texte, moncher, ... texte

=D>=D>=D>
Este foarte buna aceasta intrebare!
Nu stiu ce legatura exista intre sacru si...juridic...;) Dar poate cineva va reusi sa raspunda totusi la aceasta dilema...

In continuarea aceleiasi atitudini de a amesteca sacrul cu juridicul intr-un original ghiveci art. 193 alin. 1 Cod proc civ. dispune:
Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
Dupa care alin. 8 dispune ca "După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
HOPA!
Martorul care in aceste conditii minte va fi sanctionat de doua ori: O sanctiune meta-metajuridica, pedeapsa divina pentru sperjur si pedeapsa laica dar penala pentru marturie mincinoasa.
Poate de aceea unii mai prevazatori refuza sa depuna juramantul religios ? De sanctiunea penala poti sa scapi cu un avocat bun, dar ce te faci cu sanctiunea divina, ca la judecata aceea se pare ca nu ai voie sa fi asistat ?

Parerea mea este ca exprimarea este metaforica .Si doreste sa sublinieze faptul ca aceasta fidelitate ar trebui sa o trecem pe lista celor sacre , pentru a ne aminti mereu sa nu ne tradam tara. Intrucat opusul fidelitatii este tradarea , aceasta formulare mie mi se pare oarecum un avertisment, in sensul ca daca vom nesocoti aceasta prevedere, vom fi pasibili de pedeapsa . Folosindu-se acest termen, avertismentul este intarit, devine mai imperativ.Fiindca nu este in nici un caz doar o sugestie, adica, dragi cetateni, sa va iubiti tara asa cum il iubiti pe D-zeu,intrucatv ar fi o dovada de mare patriotism!. Nu , formularea are o nota imperativa.
Pe langa aceasta prevedere, daca inversam putin domeniile, regasim si in religie unele aspecte ce au legatura cu tara si cu patriotismul. De multe ori, sau poate mereu, nu stiu deoarece nu merg des la biserica, preotul aminteste de tara, de conducator, se roaga pentru binele tarii si al poporului, etc. Si atunci ,ne-am putea intreba la fel de bine, ce treaba are biserica cu tara si conducarorul si altele...e doar o opinie :)

ca bine zice titlul...

texte moncher, doar texte!

Textul respectiv din Constitutie parca ar fi desprins dintr-unul din articolele domnului Rica Venturiano, "publicist si studinte in drept"

Dar acest text de lege mie mi se pare destul de clar, astfel incat nu necesita cine stie ce efort pentru a-l putea interpreta. Asa, ca si prilej de dezbateri , este interesant. Deci pentru a intelege textul nu trebuie sa apelam la cine stie ce metoda de interpretare a legii , pentru a intelege a ce anume a dorit legiuitorul sa spuna. Adica nu contine neclaritati , ambiguitati , din punctul meu de vedere.
Referitor la aspectul juramantului depus de martor, si de ...dubla aplicare a pedepsei , atat cea penala cat si cea divina, mie iarasi imi este clar. Adica, exista o categorie de martori ,,cu frica de D-zeu". Prezumandu-se ca suntem un popor de credinciosi, s-a considerat ca acest juramant ne determina sa ne gandim de mai multe ori inainte de a jura fals. Exista sansa ca acestia sa exista intr-o proportie mult mai mare decat aceia care sunt dispusi sa jure si apoi sa minta. Sansele de a se putea dovedi o marturie mincinoasa sunt de cele mai multe ori inexistente. Daca totusi cineva a facut-o , stim bine ca legea ofera posibilitatea aceluia care a comis marturia mincinoasa , sa si-o retraga , fiind astfel si exonerat de pedeapsa. Asa incat , cei cuprinsi de remuscari...fata de divinitate sau fata de lege...isi vor repara greseala.