Faliment persoana fizica

O persoana fizica poate sa-si ceara insolventa daca are o intarziere de peste 90 de zile la plata datoriilor catre banci sau alti creditori, iar datoriile scadente au o valoare mai mare de 15 salarii minime pe economie (1.900 de lei, din 1 ianuarie 2018), adica 28.500 de lei sau 6.000 de euro.

Conform legii, “insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente. Insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadentei, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori si si nu exista o probabilitate rezonabila de a redeveni, intr-o perioada de maximum 12 luni, capabil sa-si execute obligatiile astfel cum au fost contractate, cu mentinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine si pentru persoanele pe care le are in intretinere.”

Toate masurile de executare silita a datornicului, precum si dobanzile de penalizare pentru intarzierea platilor, se suspenda, dupa ce acesta intra in faliment personal.

Inainte cu cel putin 30 de zile de a depune cererea de insolventa, persoanele fizice trebuie sa-si notifice creditorii cu privire la acest lucru.

Intr-un termen de 30 de zile, Comisia de insolventa trebuie sa emita o decizie de acceptare sau nu a insolventei. Decizia se publica, de indata, in Buletinul procedurilor de insolventa – Sectiunea “Debitori – persoane fizice cu obligatii ce nu decurg din exploatarea unei intreprinderi”.

Cererile/actiunile din procedura judiciara de insolventa prin lichidare de active, contestatiile impotriva deciziilor comisiei de insolventa prevazute de lege si cererile de eliberare de datorii sunt de competenta judecatoriei.

Legea prevede si interdictii de intrare in insolventa, pentru urmatoarele persoane:

- care a fost condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni de evaziune fiscala, a unei infractiuni de fals sau a unei infractiuni intentionate contra patrimoniului prin nesocotirea increderii;

- care a fost concediat in ultimii 2 ani din motive ce ii sunt imputabile;

- care, desi apt de munca si fara un loc de munca sau alte surse de venit, nu a depus diligenta rezonabila necesara pentru a-si gasi un loc de munca sau care a refuzat, in mod nejustificat, un loc de munca propus sau o alta activitate aducatoare de venit;

- care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare in timp ce stia sau ar fi trebuit sa stie ca este in stare de insolventa;

- care a determinat sau a inlesnit ajungerea in stare de insolventa, cu intentie sau din culpa grava. Se prezuma a fi avut acest efect:

1. contractarea, in ultimele 6 luni anterior formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, a unor datorii care reprezinta cel putin 25% din valoarea totala a obligatiilor, cu exceptia obligatiilor excluse;

2. asumarea, in ultimii 3 ani anterior formularii cererii, a unor obligatii excesive prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-si plati datoriile, altele decat cele datorate de catre acesta persoanelor cu care a contractat astfel;

3. efectuarea, in ultimii 3 ani anterior formularii cererii, a unor plati preferentiale, care au contribuit in mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;

4. transferarea, in ultimii 3 ani anterior formularii cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul sau in patrimoniul altei persoane fizice sau juridice in timp ce stia sau ar fi trebuit sa stie ca prin aceste transferuri va ajunge in stare de insolventa;

5. incetarea unui contract de munca prin acordul partilor sau prin demisie in ultimele 6 luni anterior formularii cererii de deschidere a procedurii;