Buna ziua, in anul 2012 in urma divortului, s-a stabilit custodie comuna asupra copilului si program de vizitare in favoarea tatalui. Desi am aratat in doua procese de modificare a programul de vizita, faptul ca copilul ocazional refuza sa mearga la tata, asa cum cere programul de vizita stabilit, cat si faptul ca nu ii ingradesc copilului si nici tatalui, dreptul de a pastra legaturi cu minora, am ajuns sa fiu executata silit pe motiv ca “datorita atitudinii mele” copilul refuza sa mearga la tata (am citat din cuvintele ce mi le-a adresat executorul). Totodata, am aratat ca minora a mers la tata si in afara programului de vizita, atunci cand a dorit. Ca documente in cererea de executare, debitorul a depus decat hotararile judecatoresti fara nici un fel de dovada. Am depus contestatie la executare, insa suma ce mi se retine deja din salariu, este mai mare decat pensia alimentara a copilului. La primul termen de executare, minora a refuzat sa mearga la tata, executorul a abordat metoda intimidarii copilului (“daca nu vrei sa te duci la tatal tau voi scrie la scoala si le voi spune ca esti rasfatata” sau “vrei sa ii faci rau mamei tale? uite prin atitudinea ta asta faci!”). Mentionez ca toate cele petrecute la prima executare, am ca proba inregistrarea audio. La data executarii nici un reprezentat al protectiei copilului, nu a fost somat. Suma pentru care sunt executata este de 1400 lei…. Pentru ce? Pentru faptul ca nu am ingradit niciodata acest drept al copilului? De asemenea, procesul verbal a fost intocmit de executor la 3 zile dupa acea data si a detaliat contrariul celor intamplate. Totodata, desi se tot constata ca copilul merge la tata, inca sunt somata. Ba mai mult, ultima somatie de executare nu am primit-o, motivand ca a fost trimisa pe nr de fax al firmei unde lucrez(in urma raportului faxului, firma mi-a confirmat ca nu s-a primit nimic de la nr de fax al executorului), insa stiind ca la data respectiva tatal avea program de vizita, m-am deplasat la executor cu copilul, fie ce-o fi. . Sunt traumatizata de toate actiunile mincinoase si abuzive ale fostului sot, care pe fondul razbunarii recurge la astfel de actiuni si la mesaje de hartuire morala a mamei. Acum astept raspunsul la executare, am facut petitii catre Autoritatea de protectie a copilului, insa toti imi spun ca nu au ce sa ii faca. Ce inseamna asta? Sunt executata pe fondul faptului ca copilul ocazional a refuzat sa mearga la tata. In urma cu 2 ani, tatal a solicitat si interventia organelor de politie, pe acelasi motiv, ca nu vreau sa ii dau copilul, insa si acestia, dupa ce au discutat cu minora, au constatat refuzul copilului. Va rog din suflet sa ma ajutati! Nu stiu cui sa ma adresez pentru ca aceste abuzuri sa inceteze. Sunt disperata. Am inceput deja sa urmez consiliere psihologica pe fondul depresiei recurente. Cei de la protectia copilului mi-au spus ca consilierea psihologica a copilului poate fi facuta doar cu acordul tatalui… un alt departament/ alta adresa a protectiei copilului, mi-a sugerat sa fac cerere pentru a fi consiliat cfm Lg 272 … De altfel, va mai pot confirma mesajele de hartuire pe care fostul sot, mi le transmite ori de cate ori are chef si faptul ca am declarat scris in urma cu 1 an, la Protectia copilului, faptul ca impulsionez copilul sa mearga la tatal sau. In urma cu 4 ani, am fost amenintata ca ma va distruge psihic, insa in urma plangerii ce am facut-o la politie, acestia au incheiat ca nu poate fi pus sub urmarire. Sunt mult mai multe plangeri ce le-am depus impotriva lui, si multe actiuni pe care le-am demarat, insa simt ca ma lupt cu morile de vant … Multumesc din suflet, pentru un raspuns.
Mie mi se pare o aberaţie crasă ca pentru 1-2 refuzuri ale copilului, să se facă aşa mare caz. Doamna a afirmat că în 98% din cazuri, copilul merge cu tatal său, totuşi, este supusă executării silite şi este bună de plată.Mai spune doamna şi de prezenţa Poliţiei, cu ani în urmă.Deci domnul e foarte încrâncenat şi nu protejează psihicul fetiţei.
DoamnăTudor, să nu vă legaţi la nici o autoritate de religia practicată de tata, e opţiunea lui, iar fetiţa nu poate fi convertită fără acordul dvs. şi fără voinţa ei. Iar cu dansul, iaca, nu dansează două weekenduri lunar, nu-i nici o pierdere. Eu nu m-aş supăra nici dacă copilul ar fi dus la adunare, au programe frumoase pentru copii şi nu învaţă lucruri urâte.
@When, pe againstPAS îl înţeleg, dânsul vorbeşte din experienţa proprie, dar dvs., cu o viaţă de familie echilibrată, (aşa afirmaţi), cu un copil iubitor, nu puteţi aprecia just doar după poveştile unor prieteni.
Eu, de exemplu, nu exclud ca prietenul dvs. să fi fost singur la domiciliul copilului, să fi dat cu piciorul în uşă, aşa cum a declarat mama copilului, apoi să vă ia de martor şi să se întoarcă la adresă.Dvs. nu minţiţi, relataţi ce aţi văzut, dar când nu aţi fost cu prietenul ?Toate se pot derula în jumătate de oră.
