Andreea Simon a scris:
Doamna Raluca, am înțeles ce vrea userul, nu am nevoie de explicații gramaticale formulate într-o modalitate sarcastică.
Forma pe care părțile o dau înțelegerii rămâne la latitudinea părților. Informația primită aici , în sensul că o înțelegere asupra unei moșteniri este nulă absolut ei nu o știau la momentul ”tranzacției”. - această confuzie fiind una generală în societatea noastră. Astfel, avem o înțelegere nulă absolut. Aici cred că putem fi de acord. Orice contract care este lovit de nulitate absolută duce la restituirea prestațiilor. Mai departe, animus donandi nu se prezumă, deci nu puteți să catalogați remiterea sumei de bani în donație din moment ce această intenție rezultă clar că nu a existat.
Ba mai mult, dacă mergem doar pe ideea a ceea au vrut părțile nici nu ne lovim de termene de prescripție, fiind în situația unei nulități absolute.
P.S. Câți juriști atâtea păreri, nu putem fi întodeauna de acord, iar discuțiile în contradictoriu cred că pot fi productive, astfel încât userul să poate alege o soluție viabilă pentru problema lui.
Explicațiile gramaticale sunt la modul concret, nu sarcastic :) Având în vedere că sunteți avocat și formulati cereri și întâmpinari, mi-ar fi placut nici să nu dau astfel de explicații.
Forma pe care trebuie să o îmbrace vointa părților este apanajul notarilor. In practica părțile vor multe, vad filme, sunt sfătuiți de vecini, însă nu se poate autentifica orice vointa.
Nici nu am catalogat suma de bani drept donație. Insa având în vedere situația de fata, puteti sa o numiți plata nedatorata sau cadou.
Userul mai are si varianta de a discuta cu mama/părinții și de a încheia cu acestia un act în timpul vieții (donatie/întreținere etc), astfel încât la deces imobilul să intre în proprietatea userului, fără a fi necesară dezbaterea moștenirii și implicit fără a fi necesar ca sora sa isi manifeste dreptul de opțiune succesorala.