sa va spun ca am fost sunata de cineva din "clan" care mi-a sugerat sa ma intorc la Dzeu sa ma ierte de pacate ca vine sfarsitul lumii? Ce sa vorbesc si pt ce? Pentru a da satisfactie unor persoane care cauta fraieri sa le ia banii ca sa ii ierte Dzeu... Tatal posteaza pe facebook poze in care un adult in toata firea arata cum este botezat a doua oară. Asa cum s-a intamplat de fiecare dată, atunci cand am lăsat "garda jos", se va folosi de orice ca ulterior sa le foloseasca impotriva mea. Repet, copilul a vrut si a mers la tata, insa nu de fiecare data cand a cerut-o programul de vizita. Sper ca dupa ce va implini 10 ani sa se dea ascultare la cele ce le are si ea de spus. Știu ca el singur isi indeparteaza copilul, iar eu trebuie sa ii redau copilului imaginea "buna" a tatalui. Însă, copii sunt psihologi innascuti, motiv pt care si intelegerea lor este dificila pt "unii". Astfel ca, fetita va creste si il va judeca pt actiunile si atitudinea lui fata de ea si fata de mamă. Asa că, doresc tuturor mamicilor, care se afla intr-un astfel abuz, sa nu renunte la a lupta pt drepturile la viata de familie si a-si sustine copiii. Problema este ca, in aceasta tara, copiii nostri nu vor putea fi fericiti daca stau la "mila" legilor. Cum a spus cineva mai sus, un parinte imatur este mai mult decat suficient. Actiunea lui este raspunsul la viata ce am trait-o alaturi de el. Sigur este o cale lungă pe care trebuie sa o străbat, insa sacrificiul pentru binele copilului este dovada iubirii fata de acesta si totodata obligatia parintelui de a-si proteja copilul, nemaicontand repercursiunile asupra sanatatii mamei, indiferent de varsta copilului. Sa fac publice aceste abuzuri?
Stimată doamnă, în primul rând , nimeni nu vă va publica necazul (am încercat şi eu şi am fost ignorată, se popularizează doar cazurile care aduc rating)
În al doilea rând, vă faceţi iluzii deşarte ca după vârsta de 10 ani a copilei, cineva va ţine cont de părerea ei. Mama penalizată a doua oară cu 45000 lei (500 lei/zi calendaristică a întârzierii realizării programului de vizită bilunar! ), deci cu 90000 lei până acum, cu 50% a salariului proptit, fiindcă copilul de 11 ani refuză categoric să plece cu tata, rste şi urmărită penal şi i s-a cerut şi decăderea din drepturile părinteşti, în condiţiile în care-şi creşte singur copilul de cca 6 ani şi tatăl nu a plătit niciodată integral pensia alimentară pentru copil.Acum, după ce îi ia mamei 50% din venit, s-a declarat fără venit şi are sentinţă pentru plata pensiei alimentare minime.
Astea sunt legile şi , credeţi-mă, acea mamă a luptat.
De aceea v-am spus de pastor, poate acela se va simţi important şi -i va atrage atenţia să se poarte frumos cu copilul său.
Va sugerez si eu, asa cum spune Martonze, sa luati legatura cu pastorul bisericii din care face parte tatal, de regula, acesti pastori sunt mai logici si ai cu cine discuta, credeti-ma ca daca reusiti sa-l faceti sa inteleaga situatia d-voastra, va va putea ajuta mai mult decat orice instanta, avand in vedere faptul ca tatal este proaspat convertit la noua religie.
