Prin OMJ/ OMF nr. 772/C/414/2009 s-a întâmplat ceea ce de mult trebuia să se întâmple: indexarea tarifelor pentru plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti în funcţie de indicele ratei inflaţiei. Se ştie că ultimul OMJ în acest sens a fost OMJ nr. 1341/C/2005, care se şi abrogă prin art. 4 din actualul OMJ nr. 772/C/414/2009. Deşi OMJ 1341/C/2005 prevedea în art. 2 că "Tarifele stabilite la art. 1 se vor indexa anual în funcţie de indicele ratei inflaţiei, prognozat pentru anul de execuţie a serviciilor, comunicat de Comisia Naţională de Prognoză.", totuşi până acum această indexare anuală nu s-a făcut.
Legat de sumele din actualul OMJ, poate că ele nu or fi prea mari, dar trebuie musai lămurit un lucru: aceste sume din OMJ nr. 772/C/414/2009 nu reprezintă nişte tarife nou stabilite, ci indexarea celor vechi din OMJ 1341/C/2005 în funcţie de rata inflaţiei.
Cauza pentru care actualele tarife nu sunt foarte mari este de fapt că vechile tarife din OMJ 1341/C/2005 au fost din capul locului prea mici, ceea ce face ca şi actualmente, în urma indexării lor, să rămână tot mici, mai ales la interpretariat.
Cât despre noul standard de pagină, Ministerul Justiţiei a stabilit un standard de pagină fizică, reală, concretă, materială, după care să se facă taxarea traducerilor, deoarece vechiul OMJ 1341/C/2005 prevedea un standard de pagină perimat, neaplicabil actualmente, respectiv 14,5 ron pagina dactilografiată la 2 rânduri, ceea ce nu se mai aplică. Am mai zis eu că mai nou şi instanţele au computere şi imprimante şi bat la un rând, nu la două, deci şi traducerea trebuie să fie tot la un rând, ca să nu se plângă clientul că este fraierit dacă traducătorul autorizat bate la 2 rânduri şi dintr-o pagină de text-sursă îi face clientului 2 de text-ţintă. Omul greu pricepe cum vine asta. La fel este şi cu pagina virtuală, cu taxarea la pagină având un anumit nr. de caractere, fie 2000 sau 1800 cu spaţii, fie 1500 fără spaţii etc. Păi dacă 11 pagini fizice de traducere a unui contract, să zicem, le taxezi clientului drept 15 pagini virtuale de 2000 de caractere cu spaţii, omul nu o să vrea să priceapă în veci de ce este pus să plătească pagini în plus pe care el nu le poate percepe cu ajutorul simţurilor sale, deci nu le poate vedea şi pipăi concret, nu le poate auzi foşnind etc.?
Taxarea asta la pagina cu un anumit nr. de caractere cu sau fără spaţii nu a existat niciodată în România la traducerile de înscrisuri, ci vine de la alte tipuri de traduceri, sub influenţa SRLurilor de traduceri, care s-au apucat de fac laolaltă şi traduceri de înscrisuri şi alte tipuri de traduceri şi le bagă în mod eronat pe toate în aceeaşi oală. Nu, ele nu sunt de băgat toate în aceeaşi oală; noi, UNTAR, am vrut şi vrem şi trebuie să scoatem traducerile de înscrisuri din ghiveciul ăsta, fiindcă ele sunt diferite de restul traducerilor din toate punctele de vedere, am mai zis eu: în primul rând, în ce priveşte conţinutul lor, se deosebesc de alte tipuri de traduceri care au şi poze şi desene, grafice, diagrame etc. prin faptul că ele, traducerile de înscrisuri conţin numai şi numai text. Sigur că pentru alte traduceri, cu poze, grafice etc. etc. taxarea la pagină este foarte dificilă din cauza acestor elemente care nu sunt text şi de asta a fost necesară şi foarte utilă introducerea taxării la nr. de caractere, astfel încât oricât de răsfirat ar fi textul prin document, printre poze, scheme etc., el să poată fi totuşi numărat la un standard de pagină virtuală şi taxat. Spre deosebire de alte tipuri de traduceri, cele de înscrisuri au uz oficial, prin legalizare la notariat devin ele însele acte oficiale, acte de autoritate publică; ele sunt făcute în primul rând în folosul statului, al justiţiei, iar în justiţie niciodată nu s-au numărat decât paginile fizice; şi la notariat în orice încheiere în care se specifică numărul de pagini ale unui înscris referire se face la paginile fizice, nu la pagini virtuale. Este absolut firesc ca şi la traducerile de înscrisuri să fie tot aşa şi nu altfel.
