hotarare judecatoreasca nerespectata

Exista mari sanse ca DGASPC sa vina sa monitorizeze dupa care sa ceara consilierea copilului si a parintilor. Mama poate foarte usor sa nu se duca la consiliere. Asa ca ce am rezolvat cu asta? Sau DGASPC refuza sa intervina, nu ar fi prima data.

Cand iti dai seama dupa ani de zile in care ai incercat sa aplici metodele indicate de userul PS de dvs si anume: ti-ai aratat disponibilitatea sa ajuti copilul, sa-l sprijini, sa-i cumperi una alta (si ai fost trimis eventual la banca sa pui niste bani in cont eventual continuand sa ti se acorde in continuare zero acces in viata copilului), dupa ce ai raspuns solicitarilor mamei de a plati una alta pentru copil direct in cont precum doreste, dupa ce ai chemat-o cu copilul la consilieri peste consilieri, medieri peste medieri (si ea a refuzat sa vina), dupa ce te-ai dus la scoala, la sedinta cu parintii (si te-ai trezit cu acuzatii inepte ca ba o ameninti sau hartuiesti, ba faci copilul de rusine si il traumatizezi), dupa ce ai amanat luni sau chiar ani de zile ca sa vii cu executorul sperand ca te poti intelege cu mama, dupa ce ai fost de sute de ori la copil degeaba si te-ai trezit ba cu o usa la care nu raspunde nimeni, ba eventual cu fosta sotie ce avea chef de scandal si injuraturi, dupa ce ai cerut o minima normalitate si decenta si tot ce ai primit a fost bataie de joc, ce mai ai de facut? Este simplu, continuand asa tot ce vei obtine fix ceea ce ai si in momentul acela in care ai incercat cu aceste metode: zero acces la copil. Adica ce am avut si ce am pierdut?

Aveti dreptate dnule agpas. Exact la acest tip de rationament ma refeream si eu, adica: daca o tot tii cu plangerile vei obtine ceea ce ai obtinut pana acum. Nu stiu ce sa zic despre cazul descris de dvs. E foarte neplacut, ca sa folosesc un cuvant usor. E si nedrept. Tot ce imi da prin minte sa sfatuiesc orice parinte aflat intr-o situatie atat de nefericita e sa-si cantareasca alegerile, astfel incat acestea sa nu se poata mai tarziu intoarce impotriva lui. Din pacate, uneori raul poate fi inlocuit de si mai rau, si eu zic ca asta e de evitat.

Referitor la ce ati mentionat mai sus, mama poate simplu sa nu fie acasa cu copilul. Sau sa lase sa intre in casa doar reprezentantul DGASPC, sa discute cu el apoi sa ii faca plangere, ca a incercat sa oblige copilul sau ca a speriat copilul. Am pe mail doamna asa ceva de la prietenul meu, ca a incercat si varianta asta si s-a ales doar cu un raport in care e mentionat clar ca mama nu coopereaza. Oare la ce i-a ajutat? Ah, da, la nimic.

Din pacate, uneori raul poate fi inlocuit de si mai rau, si eu zic ca asta e de evitat

.
exact, pentru ca un parinte care a lasat copilul orfan de celalalt parinte pentru ca asa a avut chef, ca parazita in timp toate relatiile copilului si va incerca sa il desparta de prieteni apoi mai tarziu de sot/sotie. Se numeste incest emotional si da, se agraveaza cu varsta. Din cauza asta, pentru a nu fi acum mai rau trebuie luate topate masurile pentru a salva copilul.
Alienarea e un abuz, o atrocitate precum e si violul.

Ce bine ar fi daca ar citi si unele mamici ce ati scris. Dar marea problema a unui parinte alienator e ca refuza sa admita ce face si ce consecinte au faptele si alegerile sale.

Exact la acest tip de rationament ma refeream si eu, adica: daca o tot tii cu plangerile vei obtine ceea ce ai obtinut pana acum.

Aici va contrazic, cei pe care ii cunosc si au tinut-o cu plangerile penale au inceput sa-si recupereze copii. Sa vedeti ce repede se schimba un copil de la te urasc la mi-e dor de tine cand apare o condamnare cu suspendare...un miracol, va zic eu.
Si cand visul meu se va indeplini, copilul nu va mai fi invatat sa zica te urasc ci va fi lasat mereu liber sa isi exprime sentimentele chiar daca nu convin in unele cazuri rezidentului.
In plus, atunci cand esti sigur ca daca uiti ca week-end-ul copilul trebuie sa plece la rezident iti vine politia la usa si te ia cu catuse, sa vezi ce vor dispare filmuletele cu nerezidentul ca suna degeaba la usa sa-si vada copilul.....alt miracol.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu e sanatos sa lasi copilul sa-si poarte bataliile.
Apropo de prietenul de familie care a inceput sa-si vada copilul dupa niste plangeri penale si niste vizite ale fostei la sectie, copilul lui doarme cu mama in camera si la 10 ani doreste cu ardoare camera lui. Tatal lui i-a spus ca e liber oricand sa se mute la el, ca il asteapta atunci cand doreste insa ca nu o poate sili pe mama lui sa ii ofere ceva ce nu vrea sau nu poate.
Psiholoaga l-a certat, i-a zis sa nu mai puna copilul in batalii care nu il privesc, ca el cu mama trebuie sa aleaga ce e mai bine pentru copil nu copilul la varsta asta sa aleaga intre ei. Ca acum e rupt intre nevoile lui, propria camera si dragostea fata de mama care o sa o retraga imediat daca va dori sa se mute la tata.
A facut prietenul meu ce l-a sfatuit psiholoaga si a intrebat copilul daca prefera sa stabileasca el cu mama unde sa locuiasca si a ii comunice acesteia ca baiatul doreste camera lui si micutul s-a luminat tot la fata si a zis ca da, ca ar fi mai bine asa.
Cand sunt astfel de probleme, vazutul celuilalt parinte, program de vizita, din punct de vedere psihologic e o barbarie fata de copil sa trimiti nerezidentul cu acuarele la scoala pentru a oferi sansa copilului cand creste sa se lupte cu rezidentul.
Copilul, minorul nu trebuie supus la asa ceva, nu trebuie lasat pe umerii lui alegerea unui parinte care vrei nu vrei face parte din el. Din cauza asta legea trebuie respectata fara basca in mana, fara negocieri. De la un punct, negocierile fac rau minorului.

PS. evident in situatia de fata mama desi nu poate/vrea sa se mute in apartament mai mare a zis ca nici moarta nu lasa baiatul sa plece. Iar baiatul merge la psiholog de unde vine cu povesti despre copii care se muta in apartamente noi, in camere frumoase si si-ar dori sa fie lasat sa stea cu tatal dar nu poate sa o spuna. Iar pe viitor, daca va arata prea mult ca vrea la tata iar va dispare din peisaj cateva luni cu diferite motive. Pentru ca rezidentul poate. Si pentru ca nu despre binele copilului e vorba chiar cand se vorbeste de binele copilului.

PPS. nu se face nimic cu raportul de la DGASPC chiar cand acestia atesta ca voit rezidentul nu da copilul. Te ajuta doar la plangerea penala fata de care doamna ps are atata aversiune. astept insa sa ne zica la ce altceva ar putea folosi acel raport, legal vorbind, daca tatal are deja program de vizita care nu se respecta, are deja raport, cam ce sa faca?