Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

Martonze, referitor la discutia de la celalalt topic.
1. expertiza este facuta de o comisie nu de un om.
2. depinde de multe. Ca de fata cu autoritatile rezidentul se poate preface ca incurajeaza copilul, primeste in casa, se prezinta peste tot, insa se observa ca separat de asta cheama tatal la cabinetul medical ca a programat copilul insa acolo afla ca niciodata nu a existat nici o programare ( si asta de multe ori ) Nu, nu e neintelegere, mama in mail a dat adresa cabinetului , de fiecare data altul. Sau face programare apoi suna si o anuleaza. Sau e copilul bolnav si ii refuza tratamentul, sau declara ca locuieste cu copilul si ca tatal e nebun, ca ea se ocupa de copil si de fapt se dovedeste ca a lasat minorul in alta parte, sau refuza sa comunice date despre copil, activitati extracuriculare si asa mai departe sau isi programeaza vacantele cu copilul in strainatate doar in timpul in care acesta ar trebui sa fie la tata ca sa provoace scandal si asa mai departe.
Trebuie privit tabloul in ansamblu nu doar pe parti. Da, rezidentul se poate prezenta peste tot cu copilul insa sa vedeti, majoritatea innebunesc cand e vorba de expertiza psihologica. Pentru ca acolo se vede clar ce se intampla si circul jucat de rezident ( atunci cand se intampla ) in public si realitatea dintre cei 4 pereti intre care e el si copilul.
Si daca am inceput sa scriem aici, as dori sa mentionez ca daca uneori generalizez imi cer de pe acum mii de scuze. Stiu ca uneori copii refuza intemeiat sa plece cu celalalt, stiu ca parintele toxic si disfunctional nu e neaparat mama sau rezidentul. Fiecare situatie e diferita si fiecare caz particular.
Am observat din exprimarile mele ca nu sunt mereu foarte exact si ultimul meu gand este sa jignesc pe cele care isi cresc copii cu atata efort si grija.

When, aş putea fi de acord cu dvs., dacă cei care solicită expertiza psihologică nu vor decât la Mina Minovici din Bucureşti;instituţia asta are filiale în toată ţara - este evident că şi la filiale există specialişti şi comisii, atunci de ce se insistă la aceeaşi comisie? Pălărie într-un picior, ghici ciupercă, ce-i? Şi comisia aceea are şef, şi şefu-i şef, şi-n şanţ...Repet, sunt de acord cu orice evaluare, expertiză - făcută de roboti sau pe calculator, dar care să poată fi făcute de pe ORICE calculator, nu de pe unul anume şi cu programul minuţios controlat. Înainte de Mina Minovici, trebuia neapărat să o facă un "expert" de la IPJ, care uneori nici nu ştia să scrie bine româneşte, dar trebuia să găsească "alienarea" la copil.
Eu cunosc 4 cazuri în care s-a lipit eticheta de alienator unor mame fără nici o vină, una aş fi eu (domnul lipseşte de 3 ani în curând de la program, dar în 2015 a fost o singură dată, în 2014 parcă de 2 ori..).Altele 2 şi-au descris durerea aici pe site, una a fost şi penalizată şi executată, alta a ajuns la executarea silită, dar, deocamdată, domnul s-a potolit, alta, tot aici pe site, se plângea mai demult că domnul nu merge la program, dar face repetate plângeri penale.
Unei mame din Baia Mare, psihologul desemnat i-a mărturisit că au indicaţii să constate alienarea parentală şi vinovăţia mamei, dar că el nu poate minţi şi nu va scrie ceea ce nu-i adevărat. Tatăl a părăsit familia după 22 de ani de căsnicie, a ales să crească copilul altei femei, dar a avut bunăvoinţa să nu-şi plătească ratele la bancă, luate pe firma sa, garantate cu apartamentul soţiei dinainte de căsătorie şi casa socrilor, astfel, mama şi copilul au rămas fără casă. Domnul şi-a trecut anterior toate bunurile pe numele concubinei.Ei, acest "tată" , deşi nu se prezenta la programul de vizită, mergea la şcoală cu cadouri pentru copil, în timpul orelor de curs, cu textul că:mamă-sa nu mă lasă să-l văd, de aceea i-am adus aici cadoul" şi-l punea pe copil să încerce tricoul sau haina în faţa clasei. Copilul a necesitat , după toate astea, tratament psihiatric, la Cluj.

When, aş putea fi de acord cu dvs., dacă cei care solicită expertiza psihologică nu vor decât la Mina Minovici din Bucureşti

Astea sunt lucruri pe care nu le cunosc insa cazurile de alienare si expertiza pe care le stiu eu sunt din Bucuresti si in mod normal au fost trimise la Bucuresti.
In rest, am prea putine detalii ca sa ma pot pronunta, asa cum o faceti dumneavoastra.