When, nu vă isterizaţi că mă refer la cazul propriu, nu am nevoie nici de compătimiri, nici de acuzaţii, sunt fapte izbitor de asemănătoare cu cazul multor mame, care se plâng pe site :)
@martonze
am mai vazut si eu cazuri in care parintele rezident spunea da cum sa nu haide la aniversarea copilului dupa care nu i-a zis unde se tine aniversarea sau da haide la medic dupa care nu i-a spus unitatea spitaliceasca unde e.
Dle when, cititi mai atent postarile si apoi veniti cu intepaturi si sfaturi de deschidere topic separat. Dupa cum puteti observa, dl. againstpas s-a adresat si dnei Martonze..
Doamna martonze
Eu am vazut mai multe dosare. Si am vazut acuze atat de aberante din partea parintelui rezident incat aveam impresia ca citesc scenarii de filme sf. Nu am inteles de ce un tata ce isi poate vedea copilul fara probleme ar avea nevoie sa se prefaca, sa inventeze, sa disimuleze. Dar in schimb celalalt parinte, marele aparator al copilului de tata, nu va cauta un pretext, va cauta sute si mereu diverse de ce nu se poate si intr-un final se va folosi de copil intr-un mod ce depaseste orice nivel de josnicie posibil.
@guest: am mai vazut si cazuri, se refera la alte cazuri, deci nu, nu ma refeream la martonze
againstPAS,vă răspund la întrebare, pot fi mai multe cauze:
1.Omul nu se poate împăca cu gândul că soţia l-a părăsit - sunt multe cazuri de bărbaţi abuzatori, citiţi în cărţile cu profil psihologic- şi, părăsit fiind, îi este rănit orgoliul, aşa vă îşi aduce aminte de copii şi-i foloseşte ca armă de răzbunare împotriva femeii. Mă refer aici la cazurile cu violenţă domestică, la care copiii au fost martori şi poate, şi victime. Este evident că aceşti minori nu vor dori să plece cu omul care i-a terorizat înainte de despărţire, au nevoie de siguranţă şi nu vor să rămână singuri în prezenţa lui - aici îi sare în ajutor Asociaţia, care îl învaţă ce trebuie să facă
2.Omul are interes material.Vedeţi că în ultima perioadă, s-au înmulţit reclamaţiile la DGASPC-uri pe această filieră - program de relaţii personale. Omul ticălos intrevede posibilitate de câştig material, prin acea penalizare pe zi întârziere şi, sfătuit bine, începe cu reclamaţii la DGASPC care le prinde pe mamele singure pe picior greşit, adică fără nici o dovadă a bunei lor credinţe. Deci:
- se poate profita prin acele penalizări, prin schimbarea domiciliului la el, dacă are o bunică aptă să îngrijească de copil, şi, în loc să plătească pensie alimentară, va primi pensie alimentară şi poate câştiga şi din cheltuielile de judecată.
- pentru cei care lucrează în ţările UE unde beneficiile de pe urma copiilor sunt substanţiale şi serviciile sociale foarte darnice, diferenţa între a avea copilul cu tine şi a nu-l avea este de 500-700 euro lunar. Nu veţi vedea nici un tată român care să ceară domiciliul copilului în Franţa, de exemplu, pentru că acolo, beneficiile sunt minime, iar o grădiniţă de stat costă peste 1000 euro lunar, în schimb, unde grădiniţa costă sume infime, cu trei mese pe zi şi scutece la dispoziţie, iar şcoala este gratuită, cu afterschool gratuit şi multe alte ajutoare, omul demonstrează că eşti monstru, cu falsuri, cu mită dată peste tot, numai să obţină beneficiu pe termen lung.
- cunosc caz în care tatăl terorizează copilul când merge la el - tuns zero, îmbăiat de concubină, sub ameninţarea tatălui - cred că o face din sadism, sau o pedepseşte pe mamă, prin copil, că mama suferă de fiecare dată când vede suferinţa copilului şi dacă copilul nu mai vrea să plece cu el, încep reclamaţiile, acuzaţiile cu alienarea parentală.
Între aceste cazuri, se pierd cele reale, unde taţii devotaţi sunt bătaia de joc a mamelor.
Consider ca doar o persoana cu probleme mintale, si-ar instiga copilul sa nu mearga la celalalt parinte, si asta in cunostinta de cauza precum că: nerespectarea unei hotărâri atrage repercursiuni grave pe toate planurile: financiare, emotionale sau mai grav, penale. In conditiile in care un copil a asistat la "certurile" dintre parinti (anterior divortului), care inca isi aminteste de starile de ebrietate ale tatalui, care a fost afectat de actiunile cu politia ale unui tata care nu se gandeste ca prin aceste lucruri ii face rau copilului, acum executarea silita a mamei (pt ca pt mintea lui suna foooarte dominator acest termen), doar pe fondul faptului ca mama "a indraznit" sa ceara divortul, ca mama s-a recasatorit, ca are un loc de munca si ca acum sta cu nasul pe sus pt simplul fapt ca nu ii raspunde la mesajele denigrante, de manipulare, de hartuire si amenintare. Acest subiect, l-am deschis din prisma faptului că "interesul copilului" si "dreptul la viata de familie" sunt printre principiile de baza ale unei vieti sănătoase, iar oamenii ce isi doresc liniștea, cauta raspunsuri pt a stopa suferinta si prejudiciul ce le sunt aduse, atunci cand simt ca au epuizat toate resursele de a se apara (si nu de a ataca). Si eu imi doresc o viata linistita, in care tatal sa incerce sa isi refaca viata personala si sa se inplice in continuare in cresterea copilului sau, insa fara a-i limita dreptul la educatie (prin "penalizarea" mamei) si in a-i oferi copilului dreptul la propria opinie.
avocatnet.ro explicăm legislația
Martonze, utilizator
againstPAS, utilizator
Honey32