Tu, femeie...
Plăpândă fiinţă, gingaşă, dar şi dură.
Umil rătăcitor, capriciilor din vreme,
Tu ai ştiut să judeci cu-o măsură,
Sfidând durerea... fără a te teme.
Cu urma ta, ai mângâiat pământul,
Crescând vlăstarul timpului ce vine.
ªi n-ai uitat... a-ţi ţine legământul,
Iubindu-ne pe toţi, uitându-te pe tine.
Pe fruntea ta se oglindeşte cerul.
Seninul lui, pălind din măreţie.
Sălăşluiesti în tine... efemerul,
În drumul lui nescris, spre veşnicie.
Sărutul...
Ascult în şoaptă
Cum respiri sărutul.
Clintit de liniştea tăcerii,
Mă îndrept spre el,
Cu şoapta mea ascunsă.
L'ating încet,
Ca să nu-l sperii.
Îi simt bătaia tremurândă,
Cum se strecoară
Nevăzută.
ªi mă cuprinde ca o taină,
Ca o licoare
Neştiută.
Ai aparut...
Ai apărut în visul meu din noapte,
Simbolizând prin tine paradisul.
Chemarea ta se-aude printre şoapte...
De ţi-aş răspunde, ştiu c-aş pierde visul.
Aş strânge visul şi l-aş lua cu mine,
Să-l pot întinde atunci când îmi e dor.
Intrând în el, să fiu din nou cu tine
Între iubiri şi şoapte de amor.
Între dorinţi şi şoapte de iubire
Privirea mea să-ţi mângâie seninul,
Încet, să nu-l trezesc din adormire,
ªi să rămân cu dorul şi suspinul.
Îi las iubirii dreptul să mă doară...
Ne-am aşezat la capătul iubirii
ªi parcă timpul s-a oprit în loc.
E totul gol, ca-n clipa despărţirii,
Iubirea-i vis... şi viaţa e un joc.
Am căutat în strigatu-ţi o vină
Să-mi judec dor şi vise să opresc.
Nu pot să văd cum totul se termină
Iubiri plecate sunt... să te găsesc.
ªi dor am pus să vină către tine,
Am pus şi vis să spună cât iubesc,
Dar s-au pierdut în clipele puţine.
S-au rătăcit şi nu te mai găsesc.
ªi rând pe rând, tristeţi nedumerite
S-au rătăcit în lumea de coşmar.
Mor visele... de tine neprimite
ªi doruri mor... şi totu-i în zadar.
În mine, totul a-nceput să moară.
Mă simt umil... şi trist. Nefericit...
Îi las iubirii dreptul să mă doară.
Durerea ei... e parte din iubit.
Ti-am ascultat tacerile din soapte...
Poate-a venit prea repede uitarea,
Sau poate gânduri înca te mai cata.
Erai învolburata precum marea...
Dece nu esti si-acum ca altadata ?
De ce tresari de-a mâinii adiere ?
De ce te-ascunzi în spatele durerii ?
Urmeza dorul inimi-n tacere...
Si lasa-ti trupul prada mangaerii.
Nu poti iubirii sa-i înfrângi puterea,
Nici gândului o stavila sa-i pui.
Caci viata si iubirea sunt averea.
De restul... nu-i mai pasa nimanui.
Ti-am ascultat tacerile din soapte,
Cuvintele rostite din privire,
Dorintele din visele de noapte...
Si toate sunt... doar viata si iubire.