Cine ma poate ajuta sa traiesc sau cel putin sa obtin despagubiri de la cei care m-au ajutat sa mor mai repede?

Aceasta cerere am trimis-o la spitalul Marius Nasta din Bucuresti, deoarece starea mea de sanatate se degradeaza de la o zi la alta. In urma cu o luna puteam sa ridic si 60 de kg fara obosesc pe loc, acum obosesc si stand in pat. Este posibil sa am un tip endocardita ori sa mi se spart bule de emfizem in plaman. Medicii nu vor sa ma interneze, nu vor ori nu sunt in stare sa imi puna un diagnostic precis. In urma cu doua saptamani am incercat sa ma internez la cardiologie si mi-au zis ca eu am boli pulmonare, ca nu apartin de cardiologie, ca se interneaza doar persoanele pe moarte Am fost la unitatea de primiri urgente Zalau, in urma cu 10 zile, cu aceste simptome, nu m-au lasat sa vorbesc, sa explic ce simt, automat m-au facut bolnav psihic. Efectiv ma lasa sa mor. Nici nu vor sa investigheze imi poata pune un diagnostic precis, sa stiu ce alternative am sau cat mai am de trait.

Subsemnatul, Pernes Gheorghe Alexandru cu domiciliul in sat. Doba, nr.263, comuna Dobrin, jud. Salaj, CNP 1791023312953, formulez prin prezenta


CERERE


de a fi inclus in PROGRAMUL NATIONAL DE TRATAMENT AL HIPERTENSIUNII ARTERIALE PULMONARE PROGRAMUL NATIONAL DE TRATAMENT AL HIPERTENSIUNII ARTERIALE PULMONARE, deoarece starea mea de sanatate se degradeaza de la o zi la alta, degetele imi indica lipsa de oxigen in sang, nu mai pot sa ma aplec fara sa am dispnee si o accelerare a pulsului. Dispneea apare si in repaus si in timpul somnului. In urma cu doua saptamani, cu aceste simptome, la o clinica de pneumologie din Oradea mi s-a facut un test de spirometrie al carui rezultat era in limite normale. Medicul a solicitat asistentei sa puna un batran sa faca testul ori sa il faca ea pentru ca una dintre linii sa fie mai jos, ca asa are nevoie. Nu am cerut nici un favor ca sa faca acest lucru.

In caz ca nu sunt eligibil pentru program, pentru ca banuiesc ca o sa raspundeti ca cei care au hipertensiune pulmonara asociata cu bolile pulmonare, nu se incadreaza, solicit sa imi explicati care sunt caile de urmat pentru a beneficia de transplant pulmonar sau o operatie la plamani, pentru a avea sansa la viata, deoarece mai multi medici la care am fost au refuzat sa ma interneze, au refuzat sa continue investigatiile medicale, ca sa cunosc cu precizie situatia mea medicala si in loc sa isi faca treaba pe specialitatea lor, au tot incercat sa ma faca bolnav psihic. La fel au procedat si cu mama mea, care a suferit un accident rutier si pentru ca vinovatul sa nu plateasca despagubiri morale, la expertizele medicale asupra capacitatii de munca, i s-au ascuns afectiunile medicale fizice si a fost expertizata timp de 20 de ani doar psihiatric. Desi a fost expertizata psihiatric si i s-au facut buletine psihologice de atatea ori, traumele din accident nu au fost asociate diagnosticelor psihiatrice. Medicii treceau in actele medicale simptome ca: revendicativa...Era normal sa se planga ca cineva i-a distrus sanatatea si sa solicite despagubiri. Fiind bolnava psihic medicii aveau obligatia sa-i apere interesele legale, nu sa transfome adevarul in boala. A fost tratata psihiatric pana ce in prezent, a devenit asa de inchipuita incat crede ca are insecte in carne si sub piele. Si asta din cauza ca intr-adevar are mancarimi pricinuite de bolile fizice neinvestigate.
La fel au facut si in cazul meu, mi-au ascuns si mi-au minimalizat boli rare si grave, pentru a ascunde faptele de malpraxis ale colegilor, pentru a ma impiedica sa ma pensionez pe caz de boala si pentru a ma impiedica sa obtin indemnizatia de handicap.
Pentru a face acestea imi efectuau spirometrii repetate, imi cereau sa ma fortez la extrem si eliberau rezultatul cu valori normale care le convenea lor deoarece stiau ca spirometria este criteriul principal pe baza caruia se stabilesc gradele de invaliditate si gradele de handicap. Medicul de asigurari sociale imi tot repeta ca nu ma poate pensiona daca spirometria este buna. desi conform legii are posibilitatea sa faca derogare de la lege. Imi tot faceau spirometrii cu rezultate normale, pana ce inima mi s-a inbolnavit din cauza suferintelor pulmonare si pana ce am facut hipetensiune arteriala pulmonara.