Eu cunosc 4 cazuri în care s-a lipit eticheta de alienator unor mame fără nici o vină, una aş fi eu

- a avut loc expertiza copilului?
Fara scuze insa si eu, din ce postati uneori trag concluzia ca sunteti alienatoare. Nu neaparat din ce povestiti ca se intampla cu tatal ci datorita sa zicem disponibilitatii pe care o aveati sa iesiti atat de mult cu copilul si familia fostului, sub masca asa zisei dorinte de a sta copilul cu tatal.
Doamna, suntem parinti amandoi si stim amandoi ca atunci cand ceva s-a terminat, cum ar fi o relatie, nu iti mai arde de discutii prietenoase pe parc cu actualul sot al fostei sau cu sotia fostului. Copilul putea fi foarte bine pregatit si trimis cu tatal. asa cum puteati cauta o tabara bine organizata unde aveau supraveghetori suficienti, cat sa nu fie nevoie sa trimiteti copilul in tabara agatat to de fusta dumneavoastra.
De asemenea, in majporitatea postarilor ( desi unele sunt foarte obiective) gasiti scuze mereu rezidentilor, respectiv mamelor si mai ales, inca un aspect care mi-a atras atentia ca poate sunteti alienatoare ( una fara intentie) este ca dati copilului o putere pe care nu ar trebui sa o aiba, spalandu-va in felul acesta de decizia pe care parintele adult ar trebui sa o ia.
Si v-am expus mai sus, o parte din motivele pentru care eu am crezut si cred uneori ca aveti profil de mama alienatoare sau, profil de mama care paraziteaza viata copilului.
Insa, cunosc doar ce scrieti pe site, nu am toate detaliile, e usor de interpretat gresit in situatia asta si nu as fi surprins sa gresesc. Insa, am considerat corect sau de folos sa va arat motivele pe care eu mi-am bazat parerea.
Acum, pot sa va zic ca am vazut si eu cazuri si rapoarte unde este vorba clar de alienare.
Rapoartele de la Mina Minocivi ( cele vazute de mine) cuprind atat de multe detalii si evaluari incat e imposibil ca ele sa fie facute gresit sau sa se fi raspuns eronat. In loc sa aiba ochelarii de cal, cand toata lumea ii zice ca are o problema, macar de curiozitate, de ce nu incearca mama respectiva sa mearga la un psiholog, unul ales si platit de ea si sa evaluze daca chiar are probleme.
Sunt insa de acord cu dumneavoastra si mai ales am ramas socat de intamplarea prietenului meu al carui copil nu a primit tratament sau evaluare pe motiv ca mama a spus ca e tatal exagerat, ca il pune sa citeacsa. Ce nu am mai scris aici pe site a fost faptul ca in ianuarie, trimisa de Protectia Copilului mama a fost la doctor care a recomandat urgent investigatii suplimentare ( al 5-lea cred sau al 6-lea) din ianuarie pana acum mama si-a luat angajamentul in scris ca va face programare saptamana viitoare si va duce copilul. Evident...nu s-a intamplat. In august a facut tatal programare si a comunicat mamei care nu s-a prezentat pe motiv ca a fost facuta fara stirea ei. A facut ea alte programari in septembrie acum, pe care le-a comunicat tatalui in mail, cu adrese de cabinet si tot. La majoritatea dintre ele, cand s-a dus conform indicatiilor i s-a transmis ca niciodata copilul nu a avut programari acolo si a fost trimis degeaba. La cea la care mama promisese ca il duce din ianuarie facuse programare insa a sunat si a anulat-o cand tatal era deja acolo si a mutat pentru mijlocul lui octombrie. Avocata tatalui a spus sa nu faca inca odronanta pentru tratament ca sa nu piarda, ca barbatii sunt discriminati in instanta si ca atarna greu si prima ordonanta pierduta.
E vorba despre probleme serioase neurologice din cauza carora copilul poate muri oricand in somn sau la scoala. Nu credeti ca daca mama dorea sa programeze copilul, o facea in 9 luni? Unde e binele superior al copilului?
Stiti ca minorul de care vorbesc nu doreste la tata? Stiti ce s-a consemnat in raportul de monitorizare? Copilul nu doreste acasa pentru ca dupa vizita la salina a vrut inapoi acasa la mama si a trebuit sa insiste la tata ca acesta sa-l aduca inainte de finalizarea programului de vizita. Si sa mentionam acum ca vizita la salina a fost in urma cu 5 ani. De atunci, au mai fost multe momente in care a dorit uneori mai devreme acasa la mama si a fost dus imediat. Vi se pare verosimil ca un copil sa refuze orice contact cu tatal lui pentru ca in urma cu 5 ani, atentie, nu l-a adus acasa in secunda in care a vrut ci a incercat sa afle ce are si abia apoi l-a dus acasa? Vi se pare firesc ca un copil sa refuze sa isi mai vada tatal pentru ca acesta i-a zis ca trebuie sa invete bine si sa isi faca temele, apoi intrebat de cei de la Protectia Copilului, recunoaste ca niciodata tatal nu l-a certat cand a luat o nota mica, ci l-a incurajat?
Si e unul dintre cazuri. Am mai povestit cum am fost martor pentru prietenul meu, cum a avut plangere la politie ca a dat cu picioarele in usa socrilor cand el era cu mine si cu multi alti prieteni....
Nu neg ca exista cazurile de care povestiti uneori, insa exista si cazurile de care povestesc eu.
Alienarea e ca tusea, nu trece neobservata. De multe ori nici nu e nevoie sa vezi copilul, sunt semnele clare in comportamentul alienatorului. Iar un psiholog bun isi da seama de cand ii intra cineva pe usa si saluta si se aseaza pe scaun ce tip de personalitate are.