Martonze, ar fi de apreciat sa nu mai deformati adevarul :)
Doamna Camelia, nu este un curent sau o moda conform tatii spun ca refuzul copiilor se datoreaza exclusive mamei, sunt parinti, anumiti parinti nu toti care dupa ce au divortat au avut surpriza sa nu-si mai poata lua copii la programul de vizita desi nu au intrat in secte, desi au avut relatii foarte apropiate cu copii inainte de divort, desi platesc pensii alimentare consistente. Dupa ce au reusit sa-si vada copii dupa luni de zile, acestia le-au vorbit urat, I-au acuzat de lucruri absurd si au dat motivatii absurd pentru asta gen " nu mai vreau la tine pentru ca ai calcat pe galetusa mea la mare"
Tot asa, tatii s-au trezit reclamati la politie ca au lovit, au agresat. Eu personal am fost martorul unui prieten care a fosta la fosta acasa sa-si ia copilul, a sunat si a plecat si a stat cu mine si sotia toata ziua iar dupa saptamani m-a chemat la politie sa dau cu subsemnatul ca fusese reclamat de parintii fostei sotii ca I-a agresat si a dat cu picioarele in poarta si a facut scandal.
Spuneti ca fostul a intrat in secta? Cunosc un caz in care tatal nu-si vede copilul pentru ca mama e in secta, profesoara de religie, copilul nu doreste sa-l vadapentru ca tati nu merge la biserica. Cum vi se pare asta?
Situatia asta injusta in care va aflati a fost create tocmai de cele care sub palaria abuzului, pentru a se razbuna pe fostii parteneri fac ceea ce fac si uitati, ca si-au gasit adepte doamna Martonze fiind un exemplu. Mama care plateste 45000 lei este o persoana bolnava psihic si emotional. Creste singura copilul pentru ca asa a vrut si prefera puscaria decat sa lase copilul sa aiba tata. Este asta un om normal la cap? Da, Martonze are dreptate, acea mama a luptat sa-si distruga partenerul prin intermediul copilului. A aruncat cadourile tatalui pe scari in fata copilului, I-a spus acestuia ca tati l-a batut cand a fost la ea in burta si multe alte enormitati pe care cand le spune baiatul in fata cuiva le retracteaza. De asemenea, desi copilul vrea sa stea cu tatal, il duce in oras ca pe un caine, il lasa sa stea intr-un singur loc cu parintele lui si vine si ii verifica la fiecare 15 minute. Copilul e vesel si vorbaret si cand vine mama tace si nu mai zice nimic. Haideti sa nu ridicam pe un piedestal o femeie grav bolnava care are nevoie de ajutor pentru a depasi momentul si pentru a inceta sa-si abuzeze copilul. Numai un suflet bolnav face asa ceva si din pacate daca continua si continua, in loc sa ii asigure tratament statul o va trimite la puscarie.
Situatia asta e foarte raspandita si atunci cand o persoana ca dumneavoastra care chiar are probleme reale iese in fata, ea este privita cu scepticism.
Sfaturile date de userul Advil sunt foarte pertinente si la obiect si cel mai bine ar fi sa o ascultati pe ea in loc sa va lamentati pe forum. Contestati executarea.
De asemenea, ce as mai face eu pentru a fi acoperit pentru ca domnul se pare ca este pus pe capatuiala, I-as da cateva mailuri in care sa-i spun ca idee de baza ca ii respect drumul si religia si credinta insa modul in care povesteste de asta copilei a speriat-o foarte tare ( dati cateva exemple) si ca a avut cosmaruri si ca e foarte speriata si ca il rugati sa gaseasca o varianta mai blanda si mai potrivita varstei copilului pentru a o introduce in subiect pentru ca astfel va este teama ca micuta va incepe sa refuze de frica sa plece cu el.
Depinde cum ati pus problema la DGASPC de v-au refuzat pentru ca daca v-ati dus in starea asta de spirit pe care o afisati mai sus este de inteles.
Faceti cerere de mediere cu fostul partener .
De asemenea, sfatul dat de Martonze, de a vorbi cu preotul sau samanul respectivei religii sau secte nu este rau deloc. Puteti sa ii comunicati ca sunteti o persoana deschisa insa ca nu credeti ca agresivitatea de care da dovada fostul partener este o caracteristica a religiei respective si ii solicitati indrumarea sau sfatul. Poate nu o sa iasa nimic, poate insa o sa iasa ceva. Incercarea moarte n-are.
avocatnet.ro explicăm legislația
When, utilizator
Honey32