Tâlhărie

Pai am băgat amândoi apel si eu si procuratura avocatul zice ca pe 28 e termen deci cred ca sa admis nu ?

Ana-Maria Dutescu a scris:

Cand ati avut ultimul termen de apel? Daca ati ramas in pronuntare, va puteti interesa la arhiva instantei. Sau pe portal daca stiti sa cautati. noulportal.just.ro

Chiar daca prima instanta a schimbat incadrarea in instanta de apel se poate reveni la talharie.

Apelul nu s-a judecat.Deci, fara judecata nu s-a admis nimic.Eu ziceam ca are sanse in general parchetul nicidecum ca ar castiga intotdeauna.
Urmeaza a se judeca si dupa aceea aflati solutia instantei de apel.

Daca prima instanta ma achitat de furt cum ma poate gasi a doua instanta vinovat ?

O întrebare foarte foarte bună.

Într-o ţară unde domneşte legea, hotărârea de achitare într-un proces penal este finală şi nu poate fi atacată de procuror.

Poţi face o cerere de declarare a neconstituţionalităţii articolului din CPP care permite acest lucru. Încearcă!
Poţi invoca dreptul fundamental la egalitate al cetăţenilor în faţa legii şi a normelor de procedură.
Discreţia acordată de lege procurorului de a ataca sau NU o hotărâre de achitare reprezintă un tratament discriminatoriu aplicat inculpaţilor şi anume de a supune riscului pedepsei unei inculpat la pura discreţie a unei a doua instanţei sau a treia instanţe care rejudecă în fapt acelaşi proces în care a fost achitat.
Permisiunea de a ataca o achitare este o încălcare gravă a dreptului inculpatului la un proces just şi echitabil şi o încălcare a principiilor de drept penal universale.

Reprezintă judecarea de 2 ori (sau mai multe ori) a aceleiaşi persoane în esenţă pentru aceeaşi faptă.

Nu sunt şanse mari, deoarece în dreptul substanţial penal românesc nu există respect prea mare faţă de drepturile omului. Până mai ieri, arestările se făceau de către procuror (avocaţii acuzării). Păi dacă avocaţii statului te puteau aresta, îţi dai seama ce justiţie originală. A fost un proces major la CEDO, Pantea c. Romania în care ţara noastră a fost condamnată pentru această nedreptate flagrantă, şi anume abuzul incredibil de a răpi libertatea omului la simplul ordin al unui avocat acuzator, fără proces, fără audiere, fără drept la apărare.

Este ruşinos ca ţara noastră, care are mii de judecători şi capete luminate juridice să primească lecţii şi ordine de la Strasbourg. Un lucru este clar. Codul nostru penal şi de procedură, de sorginte sovietică trebuie modificat. Noile modificări nu sunt suficiente. Achitările trebuie să fie finale iar prin interpretare constituţională, nu pot fi atacate.

Dacă eu aş fi judecător la CCR aşa aş face, aş declara achitările ca fiind finale şi inatacabile şi aş deveni un erou al justiţiei române. Dar eu sunt un nimeni.

Aşa şi cu permisiunea de atacare a achitărilor.

Permisiunea de a ataca o hotărâre de achitare este o încălcare flagrantă, spun eu, a drepturilor omului la tratament egal în faţa justiţiei.

Dar cine ştie. Poate ai o şansă, lucrurile se schimbă mereu. Nimic nu rămâne cum a fost.