Citație de la notar. Totuși, cine deschide procedura succesorală?

Domnule AdiPopad, legiuitorul (politicianul) român a „croșetat” de asemenea manieră două articole din Noul Cod Civil (modificat și completat prin Legea 138/2014) cu alte vreo două articole din Legea notarilor publici, încât există riscul să auziți de oameni lipsiți de moștenire (în beneficiul comunei, orașului, municipiului) mai ceva decât și-a îngăduit „împușcatul” să-i lipsească de proprietate pe vremea când traia. (Apropo, și Constituția comunistă garanta dreptul de proprietate. Așa, și?).

Ca atare, dacă mă întrebați pe mine ce a gândit legiuitorul la vremea când a scris, îmi rezultă:
- fie că n-a gândit destul (nu știa ce face)
- fie că (Ferească!) chiar știa ce face.

Sfatul meu ar fi să nu ignorați citația aceea.
Am evitat în mod voit să fiu prea explicită în cuprinsul acestei postări.

Doamna Romascanu, va mulțumesc pentru încurajările dumneavoastră. Oricine are nevoie de un sfat la un moment dat. Posibil ca "legiuitorul" sa empatizeze la modul partizan cu liberii profesionisti, ce îndeplinesc acte de autoritate publica. "Citațiile" in cauza dar mai ales forma lor induc, persoanelor născute prin anii '30-'40, o stare emoțională pe care, mulți dintre citați, nu sunt pregătiți sa o suporte. Din păcate malpraxis este asociat analizei responsabilității profesionale al actului medical, ce trebuie sa se desfășoare in interesul profesiei si al pacienților. "Legiuitorul" sau primăria, după cum observați, sunt catalogate de notar a fi responsabile de stările de anxietate sau atacurile de panica ale succesibililor. El notarul, se considera exonerat de responsabilitatea unui tratament incorect sau neglijent aplicat unui pacient.
Din acest motiv, notarii sunt notari si medicii rămân medici.

Domnule Adi,
Ce parte din "odată înregistrat dosarul pe rolul biroului Notarial, notarul public este obligat să citeze succesibilii", nu ati inteles?
Eu nu am auzit de vârstnici care să sufere vreun infarct din cauza unei citatii. Zău asa!

Stimata doamna Notar, ce nu știți nu are cum sa va facă rău. Am sa va reconstitui eu o speța, despre un coffin. Cu 10 ani in urma, o ruda, femeie, 45 de ani, având o vedere pe care "legiuitorul" a caracterizat-o la limita deosebirii luminii de întuneric, a fost citată pentru o reevaluare. După reevaluare, a mers acasă, a luat loc pe un fotoliu si a cerut un pahar cu apa. Pana sa vina paharul cu apa, inima acestei femei a explodat. "Legiuitorul" nu avea de unde sa știe ca tatăl defunctei, a plecat la cele veșnice cu același diagnostic. Sunt convins ca evaluatorii nu au auzit de moartea acestei sărmane.
Constituția României asociata Statutului Partidului aflat la guvernare m-au determinat sa cred ca citarea unui cetățean pentru ca : "Odată prezent succesibilul, nu îl obligă nimeni să completeze nici o cerere pentru deschiderea procedurii succesorale. Ci o cerere prin care specifică în mod expres că nu doreste dezbaterea succesiunii.", Nu poate fi considerată o acțiune care se desfășoară in interesul profesiei si al cetățeanului/clientului. Cu alte cuvinte ce înțeleg eu din exprimarea dumneavoastră? Succesibilul este citat sa facă o cerere pentru deschiderea procedurii succesorale si implicit pentru a va plăti taxele aferente( pensia unui agricultor pe unul/ doi ani) sau... o cerere prin care solicita in mod expres ca renunța la moștenire.
Fără intenția de a fi pătimaș sau persuasiv, pentru ca, adevarul este o minciuna nedescoperită, de ce nu suntem citați cand votam legiuitorul?

Si ce se intampla cu notarii care nu si-au executat obligatia de a cita cei 2 mostenitori in termen de un an si acum se judeca in instanta cei doi pentru succesiune (unul sa îi ia celuilat masa succesorala deoarece niciunul nu a dat declaratia de acceptare expresa iar de dovedit acceptarea tacita este foarte greu mai ales cand unul este stabilit la peste 560 km distanta)? Adica celui care locuieste atat de departe.