Deci noul standard de pagină este rodul firesc al corelării teoriei cu practica şi este deci expresia adaptării teoriei la realitatea obiectivă a muncii de zi cu zi a noastră, a traducătorilor autorizaţi. Pentru că acestea este adevărul, oricât unii nu vor să-l recunoască: actualmente în România se bate la 1 rând, aceasta este regula, restul sunt excepţii şi sunt extrem de puţine, aş zice cu indulgenţă în 1% din cazuri se bate la 1,5 rânduri, iar la 2 rânduri deloc. ªi eu ştiu ce spun, fiindcă de circa un deceniu lucrez zi de zi cu asemenea înscrisuri şi pot să spun că 99% se bat la1 rând: instanţele bat la1 rând, cabinetele de avocaţi la fel, BNPurile şi BEJurile la fel. Deci ca să fie clar pentru toată lumea: în România se bate la 1 rând şi aşa s-a bătut mereu, deci vechiul standard de pagină dactilografiată la 2 rânduri niciodată nu a existat decât pur teoretic, fără acoperire în practică. Iar să baţi traducerea la 2 rânduri când originalul e la 1 rând şi să convingi clientul că nr. de pagini fizice este dublu şi mai ales să-l faci pe client să plătească era şi este foarte greu. Mai mult, şi la stat eram păgubiţi din cauza asta, fiindcă nu de puţine ori se taxau paginile fizice la 1 rând, cum firesc erau bătute, ca şi originalul, cu tariful pe pagina bătută la 2 rânduri, deci noi luam doar jumătate de preţ pe munca noastră, adică în loc de 29 ron pe pagină, doar 14, 5. Ei, de acum încolo orice risc de genul acesta a fost şi este pe vecie înlăturat, fiindcă standardul de pagină care se taxează acum, cf. noului OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009, este pagina fizică aşa cum există ea în viaţa reală, bătută la 1 rând, deci exact aşa cum se bate de fapt.
Altfel, sunt întru totul de acord că la interpretariat tariful nu prea e mare, dar nici în OMJul din 2005 nu a fost mare, iar prin actuala indexare a acelui tarif e clar că nu s-a mărit şi nici nu avea cum să se mărească prea mult. Asta deşi nu s-a făcut indexare anuală cu trebuia să se facă, în conformitate cu legea. Dar asta a fost situaţia şi înainte de 2005, în sensul că dacă vă uitaţi bine la OMJ 1341/2005, el nu abrogă nimic; actualul OMJ/OMF nr. 772/C414/2009 îl abrogă pe precedentul, OMJ1341/2005. Ce înseamnă asta? Că înainte de OMJ 1341/2005 nu a existat niciun alt OMJ, fiindcă nu s-a emis, fiindcă de la intrarea în vigoare a Legii 178/1997 până în 2005 nu s-a mai făcut de fapt nicio actualizare, nicio indexare, nicio stabilire de tarife noi, nimic, nimic, absolut nimic.
Dar hai să ne întoarcem la rădăcina problemei, că acolo e baiul: la Legea nr. 178/1997; art. 7 şi 8 din lege, cu referire la plata interpreţilor autorizaţi, prevăd următoarele:
Art. 7. - (1) Plata interpretilor folositi de organele prevazute la art. 1, pentru limbile minoritatilor nationale si pentru limbile straine de circulatie internationala, se face la tariful de 30.000 lei/ora sau pentru fractiuni de ora, onorariul stabilindu-se, dupa caz, prin ordonanta sau incheierea de numire a interpretului, in conformitate cu prevederile Codului de procedura penala sau prin conventie civila, potrivit legii.
