Acolo unde visele nu dorm...
Te-am cunoscut în visele trecute
Prin geana mea... clipirilor oprită.
Uşor, ca dorul clipelor tăcute,
Te-ai strecurat în noaptea adormită.
Cu zâmbet, flori îţi deschideau cărarea
ªi fluturi te-nsoţeau în drumul tău.
La semnul tău, apoi, s-a deschis zarea
ªi-ai dispărut... şi tu şi visul meu.
Mi-aş fi dorit să scap de lumea tristă,
Urmându-te pe veci, ca un proscris,
În altă lume… in care nu există...
De-atunci, te-aştept în fiecare vis
ªi rog cu lacrimi neputinţa sorţii,
În noaptea ta de vis să mă transform,
Să stăm ascunşi în pântecele nopţii,
Acolo unde visele nu dorm.
Mă reîntorc la tine, gând de seară...
Mă reîntorc la tine, gând de seară,
Pe firul de iertare... călător.
Să nu las dreptul timpului să-mi ceară,
De ce-am plecat cu nume de dator.
Căci n-ai ştiut cât dor am luat cu mine
ªi câte lacrimi ochi-mi au ascuns,
Cuvinte nerostite pentru tine
Din taine şi acum de nepătruns.
Cât mi-am dorit ca firul vieţii tale
Să-l împletesc cu-al vieţii mele fir.
Iubirea să ne-o strângem în pocale
Făcând al veşniciei elixir.
ªi ca-n poveşti cu feţi frumoşi şi zâne
Încătuşaţi de-a braţelor strânsori,
Să ne uităm din noapte cum rămâne
Doar strălucirea razelor din zori.
Iar de-ai să poţi ierta minune sfântă
Un timp ce prin dureri am străbătut,
Ai să-ntelegi iubirea de ce cântă
ªi bucuria altui început.
:offtopic: postarea succesiva contravine regulamentului acestui site.
Puteti folosi functia de editare.
Dans
dupa M.Dinescu
se dedica
Moartea in strada citeste ziarul,
Poetul din colt e iar putin mort,
De beat se-ntelege, de vina-i Cotnarul
Ce-l bea cu-a sa pana,cu calimara cu tot.
Se tine de poala unei tinere rochii
(unei rochii de dans,categoric de lux),
si fiindca e ziua sfintelor Dochii,
mai trage o dusca, fiind in vesnic reflux.
Intr-un dans al betiei i se clatina bratul,
doar sticla-i ramane suprem argument,
prin gatlej i se scurge pe de-a-ntregul Bizantul,
ba Europa, ba Orient.
Anotimpul sperantei
Anotimpul sperantei:
Vara
unui an trecut,
In fiecare vara
caut
Locul unde cerul se uneste cu marea
Pe acea insula de sperante
In care timpul devine sluga vesniciei…
Ni se daruieste castelul oglindit in apa
Si apoi se arunca cu pietre
Spre a se face loc si pentru alti doritori de castele.