Atasez prezentei si o serie de acte medicale care dovedesc afirmatiile mele.




Vreau sa precizez urmatoarele:

In ultimii 14-15 ani, toti medicii la care am mers mi-au minimalizat ori mi-au omis intentionat afectiunile medicale fizice (si aici ma refer la cele pulmonare: emfizemul pulmonar si fibroza pulmonara). Mi-am platit contribuatia la asigurarile sociale de sanatate de mai multe ori, din propriul buzunar ca sa obtin un diagnostic corect si tratamentul necesar. In anul 2006, in urma unei radiografii pulmonare mi s-a pus diagnosticul de fibroza pulmonara bilateterala si in anul 2007 tot in urma unei radiografii, diagnosticul de emfizem pulmonar. In anul 2008 in urma efectuarii unei spirometrii mi s-a zis ca valorile spirometriei sunt normale, ca pot face orice efort, ca nu este nici o problema. Medicul imi tot punea diagnosticul de nevralgii intercostale, desi eu simteam amorteli sub omoplati. Am respiratia grea de mic copil si transpiram la efort extrem de tare, efectiv curgea apa pe mine si la varsta de 10 ani.
In anul 2011, am suferit un pneumotorax spontan drept, am mers la UPU Zalau unde medicul chirurg Ciobanca Ioan mi-a zis ca viata mea este in pericol, desi eu ma simteam bine, puteam si alerga. M-am speriat putin, vazand ca s-au adunat asa multi in jurul meu si i-am lasat sa-si faca meseria. Medicul mi-a montat un tub dren langa plaman, fara ca inainte sa imi explice ce alternative am si fara ca sa semnez vre-un act. Mi-a montat un tub de dren lung de vreo 3 metri, o parte din tub l-a incolacit si mi l-a lipit de abdomen, capatul tubului l-a pus intr-o galeata de apa nesterila, neacoperita, pe langa care spalau pe jos in salon. Cred ca tubul si-a pierdut eficienta din cauza incolacirii si cred ca nici nu a fost montat bine. Am fost dus intr-un salon unde a doua zi, fara sa imi ceara acte medicale si fara sa imi solicite istoricul medical, medicul a considerat ca este bine sa imi faca un vaccin ca sa vada daca nu am TBC. Eram tinut in pat fara medicamente, a treia zi, in loc sa cheme pneumologul la salon, mi-a inchis tubul de dren cu niste foarfeci si m-a trimis cu o ambulanta la cladirea spitalului de pneumologie. Erau -11 grade afara si in fata spitalului aproape m-am sufocat, nu puteam respira, am avut noroc ca nu m-am panicat si cu ultimele puteri am intrat in cladire unde era mai cald si am reusit sa respir. Aveam o forma usoara de pneumotorax si medicul avea obligatia sa incerce sa ma trateze cu medicamente intai si doar dupa aceea, in caz de nereusita, sa apeleze la montarea tubului de dren.
Vazand si simtind pe piela mea greselile medicale, spre seara am cerut medicului sa imi scoata tubul de dren sa pot pleca acasa. Medicul mi-a raspuns ca nu imi scoate tubul de dren si daca vreau sa plec acasa trebuie sa dau o declaratie pe proprie raspundere in sensul acesta. Am dat declaratie pe proprie raspundere, medicul i-a cerut unui asistent medical sa imi inchida tubul de dren, acesta a bagat un capac de pix in capatul tubului si a montat doua foarfeci pe tub. Nu mi-a prescris antibiotice, desi a lasat o sursa de infectie in mine. Prietenul mamei mele a venit cu masina dupa mine, mi-am cumparat singur antibiotic de la o farmacie si am plecat acasa. Dupa aproximativ 30 de