(2) Plata interpretilor prevazuti la alin. (1), pentru traducerile efectuate simultan la casca, se face la tariful de 50.000 lei/ora ori pentru fractiuni de ora, sau, dupa caz, prin conventie civila, potrivit legii.
Art. 8. - Tarifele prevazute la art. 7 se vor majora cu 100% atunci cand interpretii vor fi solicitati in zilele de repaus saptamanal, in zilele de sarbatori legale sau in alte zile in care, potrivit dispozitiilor legale, nu se lucreaza, precum si pentru prestatiile efectuate intre orele 22,00–6,00.
Care era tariful la traducerile scrise atunci în 1997, asta zice art. 9 din lege, unde este stabilit şi standardul de pagină la 2 rânduri:
Art. 9. - (1) Plata traducatorilor folositi de organele prevazute la art. 1 se face dupa cum urmeaza:
a) pentru traducerile dintr-o limba a minoritatilor nationale, precum si dintr-o limba straina de circulatie internationala, in limba romana, plata se face la tariful de 22.000 lei/pagina, format A.4, dactilografiata la doua randuri;
b) pentru traducerile din limba romana intr-una dintre limbile minoritatilor sau intr-o limba straina de circulatie internationala, plata se face la tariful de 30.000 lei/pagina, format A.4, dactilografiata la doua randuri;
c) pentru traducerile din sau intr-o limba orientala (japoneza, chineza si altele asemenea) sau rar folosita, tariful prevazut la lit. a) si b) se majoreaza cu 50%;
d) pentru traducerile efectuate in regim de urgenta (24–48 de ore), plata se face la tarifele prevazute la lit. a), b) si c), majorate cu 50%.
(2) Prevederile alin. (1) lit. c) se aplica in mod corespunzator si in cazul interpretilor.
Deci ce se vede aici? Că tariful la interpretariat a fost de la bun început, de la elaborarea acestei legi proaste, mult prea mic, mai mic cu circa jumătate decât preţul paginii de traducere; deci ora de interpretariat era 30.000, iar la cască era 50.000, în timp ce pagina de traducere era 22.000 la 2 rânduri, deci vine 44.000 la 1 rând, respectiv 30.000 la 2 rânduri, echivalentul a 60.000 lei vechi la 1 rând; deci pagina de traducere costa mai mult decât ora de interpretariat normal, cam dublu, deşi normal ar trebui să fie invers, adică ora de interpretariat ar trebui să coste cât 2 pagini de traducere. Iar chestia asta, adică raportul acesta eronat între preţul traducerii şi preţul interpretariatului, s-a tot menţinut de-a lungul timpului, până în prezent. Aşadar, totul porneşte de la Legea 178/1997, care de la bun început, aşa cum am afirmat în nenumărate rânduri, a fost prost făcută şi nu de către traducătorii şi interpreţii autorizaţi, după cum precis nici cu consultarea acestora.
Deci e clar că tarifele la interpretariat trebuie să crească şi că raportul trebuie să fie invers, adică interpretariatul trebuie să fie mai scump decât traducerea scrisă, fiindcă presupune mult mai mult efort, stres etc.; la preţuri de România - fiindcă asta e, nu trebuie să uităm că aici nu se poate obţine acelaşi preţ ca în UE sau SUA şi că pe limbi rare e alt tarif faţă de limbi de largă circulaţie - eu zic cam minim 100 ron/ ora, având în vedere că asta este şi media pieţei, din câte ştiu. Deci cam cât 2 pagini în regim. de urgenţă.
ªi aici ajungem la altă problemă: aplicarea taxei de urgenţă. Deci ce trebuie ştiut despre tariful la traduceri: 33,56 ron pagina este tariful în regim normal.
Dar OMJul cel nou trebuie corelat cu art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 178/1997, care prevede ca:
"pentru traducerile efectuate in regim de urgenta (24–48 de ore), plata se face la tarifele prevazute la lit. a), b) si c), majorate cu 50%";
Prin urmare, cu tot cu taxa de urgenta de 50%, vine 50,34 ron pagina standard, deci cu Arial de 12 la 1 rând şi cu margini de 2,5 cm peste tot.
