Ce pot sa fac daca politia trage de timp?

Sunt cercetari care dureaza si mai mult. Eu nu cred ca trebuie sa va ingrijorati ci sa asteptati rezolutia.

Stiu ca poate dura foarte mult dar pe mine ma mira faptul ca nu am fost chemata la Politie macar sa ma intrebe daca eu am depus plangere avand in vedere ca am trimis plangerea prin posta.Putea fi trimisa de cineva in numele meu nu?Nu asta ar fi fost primul pas?

Ma gandesc ca poate fi vorba de o tergiversare, avand in vederea calitatea celui anchetat - puteti sa va interesati la politie despre stadiul dosarului (formulati o cerere in scris in acest sens si pastrati o copie cu viza registraturii), iar mai departe va puteti adresa procurorului care supravegheaza cauza respectiva!

andutza_puishor a scris:

Stiu ca poate dura foarte mult dar pe mine ma mira faptul ca nu am fost chemata la Politie macar sa ma intrebe daca eu am depus plangere avand in vedere ca am trimis plangerea prin posta.Putea fi trimisa de cineva in numele meu nu?Nu asta ar fi fost primul pas?

Da, acesta ar fi in mod obligatoriu primul pas.
Dar plangerea se depune personal.Nu este ca in procesul civil.
Mergeti si va informati ce s-a intamplat direct si nu prin posta.
Poate sa il considere denunt dar tot trebuia sa va cheme intrucat denuntul anonim nu se ia in seama.

avocat Claudiu Lascoschi

Stimata doamna,
ingaduiti-mi sa va raspund prin exemplul personal ca sa va dati seama de(in) competentele politiei romane si a procuraturii si despre cat, ce si cum procedeaza acestia; cu toate ca este vorba de o alta problema penala.
In februarie 2008 am depus la politie o plangere pentru vatamare corporala impotriva fostului logodnic, plangere argumentata de un certificat medical (30 zile ingrijire medicala) si de martori. Nu numai ca mi-am aratat dipozitia ca lucrurile sa se miste in vre-un fel, ba chiar ajunsesem sa merg constant la sediul politiei ca sa vad stadiul lucrarii, deoarece acestia nu imi comunicau nimic in scris; ci din contra, ii aduceau la cunostinta fostului logodnic date personale cum ar fi de exemplu noul meu numar de telefon sau chiar adresa de resedinta (astfel expunandu-ma in fata acestuia). Tot la cererea mea am facut si testarea cu poligraful, care nu a facut decat sa intareasca spusele mele.
La prima plangere de tergiversare facuta la mai bine de un an de zile de la data nefericitului eveniment, prim-procurorul mi-a admis-o si cu toate ca in raspunsul acestuia catre mine scria foarte clar ca “s-au dat dispozitii clare catre organele de cercetare ca aceasta sa fie finalizata pana la o data anume”, cand am mers din nou la sectia de politie cu raspunsul Prim-Procurorului, acestia habar nu aveau. Prin urmare…nu au finalizat cercetarea la data impusa….
In fine dupa alte luni trecute, si probabil satuli fiind de vizitele mele constatnte la sediul lor, au finalizat cercetarea trimitand dosarul catre Parchet cu avizul de “trimitere in judecata, faptuitorul fiind gasit de dansii vinovat”. Interesant a fost faptul ca intre data in care cei de la Politie mi-au putut face dovada ca au predat dosarul, si pana la regasirea acestuia in registratura Parchetului a trecut mai bine de o luna si jumatate…timp in care dosarul meu nu a fost de gasit. Probabil ca dosarul a “reaparut” numai datorita faptului ca eu am continuat sa-l caut in mod constant, pentru ca aveam anumite temeri ca la un anumit moment s-ar putea pierde. In fata politistilor nu am fost decat “inca una pe care a batut-o barbatul”…dar care a fost suficient de nebuna sau inconstienta sa creada ca acestia (politistii platiti chiar de noi) vor fi corecti si vor aplica legea.
Acum dosarul meu zace in fisetul personal al procurorul care a instrumentat cazul, si in ciuda faptului ca nu ar mai avea de facut decat o singura hartie, acesta refuza in mod constant sa o scrie prin concedii de odihna prelungite sau motivand ca “sunt mii de cazuri de instrumentat” (lasandu-mi sa inteleg ca ceea ce mi s-a intamplat mie nu este la fel de important; cel putin pentru dansii nu este).
Ba mai mult, d-na procuror si-a permis sa-mi raspuna personal la o alta plangere de tergiversare adresata superiorului sau, neadmitandu-mi-o. Mi se pare de inteles ca nu avea cum sa recunoasca ca tergiverseaza cazul….insa nu am inteles de ce mi-a raspuns tocmai ea, cand adresa era facuta catre seful ei.
Si ca sa continui ca sa va dati seama cum merg lucrurile cu Politia Romana si Procuratura, la un moment dat fostul logodnic ca sa ma intimideze, mi-a vandalizat masina; insa pentru ca s-a intamplat pe raza altui sector a trebuie sa depun plangere la o alta sectie de politie. La 7 luni dupa acest eveniment, am fost chemata la sectia de politie, unde politistul caruia ii fusese desemnat cazul, a urlat la mine cum ca “de ce nu-mi retrag plangerea, ca doar mi-am recuperat paguba, masina fiind reparata pe CASCO personal”…
Ar mai fi foarte multe de spus…insa am sa ma opresc aici, spunandu-va ca si la ora actuala dosarul nu a ajuns la Judecatorie. Asa ca va puteti da seama si singura ca povestile de genul “finalizeaza cercetarea in 30 zile” (sunt tare curioasa unde scrie lucrul acesta), sau “nu este cazul sa va interesati de dosar, asteptati sau sa chiar sa nu va adresati altor forumuri superioare” NU sunt valabile la noi in Romania. NU daca chiar doriti sa se faca dreptate…de fapt daca mai credeti in corectitudinea justitiei de la noi.
Cu stima,
Claudia