ore m-am intors la spital sa-i cer medicului sa imi scoata tubul de dren. Ma simteam destul de bine, doar tuseam usor dar foarte rar. Medicul mi-a zis ca ma trimite sa fac o radiografie pulmonara si daca totul este in ordine, ma externeaza. In urma interpretarii radiografiei un medic de la UPU Zalau mi-a zis ca daca nu ma reinternez as putea muri. Am acceptat sa fiu reinternat, m-au dus in salon, unde timp de aproape 48 de ore nu a venit nimeni la patul meu, desi aveam plamanul drept colabat. Am oprit eu cativa medici care treceau pe coridor si le-am explicat situatia mea. Cineva a hotarat sa fiu mutat la sectia de terapie intensiva, unde mi s-a facut ceva aspiratie prin tubul de dren. Nu stiu daca tubul a fost functional sau nu in momentul acela. Dimineata a revenit medicul Ciobanca Ioan care a zis ca tubul de dren trebuie inlocuit, m-a dus intr-un fel de laborator unde eram doar el si cu mine. Mi-a introdus un tub de dren mai gros, am simtit cum acesta intalneste ceva ca un balon care cedeaza. Cred ca atunci mi-a spart plamanul mai tare. De data aceasta capatul tubului de dren era pus intr-un recipient special care continea apa. Nu au trecut nici trei minute, pe drumul de intoarcere spre salon, imi era mai rau, aveam stari de greata, simteam cum aerul se aduna masiv sub omoplat si eram nevoit sa imping aerul afara prin contractia muschilor. In recipient am observat o bucata de tesut. Starea mi se inrautatea rapid si i-am cerut mamei mele sa imi aduca o coala de hartie si un pix sa formulez rapid o plangere penala. Am trimis-o pe mama la politie, unde cu greu a reusit sa o inregistreze. Medicul de garda de la spital a incercat sa o convinga sa nu mearga la politie, sa stea langa mine, sa imi aduca ceaiuri. Chiar in seara aceea mi s-a comunicat ca dimineata o sa fiu trimis in Cluj Napoca. Medicul Ciobanca Ioan a venit dimineata in salon si mi-a zis ca este nevoit sa imi inchida a treia oara tubul de dren, ca recipientul de plastic este pe inventar si sa nu se piarda, ca o sa rezist si asa pana in Cluj Napoca. I-am raspuns ca daca are nevoie de recipient, poate sa il ia, ca eu o sa pun capatul tubului intr-o sticla de apa. Medicul a plecat nervos si nu s-a mai intors. A trebuit sa astept in jur de 8-9 ore pana au redactat cu date false si incomplete ambele bilete de iesire din spital si pana s-a gasit o ambulanta care sa ma duca in Cluj Napoca. Am ajuns sa am dureri asa de mari pe partea dreapta a toracelui incat nu m-am putut intinde pe targa. Am ramas ghemuit pe tot drumul. Inainte de a pleca, asistentele de pe ambulanta mi-au zis ca au vorbit cu medicul si ca se vor ingriji ele ca recipientul de plastic sa nu se piarda. Timp de sase zile cat am fost internat in spitalul din Zalau, nu mi s-au facut analize de sange, investigatii medicale, nu mi s-a acordat tratament medicamentos, au facut doar fapte de malpraxix care mi-au degradat starea de sanatate, unele dintre ele putand fi considerate tentativa de omor. Mi-au scris in biletele de iesire din spital ca ies in stare..ameliorat..desi eu aveam dureri asa mari ca nu ma puteam intinde pe targa. Cand am intrat prima data in spital nu aveam nici un fel de dureri si puteam alerga. Efectiv am fost facut cobai.

O sa continui cu un alt e mail