Suntem casatoriti din mai 2006. In septembrie 2007 s-a nascut fetita noastra care in prezent are 2 ani si 2 luni. In prezent suntem in divort prima infatisare peste 2 saptamani.
- a participat la un curs de cristaloterapie in aprilie 2009 timp de o luna la Bucuresti fara acordul meu, timp in care stateam cu fetita singur.
- a participat la un curs de masterat la Sibiu spatamanal cu toate ca si in Alba era aceeasi specilaizare;
- Sotia a intrerupt concediul pt ingrijirea copilului, ca sa intre in politica cu 4 luni mai devreme . In 3 luni ajunge Presedinta Organizatie de Femei Alba (ea nu are 3 prieteni in Alba Iulia).
- Am probe concludente ca ma inseala cu Presedinte de partid de 50 de ani care o sprijina si o incurajeaza in aceasta perioada sa divorteze.(mesaje de dragoste, martori oculari);
- A participat si participa in continuare la sedinte si campanie electorala;
- Fetita este mereu lasata la o familie pana vin eu de la servici, neglijata ....
- Tainuieste cati bani are salariu si ii cheltuieste in scop personal;
- a facut credit si un card de credit fara sa ma consulte, toti bani ia cheltuit in interes personal, fara sa-i pese de copil;
- ea a depus prima divort pe motiv ca ma opun dezvoltarii carierei personale;
- recunoaste ca sunt un tata model si responsabil ;
- am salariul mai mare cu 500 de lei decat ea, am parintii casatoriti, am personal contract de de chirie pe grasoniera in care avem domiciliul;
- ea are parintii dovortati (soacra plecata in spania, tatal alcoolic), in prezent a fost si sanctionata la servici, are datorii la banci.
Va rog sa imi spuneti daca as avea sanse sa primesc fetita ? sau ce as mai putea ,,specula'' ca eu TATA sa pot obtine fetita, care este atasata de mine.
Pot face un Contract de Comodat, ma sprijina o familie din Alba, fetita fercventeaza o cresa de langa serviciul meu.
Va multumesc.
Va rog sa ma credeti ca nu pot dormi noaptea. Pe 8 martie (ce sumbru, chiar de ziua mamei!) va fi termen la procesul in cauza. Si atat avocatul, cat si tatal, se pregatesc... Si discutam, intorcand problema pe toate fetele.
Acum, eu imi amintesc ce a zis Cioran, parca: "Secolul XX va fi religios sau nu va fi..." Mama respectiva isi iubeste copiii, e adevarat, in felul ei. In astfel de procese, primeaza interesul minorului. Deci niste adulti, STRAINI fata de minor, vor hotara soarta acestuia. (Doamne, unde sunt cauzele mele impersonale, cu litigii comerciale ?!? Cine m-a pus sa ma amestec?) Si ce realitate cruuda a redat antr !
Daca tatal in cauza (e tanar inca, in jur de 40) se recasatoreste? Va schimba acest lucru pozitia si judecata instantelor fata de "interesul minorilor"? Dupa mine, o consiliere psihologica ar fi adus familia respectiva pe fagasul normal. Dar mama a refuzat cu vehementa sa participe la respectiva consiliere, initiata de tatal minorilor. Am discutat cu avocatul toate opiniile postate aici pe forum. Daca mai aveti idei, va rog sa le postati. Si ma rog sa nu gresesc in privinta minorilor... care o fi, oare, interesul lor? Cum ar putea fi protejati de propriii parinti, care ii iubesc, fiecare in felul lui?
Daca tatal se recasatoreste consider ca i-ar creste sansele insa nu ajunge doar atata.
Chestia cu refuzul la psiholog nu intereseaza instantele din ce am vazut eu.Se fac ca ploua...
Trebuie luptat dar este o lupta lunga de ani si ani...si se vor cheltui multi bani pe avocati.
Tatal poate sa castige in prima instanta si sa piarda apoi in apel sau in recurs...orice se poate...
Oricum procesul va fi echilibrat si va depinde foarte mult de apararile avocatilor celor doua parti.Depinde si ce se va dovedi.
Daca mama minorului este credincioasa probabil ca va spune adevarul.Care o fi acela...
U.B.I.K., chestiunea legata de executarea silita exista.Adica tatal castiga copilul si acesta trebuie smuls de la mama sa.Parerea mea este ca daca acesta nu vrea sa mearga la tatal sau problema este mult mai complicata decat iti poti imagina.Politia nu poate agresa fizic si psihic minorul deoarece il poate traumatiza psihic la un mod de deosebit de grav, ii poate genera o stare de boala psihica care sa duca la un tratament al acestuia ani si ani.Adica politia risca sa fie data in judecata si sa plateasca daune materiale si morale.
