program de vizitare minor

Ar trebui sa comunicați cu tatal, sa ii solicitați un răspuns în timp util..ca sa nu riscați sa țineți copilul în casa în ideea ca își vede tatal și acesta sa nu vina ca are alte planuri de Paște.

Copilul nu are nicio obligatie legala privind programul, parintii au obligatii. Obligatia de a incuraja relatia pozitiva a copilului cu celalalt parinte, obligatia de a readuce copilul acasa la final de program, obligatia de a respecta programul etc.
Copilul poate sa spuna si sa faca ce vrea. Daca insa parintele procedeaza altfel decat ar trebui, atunci parintele raspunde.

Nu sunt de loc agresivă, însă am impresia că s-a pornit un jihad împotriva mamelor divorţate.
Legea 272/2004 spune că părinţii au responsabilităţi egale faţă de copilul lor.
La fel, anul trecut, s-a mediatizat Rezoluţia Consiliului Europei privind egalitatea în drepturi a părinţilor.La egalitatea în drepturi corespunde egalitatea în obligaţii, sau greşesc?
Eu, personal, optez pentru relaţii fireşti părinte-copil, dar firescul diferă de forţă. Firesc este ca acel copil să dorească să petreacă timp cu celălalt părinte, cu bunicii, cu verişorii, etc., fiindcă are trăiri plăcute în prezenţa acestora . NU este firesc să obligi copilul să plece cu un străin, cu un părinte care l-a alungat din casă sau care l-a bătut, l-a umilit, l-a hărţuit cu întrebări despre cealaltă familie, îl denigrează pe celălalt, îl hărţuieşte la şcoală, etc.

Obligaţia de a respecta programul la cine se referă?

Martonze a scris:

Nu sunt de loc agresivă, însă am impresia că s-a pornit un jihad împotriva mamelor divorţate.
Legea 272/2004 spune că părinţii au responsabilităţi egale faţă de copilul lor.
La fel, anul trecut, s-a mediatizat Rezoluţia Consiliului Europei privind egalitatea în drepturi a părinţilor.La egalitatea în drepturi corespunde egalitatea în obligaţii, sau greşesc?
Eu, personal, optez pentru relaţii fireşti părinte-copil, dar firescul diferă de forţă. Firesc este ca acel copil să dorească să petreacă timp cu celălalt părinte, cu bunicii, cu verişorii, etc., fiindcă are trăiri plăcute în prezenţa acestora . NU este firesc să obligi copilul să plece cu un străin, cu un părinte care l-a alungat din casă sau care l-a bătut, l-a umilit, l-a hărţuit cu întrebări despre cealaltă familie, îl denigrează pe celălalt, îl hărţuieşte la şcoală, etc.

Obligaţia de a respecta programul la cine se referă?

Martonze, cumva la divortul dvoastra si intrucat legea v-o permitea, ati aratat instantei ca minorul are nevoie de o lista intreaga de PRODUSE valorand, sa zicem, 1.500lei, din care doriti ca tatal sa suplineasca IN NATURA produse destinate minorului in valoare de 750lei? Si, mai departe, ati cerut cumva sa se imparta timpul petrecut cu copilul, macar in proportie de 60% la dvoastra si 40% la tata, intelegand din asta ca reper de proportionalitate 24/24, 7/7?

Spuneti-i JIHAD, daca vreti, sau o reinstaurare a normalitatii.... S-o fi prins legiuitorul ca prea multe mame divortate, nu vor sa priceapa ca, pe langa responsabilitatatea fireasca a cresterii "minorului incredintat" au si responsabilitate la fel de fireasca de a "incuraja relatia tatalui cu copilul". "Ca cam asa" sunau hotararile pe Codul Familiei.....

Hai să ne înţelegem: există mai multe categorii de mame care-şi cresc singure copiii:
1.Femei care au avut o aventură şi tatăl a rămas necunoscut
2.Femei care au rămas însărcinate în urma unei relaţii, sarcină la care bărbatul s-a opus , dar femeia şi-a asumat-o
3.Femei căsătorite sau aflate în concubinaj, părăsite de partener înainte de naştere sau imediat după naşterea copilului, dar care au recunoscut copilul la Starea Civilă
4.Femei care au trăit viaţă de familie cu tatăl minorilor, s-au ocupat împreună de creşterea şi educaţia copiilor şi s-au despărţit
Ei, în cazul 2 şi 3, practic nu ai cui şi ce să-i ceri, fiindcă omul este(a fost) complet dezinteresat, pur şi simplu, din toate punctele de vedere şi brusc, are o revelaţie, că are drepturi şi de aici începe toată tevatura art. 910 -913 Cpc.
Alta este situaţia în cazul 4, dar şi atunci, este de avut în vedere existenţa violenţei în familie, fiindcă dacă sunt antecedente cu bătăi, scandaluri, etc., nu poate exista înţelegere.
La o despărţire prin acord, toate cele spuse de Dvs. sunt viabile, nici nu este necesară intervenţia Justiţiei, copilul merge când vrea la oricare din părinţi, stă cât îi cade bine, fiecare îi cumpără ce crede de cuviinţă copilului.Cam asta înţeleg eu prin autoritate părintească comună.