Proces instanta versus angajator

1. Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

2. Inalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul că, deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C.civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei. Prejudiciul moral a fost definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane – dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 NCC) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În ce priveşte modul de calcul, cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc, dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Așadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat. (Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acțiune în daune morale, [ link extern ] )

Va multumesc pentru raspuns.

Vreau sa va mai intreb ceva:
1) Am luat la cunostinta despre functiile raspunderii disciplinare, dar referitor la partea educativa, aceasta trebuie sa fie aplicabila salariatului, nu? insa in Decizia de sanctionare pe care am primit-o scrie la partea educativa in paranteza "(exemplu pentru ceilalti membri ai colectivului)". Functia educativa n-o percep asa, in sensul ca nu trebuie sa fiu dat exemplu, ba mai mult, chiar trebuie sa mi se respecte demnitatea indiferent ca am fost sanctionat. Lamuriti-ma va rog daca educativul se refera la "a da exemplu".

2) De cand se calculeaza termenul de 30 zile de la art. Art. 252, alin.(1) din Codul Muncii ? Mie mi s-a facut un Raport de la Controlul Intern, in care s-a propus initierea unei cercetari disciplinare (s-a adus la cunostiinta conducerii despre intreaga situatie), apoi au facut o comisie de cercetare disciplinara, m-au certatat, si abea dupa au emis decizie de sanctionare (avertisment scris). In cazul de fata... de cand se calculeaza cele 30 zile? Conducerea n-a luat la cunostiinta despre "savarsirea faptei" la raportul controlului?

Toate bune si multumesc anticipat!