Ideea este ca MINORUL SA NU VREA SA PLECE DE LANGA MAMA SA si nu mama sa de langa minor.Nu ma refer la faptul ca mama minorului fuge cu minorul din oras sau din tara.
Sa ii ceara executorul sa plece de langa minor o poate face dar de fapt copilul trebuie luat de tatal sau si nu cu forta de constrangere a statului ( aici e problema).
Copilul trebuie sa vrea sa mearga la tatal sau.Daca acesta vrea sa mearga cu el executarea se va desavarsi chiar daca mama lui se opune.Atunci poate interveni si politia sa impiedice un scandal iminent.
Parerea mea este ca trebuie bine gandita situatia pana in momentul executarii silite si nu consider sterila executarea silita pentru ca degeaba ai o hotarare judecatoreasca pe care o poti executa de abia dupa 3-4 ani de eforturi...si cand se va apropia cat de cat cu sanse de asa ceva se poate hotara...reincredintarea minorului mamei sale...
Adica executarea silita poate sa fie mai dificila decat insasi procesele in faza de judecata pana in recurs inclusiv...care, asa cum spuneam, vor fi echilibrate si complicate depinzand de N lucruri...
Va rog sa ma credeti ca nu pot dormi noaptea. Pe 8 martie (ce sumbru, chiar de ziua mamei!) va fi termen la procesul in cauza. Si atat avocatul, cat si tatal, se pregatesc... Si discutam, intorcand problema pe toate fetele.
Acum, eu imi amintesc ce a zis Cioran, parca: "Secolul XX va fi religios sau nu va fi..." Mama respectiva isi iubeste copiii, e adevarat, in felul ei. In astfel de procese, primeaza interesul minorului. Deci niste adulti, STRAINI fata de minor, vor hotara soarta acestuia. (Doamne, unde sunt cauzele mele impersonale, cu litigii comerciale ?!? Cine m-a pus sa ma amestec?) Si ce realitate cruuda a redat antr !
Daca tatal in cauza (e tanar inca, in jur de 40) se recasatoreste? Va schimba acest lucru pozitia si judecata instantelor fata de "interesul minorilor"? Dupa mine, o consiliere psihologica ar fi adus familia respectiva pe fagasul normal. Dar mama a refuzat cu vehementa sa participe la respectiva consiliere, initiata de tatal minorilor. Am discutat cu avocatul toate opiniile postate aici pe forum. Daca mai aveti idei, va rog sa le postati. Si ma rog sa nu gresesc in privinta minorilor... care o fi, oare, interesul lor? Cum ar putea fi protejati de propriii parinti, care ii iubesc, fiecare in felul lui?
Daca tatal se recasatoreste consider ca i-ar creste sansele insa nu ajunge doar atata.
Chestia cu refuzul la psiholog nu intereseaza instantele din ce am vazut eu.Se fac ca ploua...
Trebuie luptat dar este o lupta lunga de ani si ani...si se vor cheltui multi bani pe avocati.
Tatal poate sa castige in prima instanta si sa piarda apoi in apel sau in recurs...orice se poate...
Oricum procesul va fi echilibrat si va depinde foarte mult de apararile avocatilor celor doua parti.Depinde si ce se va dovedi.
Daca mama minorului este credincioasa probabil ca va spune adevarul.Care o fi acela...
U.B.I.K., chestiunea legata de executarea silita exista.Adica tatal castiga copilul si acesta trebuie smuls de la mama sa.Parerea mea este ca daca acesta nu vrea sa mearga la tatal sau problema este mult mai complicata decat iti poti imagina.Politia nu poate agresa fizic si psihic minorul deoarece il poate traumatiza psihic la un mod de deosebit de grav, ii poate genera o stare de boala psihica care sa duca la un tratament al acestuia ani si ani.Adica politia risca sa fie data in judecata si sa plateasca daune materiale si morale.
Ideea este ca MINORUL SA NU VREA SA PLECE DE LANGA MAMA SA si nu mama sa de langa minor.Nu ma refer la faptul ca mama minorului fuge cu minorul din oras sau din tara.
Sa ii ceara executorul sa plece de langa minor o poate face dar de fapt copilul trebuie luat de tatal sau si nu cu forta de constrangere a statului ( aici e problema).