toata lumea ii zice ca are o problema, macar de curiozitate, de ce nu incearca mama respectiva sa mearga la un psiholog, unul ales si platit de ea si sa evaluze daca chiar are probleme.

-"toată lumea" înseamnă cercul tatălui, care cunoaşte doar adevărul lui; cei de la protecţia copilului sunt funcţionari , nu-i doare măna să scrie recomandări
-psihologul acceptă evaluarea DOAR cu acordul ambilor părinţi, dacă e autoritate părintească comună
Totuşi, dacă e vorba de analize medicale de rutină, nu înţeleg de ce femeia aceea se opune? Tatăl copilului meu, cănd copilul era mititel, deşi nu vizita copilul şi nu contribuia material pentru el, avea un fix , privind pozele cu copilul, că are picioare strâmbe şi tot repeta, la fiecare mesaj. L-am dus şi la medicul de familie, şi la ortoped, m-au mustrat că de ce-l duc când se vede cu ochiul liber că băiatul are picioare perfecte, dar i-am făcut cheful domnului.Poate dacă discuta cu dvs., se plângea exact ca şi prietenul dvs. şi-l credeaţi!
La fel, a făcut plângere penală că a fost la program , cu martor şi a găsit poarta încuiată, că a sunat la telefon şi nu i-a răspuns nimeni! Eu eram în curte, aşteptam să sune la poartă, dar...nimic. Am sunat avocatul, să-i spun că-şi bate joc de noi, că noi aşteptăm şi el nu vine. Martorul, aflat mai încolo, în maşină, vedea cum apasă pe sonerie şi îl vedea cu telefonul la ureche ! dar telefonul nu a sunat şi nici soneria! El a şi filmat, a avut dovada că nu i s-a deschis!
Am avut ocazia să discut, cu prieteni comuni, despre situaţia reală.Prietenii lui ştiau că el întreţine şi copilul, şi pe mine, că eu îi deschid procese, că eu nu-l las să vadă copilul, etc, exact pe dos decât cum era.
De aceea, sunt subiectivă când se discută aceste probleme.

-"toată lumea" înseamnă cercul tatălui, care cunoaşte doar adevărul lui; cei de la protecţia copilului sunt funcţionari , nu-i doare măna să scrie recomandări

Cei de la Protectia Copilului nu sunt doar functionari. Sunt oameni pregatititi ( teoretic) sa faca fata acestor situatii, sunt psihologi. Din cauza asta la monitorizare se rotesc echipele, pentru mai multa obiectivitate.
Daca recomandarea finala este de terapia rezidentului, atunci poate rezidentul ar trebui sa se gandeasca de ce toti care intra in contact cu cazul sau atrag atentia ca este de vina.

-psihologul acceptă evaluarea DOAR cu acordul ambilor părinţi, dacă e autoritate părintească comună

Ma refeream la terapie pentru rezident nu pentru copil.

Totuşi, dacă e vorba de analize medicale de rutină, nu înţeleg de ce femeia aceea se opune?

Pentru ca acele analize de rutina ( nu sunt tocmai de rutina, in zona de) ar arata ca minorul are anumite afectiuni pe care ea, parintele care teoretic locuieste cu el ( practic copilul locuieste in cealalta parte a Bucurestiului cu bunicii) ar fi trebuit sa le observe. Ori ea a declarat sus si tare la prima ordonanta ca minorul nu are nimic, ca tatal exagereaza si ca nu are absolut nimic din ce a descris el. Si dupa, cum ar putea sa explice ca tatal care il vedea la 2 week-end-uri a observat ceva ce ea, locuind cu el nu a observat? Nu sunt simptome care dispar. Copilul are probleme neurologice care ii afecteaza deja calitatea vietii si care o pun si in pericol. din ce in ce mai mult.
Dar, nu conteaza de fapt copilul, conteaza pozele pe facebook, like-urile si sicanarea tatalui. Si...trimisul lui la cai verzi pe pereti. Sa il faca sa se invoiasca de la servici, sa piarda timp, sa se enerveze. Altfel de ce sa procedezi asa? E imatur, prostesc si penibil ca un adult se preteaza la asa ceva.