ªi cum majoritatea lucrărilor la traducerile de înscrisuri se fac în regim de urgenţă, practic preţul standard pe pagină pt. minim70% din lucrări, dacă nu mai multe, este acesta, de 50,34 ron pagina şi doar din an în paşte mai facem şi traduceri cu 33,56 ron pagina, cu termen de livrare de la 3 zile în sus.
Eu deja taxez cu succes după noul OMJ/OMF 772/C/¤!¤/2009, pe care îl aplic din aprilie, deci imediat ce a apărut, şi la clienţi privaţi, obţinând preţuri mărite în regim de urgenţă; adică lucrări de la o zi la alta, pe care le făceam până la apariţia noului OMJ la 30 ron pagina la client persoană fizică şi la 37,5 ron pagina la client persoană juridică, în conformitate cu Anexa 4 a UNNPRului, acuma le fac lejer şi absolut fără probleme la 50 ron pagina, în conformitate cu noul OMJ 772/2009 corelat cu art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 178/1997, cu minimă rotunjire: 50 ron la urgenţă şi 35 ron normal.
Iar cu clienţii în general nu am probleme de ţigăneală etc.,- cu unele excepţii - fiindcă le arăt OMJul, pe care l-am scos la imprimantă şi îl ţin într-o folie de plastic, împreună cu art. 9 din Legea nr. 178/1997 şi explic omului că astea sunt preţurile pe care le-aş primi de la stat dacă fac o lucrare similară şi că şi el, clientul privat, e firesc să-mi plătească tot atâta, fiindcă euşi la lucrarea lui fac aceeaşi muncă, deci e firesc şi corect să iau pe aceeaşi muncă prestată ce puţin tot cât iau de la stat şi nicidecum mai puţin, că eu nu lucrez în pagubă. ªi dacă omul vede cu ochii lui că într-adevăr aşa e preţul oficial la stat şi că aşa a stabilit statul că trebuie taxate traducerile, nimeni nu se îndoieşte că e corect să îmi dea pe pagină cum prevede OMJul şi Legea 178/1997. De aia zic: nici nu ştiţi câtă putere de convingere are OMJul ăsta, ca de altfel orice preţ stabilit oficial de sus. Aplicaţi-l, dragi colegi, şi vă veţi convinge singuri! Prin urmare, eu sunt nu mulţumit, ci total mulţumit atât de tarifele la traduceri cât şi de noul standard de pagină din noul OMJ . Nu este adevărat că noul standard este dezavantajos; am făcut eu un calcul şi pagina asta cu Arial de 12 la 1 rând iese cam la în jur de 2500 caractere cu spaţii, deci eu zic că e foarte rezonabil.
Aşadar, la interpretariat da, sunt justificate nemulţumirile şi trebuie să facem totul ca să crească preţul pe oră la minim 100 ron, , asta e clar, dar la traducerile scrise, nu numai că nu este justificată nicio nemulţumire, ci dimpotrivă, lumea toată ar trebui să se bucure, fiindcă de când există Legea 178/1997, nicicând traducătorii autorizaţi nu au fost mai bine şi mai corect plătiţi ca acuma, niciodată nu au existat preţuri pe pagină mai bune şi niciodată nu s-a taxat mai uşor ca acuma datorită noului standard de pagină fizică. Oricum, lucrând cu SRLuri, nu primeşti până-i hăul pe pagină 50 ron în regim de urgenţă, nici 33 ron în regim normal, deci e mare minune, noul OMJ demonstrează o dată în plus, pentru cine nu credea, că în România tot statul este cel care plăteşte cel mai bine, incomparabil şi incontestabil mai bine decât firmele particulare exploatatoare. Nu putem decât să mulţumim statului fierbinte, din inimă, pt. noile tarife la traduceri şi pentru noul standard de pagină cu Arial de 12 la 1 rând şi margini de 2,5 cm peste tot.
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters83715, utilizator
Ovidiu Martin Jurj 
cedeprobleme 
Laura Ciobeica