Copilul trebuie sa vrea sa mearga la tatal sau.Daca acesta vrea sa mearga cu el executarea se va desavarsi chiar daca mama lui se opune.Atunci poate interveni si politia sa impiedice un scandal iminent.
Parerea mea este ca trebuie bine gandita situatia pana in momentul executarii silite si nu consider sterila executarea silita pentru ca degeaba ai o hotarare judecatoreasca pe care o poti executa de abia dupa 3-4 ani de eforturi...si cand se va apropia cat de cat cu sanse de asa ceva se poate hotara...reincredintarea minorului mamei sale...
Adica executarea silita poate sa fie mai dificila decat insasi procesele in faza de judecata pana in recurs inclusiv...care, asa cum spuneam, vor fi echilibrate si complicate depinzand de N lucruri...
avocat Claudiu Lascoschi
Minorul poate fi determinat de catre unul dintre parinti (mama sau tatal) sa faca o multime de lucruri, inclusiv sa refuze plecarea. I se poate spune ca o sa fie ucis sau maltratat daca pleaca de langa mama/tatal lui ori alte aberatii cu acelasi impact psihic. Josnicia unor oameni nu are limite.
Apopos am auzit si eu de aberatia asta in care executorul judecatoresc ia copilul si-l da unuia din parinti. Sigur ca orice copil poate fi socat de asa ceva. Tocmai de aceea trebuie sa-l ia parintele caruia ii va fi incredintat si orice act (direct sau indirect) prin care celalalt parinte incearca sa zadarniceasca punerea in executare a hotararii judecatoresti sa fie interpretat in sensul art. 307 Cod pen.
Stiu despre un caz in care minorul de care se abuza sexual de catre unul din parinti il apara pe acesta si nega abuzul pentru ca-l iubea cu toate sa suferea teribil de pe urma abuzului.
Stiu si eu de hotarari judecatoresti care nu se pun in aplicare. Am avut o evacuare care a durat 2 ani din care 1 an si 8 luni a durat executarea hotararii cu toate chichitele si tertipurile posibile pentru a impiedica punerea in executare.
Sunt curios ce ar spune cei de la CEDO despre presupusa "imposibilitate" de a executa o hotarare judecatoreasca in acest sens pe motiv ca minorul nu vrea sa plece de langa tata/mama.
CEDO a spus deja despre asa ceva.
Statul este obligat sa faca toate demersurile sale in vederea executarii efective a hotararii judecatoresti.
De aici exista si obligativitatea statului prin toate organele sale de a se implica in mod activ.Solutia este consilierea psihologica.
Buna seara,
Eu si sotul meu traim o situatie..trista,care s-a soldat cu un nou "meci",in aceasta seara,fapt dupa care sunt din nou bulversata.Asadar,poate reusiti sa ma lamuriti,punctual,dupa ce va voi expune situatia :
1.suntem casatoriti din luna iulie a anului 2007;in februarie 2008,s-a nascut fetita noastra,acum in varsta de 2 ani si o luna;
2.in luna mai a anului trecut am luat copilul si am plecat de acasa (in urma unor tentative de discutii cu sotul meu,care are o problema cu bautura,care nu vroia si nici acum nu recunoste ca asta ne-a afectat pe noi,ca si familie,cu precadere pe micuta,care se dezvolta intr-un mediu ostil,in care tatal tipa la mama,"epitetizandu-o",mama se enerva si ea,etc...) . Atunci cand am plecat eu ma aflam in concediu de crestere a copilului;am inceput sa-mi caut un loc de munca,o bona ptr fetita,etc...am vorbit chiar si cu un avocat(plecasem cu toate actele),care avocat a redactat si o actiune de divort,dura,din care reiesea faptul ca doresc desfacerea casniciei din culpa exclusiva,a sotului.Nu s-a mai intamplat asta,actiunea de divort nu a fost introdusa,pentru ca el a venit dupa cateva zile,am stat de vorba,mi-a propus sa mai incercam,de dragul micutei macar,si am acceptat,intorcandu-ne acasa impreuna si sperand sa ne fie bine si sa ne rezolvam problemele.
3.din pacate,dupa cateva luni el a inceput sa bea din nou,extrem de mult,au inceput si certurile...asa incat,dupa o discutie aparent banala,dar care a degenerat,am plecat de la domiciliul conjugal in luna decembrie.Fetita insa a ramas acolo,lucru asupra caruia a insistat el,si pe care eu l-am acceptat.Argumentele ramanerii ei acolo au fost ca eu trebuie sa ma stabilizez financiar,sa-mi inchiriez o locuinta,sa caut bona,etc.Intre timp,acolo,se ocupa de ea bunica,mama lui ,eu luand fetita la mine in fiecare weekend .
