Pensie de întreținere solicitată de copil major care are pensie de urmaș în urma decesului tatălui. Este admisibilă o asemenea cerere?

Problema e relatia proasta inteleg. Ce acte v-a luat si a cui e casa in care locuiti? Fiica locuieste cu dv.?

S-o luăm pe rând:

1 Teoretic, oricine poate să dea în judecată pe oricine putând să ceară și ... Palatul Parlamentului, pe numele lui de fată Casa Poporului. A! Că o astfel de cerere n-ar trece nici de procedura regularizării (din multe motive), aceasta este o altă discuție. Însă orice cerere chinuie puțin instanța, care trebuie să consume oarece resurse pentru a verifica, regulariza, pronunța o eventuală încheiere de anulare etc.

2. Ce șanse are fiica dvs. să obțină ceea ce cere? Și, mai ales, în condițiile pe care le-ați prezentat? Depinde. Dacă dvs. nu vă apărați în nicun fel, are șanse să obțină și 25% din venitul dvs. (codul civil prevede „până la o pătrime din venitul net”, dar în lipsa unei apărări... devine simplu de împărțit la 4).

În primul rând, instanțele nu ghicesc gânduri. Este neapărat necesar să vă exprimați poziția prin întâmpinare. (singură sau cu ajutorul unui avocat). Altminteri, are toate șansele. Și în al doilea rând, orice „senzație” ar avea instanța în legătură cu o cauza, nu și-o poate prinde cu agrafă la dosar. Este nevoie de probe. Probe care trebuie propuse prin întâmpinare. Și administrate corespunzător.

Întreținerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere și mijloacele celui ce urmează a o plăti. Noi nu avem de unde să ghicim ce „compunere” o fi scris fiica dvs. Dar pun pariu că nu s-a lăudat în scris cu vreo lipsă de nevoi. Sau cu ... nevoia mătușii de a pune altora pielea pe băț.

Mie, din ceea ce povestiți (este tot ceea ce am), mi se pare că fiica dvs. tinde (cel puțin în parte - căci întreținerea se datoarează de la data cererii) la obținerea unei executări în bani a unei obligații deja stinse prin executarea în natură. Căci pare că, pănă mai alaltăieri, a dormit totuși în patul dvs., nu sub plopul din curte. Dar cum bine întreba Liliana mai sus: „a cui e casa”?

In fapt lucrurile stau astfel: apartamentul in care locuiesc impreuna cu fiica mea a fost cumparat de mine inainte de casatoria cu tatal ei care a decedat si eu platesc toate cheltuielile din casa. Este adevarat ca sunt o fire poate cam prea cumpatata iar fiica mea care este prea risipitoare ma acuza de zgarcenie.Ea este tanara si vrea sa- si traiasca viata cheltuind tot ce are la maxim , in schimb eu ca mama ii vreau binele si economisesc pt a-i cumpara un apart asa cum am facut si eu. Desi am incercat sa comunicam si este de acord in principiu ca ii doresc binele , totusi isi traieste viata extrem de liber fara sa respecte vreun principiu de organizare, sanatate sau echilibru. Aproape tot ce face este la voia intamplarii sub impulsul influentelor si al simturilor. Ca ex. : isi pierde noptile la petreceri, cluburi,baruri mananca nesanatos chipsuri pizza,fast food motiv pt care a luat proportii. Deoarece isi gestioneaza singura pensia de urmas si mostenirea a cheltuit in ian. 2018 aproape 4000 lei pe luna Este extrem de recalcitranta si va spun sincer ca sunt momente cand nu ma mai putem avea un limbaj comun, nu mai am incredere si nu ma mai simt in suguranta in propria casa.