Se poate autentifica o înțelegere legată de moștenire?

Tocmai v-am spus că nu se poate face o astfel de declarație.
1. Pentru împrumuturi se încheie contracte de împrumut. Vorbim despre drepturi și obligații, despre un titlu executoriu, despre un act bilateral, care implică 2 parti. O declarație este un act unilateral insuficient.
2. Dvs ati dat deja banii imprumutatului acum x luni. Practic contractul la momentul încheierii este lipsit de obiect. Nu pot sa scriu ca azi i-am dat banii cu obligația de restituire la anul, când debitorul a primit banii acum 7 ani. Cand se încheie un contract de împrumut, în aceeași zi se dau si banii. Dacă vorbim de 30.000 euro, exact in ziua cand încheiati contractul de împrumut trebuie să prezentati un document bancar care să ateste că ați virat suma împrumutată în contul surorii.
Legea 70/2015 prevede ca: "Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar între persoanele fizice, altele decât operaţiunile de încasări şi plăţi realizate prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii, efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi, se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei/tranzacţie. Sunt interzise încasările şi plăţile fragmentate în numerar pentru tranzacţiile mai mari de 50.000 lei, precum şi fragmentarea unei tranzacţii mai mari de 50.000 lei.
Chestia asta trebuia încheiată atunci când i-ati dat banii.
Este o suma foarte mare pe care pur si simplu ati dat-o cadou. Fara nici un document, fara nici un titlu si legal, fara nici un motiv.

Va multumesc pt raspunsul detaliat.

In situatia asta probabil ca nu imi ramane decat incerc sa recuperez de la ei banii dati.


-Vă rog să nu mai citați inutil. Apăsați pe Răspunde, mulțumesc-

Bună ziua!

Nu sunt de acord cu opinia expusă de raluk0207. Chiar dacă Dvs a-ți dat banii acum 5 ani și obligația de restituire s-a prescis, ea rămâne o obligație naturală care poate fi achitată benevol oricând. Prin urmare, în cazul în care Dvs și sora Dvs sunteți de acord că acea obligație există se poate încheia un contract prin care care să se recunoască acea datorie și să se instituie o ipotecă pe casa acesteia. Însă pentru a putea face acest lucru trebuie să existe acord.
În ceea ce privește înțelegerea Dvs cu privire la moștenire, așa cum s-a precizat mai sus ea este nulă, deoarece părinții Dvs trăiesc, astfel moștenirea nu e deschisă.
Recomand să vă consultați cu un avocat sau cu notarul unde veți încheia actele.

Nu ati inteles ideea.
In realitate nu a fost vorba despre un imprumut, ci despre o intelegere: "iti dau 30.000 euro, dar la moartea mamei imi lasi mie tot", intelegere care nu a fost consemnata printr-un inscris, dar careia userul incearca sa ii dea o forma juridica si legala, acum, in prezent.
Cum i-am explicat ca un pact asupra unei mosteniri viitoare nu se poate, dansul, userul s-a gandit la un contract de imprumut /de ipoteca/declaratie sau alte variante. Dar nu pentru ca asta e vointa partilor, ci ca o "garantie" a faptului ca sora va respecta intelegerea.
Deci, nu se pune problema nici unei obligatii de restituire, pentru ca ea in realitate, nu exista.
Userul nu vrea restituirea banilor, ci doar certitudinea ca intreaga masa succesorala ii va reveni la decesul mamei.
PS: "ATI dat banii". E un verb la prezent, persoana a doua plural, doamna avocat :)

Doamna Raluca, am înțeles ce vrea userul, nu am nevoie de explicații gramaticale formulate într-o modalitate sarcastică.
Forma pe care părțile o dau înțelegerii rămâne la latitudinea părților. Informația primită aici , în sensul că o înțelegere asupra unei moșteniri este nulă absolut ei nu o știau la momentul ”tranzacției”. - această confuzie fiind una generală în societatea noastră. Astfel, avem o înțelegere nulă absolut. Aici cred că putem fi de acord. Orice contract care este lovit de nulitate absolută duce la restituirea prestațiilor. Mai departe, animus donandi nu se prezumă, deci nu puteți să catalogați remiterea sumei de bani în donație din moment ce această intenție rezultă clar că nu a existat.
Ba mai mult, dacă mergem doar pe ideea a ceea au vrut părțile nici nu ne lovim de termene de prescripție, fiind în situația unei nulități absolute.
P.S. Câți juriști atâtea păreri, nu putem fi întodeauna de acord, iar discuțiile în contradictoriu cred că pot fi productive, astfel încât userul să poate alege o soluție viabilă pentru problema lui.