4.el a introdus actiunea de divort in ianuarie .in ea scrie,printre altele ca eu am solicitat custodia copilului,lucru cu care el este de acord .mai scrie ca urmeaza sa ne intelegem asupra unui program de vizitare,pentru el.in seara asta am primit o hartie ,"intelegere",ce se vrea semnata de parti si depusa la dosar,din care reiese ca pana la varsta de 7 ani copilul va locui o luna la un parinte,o luna la celalalt(dupa care va ramane la mama,adica la mine,nu inteleg de ce tocmai atunci,dar ma rog),vacantele iarasi impartite,practic,timpul copilului cu noi este impartit aproape in mod egal .Eu nu sunt de acord cu acest act,consider ca fetita ar fi bulversata,si n-ar creste avand niste radacini,ci ar fi doar plimbata,de ici colo.
5.acum ,toate conditiile pentru ca fetita sa stea cu mine sunt ok,consider eu.Locuiesc intr-un apartament de doua camere,am un serviciu stabil,si am obtinut un loc la o gradinita particulara buna.
Probleme si intrebari :
1.in seara aceasta i-am spus(telefonic,personal nu accepta sa stam de vorba din motiv de "nu te mai suport"), faptul ca-mi doresc ca fetita sa petreaca mai mult timp cu mine,ca vreau sa o iau la mine,sa mearga la gradinita,si in weekenduri,sau de fiecare data cand doreste,la el .Nu este de acord cu acest lucru. Si acum dilema : sa presupunem ca o iau weekendul viitor,ca de obicei,doar ca nu i-o mai duc duminica,ea va merge de luni la gradinita,etc...asta-mi va da o bila neagra la proces?Ma mai gandesc ca el s-ar putea duce oricand la gradinita,fara stirea mea,sa o ia,si sa refuze sa mi-o mai dea?Atunci, care ar fi optiunile mele?
In fapt,nu stiu cu cine "ar trebui",legal vorbind,sa stea copilul pana la pronuntarea divortului si incredintarea custodiei....din nou,am o bila neagra penrtu ca am plecat iar pe ea am lasat-o acolo,si am luat-o doar 2 zile pe saptamana?Nu stiu cat ma disculpa faptul ca am facut asta din considerente de creare a unei stabilitati,financiare si locative...
El isi mai poate modifica actiunea de divort?Va spuneam ca specifica faptul ca-mi cedeaza custodia...poate veni acum sa spuna ca s-a razgandit?
El isi motiveaza lipsa de cooperare vid a vis de dorinta mea de a petrece mai mult timp cu copilul meu,prin faptul ca acolo,la el,o creste mama lui,care e mai eficace decat orice bona sau gradinita...si sa mediul este stabil,lucru cu care sunt partial de acord,insa nu pot sa accept ca eu sa petrec atat de putin timp cu copilul meu,doar pentru ca asa spune el!
Incearca sa ma sperie si sa ma faca sa bat in retragere prin faptul ca a descoperit,"spargandu-mi" idul de messenger,ca dupa ce am plecat de acasa,am avut cateva intalniri,am socializat,etc...asa incat acum am devenit imorala si c...a si mai stiu eu cum#-o Poate sa utilizeze in instanta copii dupa convorbiri intre mine si prietene?Asta nu mai e imoral?
In ce masura ma dezavantajeaza faptul ca acum copila locuieste cu el,si e crescuta de mama lui?
Ar trebui sa mai spun ca pana sa plec de acasa am crescut singura fetita,fara ajutor,nici macar din partea lui.El a considerat ca singura lui datorie e aceea de a asigura un confort material...restul,nici un rest,acest aspect fianciar tine loc si de cuvinte frumoase,si de imbratisari,si de joaca ori de plimbat in parc...
Am incercat sa fiu punctuala,si-mi cer scuze caci stiu ca nu mi-a iesit.
Va doresc o seara placuta si va multumesc anticipat!
Incredintare minor
john25
Buna ziua,
am urmatoarea intrebare:
In cazul divortului intentat de sotia mea cum pot obtine tutela copilului minor(4 ani) ,precizez ca acum stam impreuna cu ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
icantemir, utilizator
CLAUDIU LASCOSCHI, Avocat
mamade2pici 
dan_viorica