Violenta in familie

ei bine, de data asta eu nu va dau nici o sansa sa vi se incredinteze copiii, mai ales daca sotia va aduce probe ca a fost lovita.A da in cineva mai slab, dovedeste in sine o lipsa de autocontrol, prin urmare nu vad ce judector ar trece peste acest lucru...sau ce avocat .Am castigat multe cazuri de incredintare la tata dar in nici unul din cazuri nu a fost vorba de violenta si sincer, eu as fi refuzat politicos cazul.
Departe de mine de a va face un proces de constiinta, doar Dumnezeu poate face asta, dar argumentatia dvs.

ca faptul ca lasa relatia sa se raceasca foarte mult cu toate incercarile mele

, nu va ofera nici o scuza plauzibila...Mai si spuneti ca vati 3 copii, de ma intreb cum poate o femeisa faca 3 copii ( sarcina, nastere, alaptare etc) cand ea, de fapt doreste sa plece.

Nu ma pot abtine sa nu inchei prin a va pune intrebarea: V-ati pus vreodata in real in locul sotiei? daca da si va pare rau, mai aveti o sans, daca nu sa vi se incredinteze minorii , macar sa deveniti constient de context.

In primul rand felicit userul pentru curajul de a recunoaste ca a gresit.Din pacate, doar recunoasterea greselii, nu este o solutie pentru rezolvarea problemelor conjugale...Nici chiar divortul nu este o rezolvare a problemelor...mai ales ca este vorba despre viitorul a trei copii, dar poate ca divortul ar putea fi, totusi, un alt inceput...pentru viitorul copiilor dvs. macar.Este greu sa dai cu presupusul in astfel de situatii.Doar cei implicati direct pot sti exact ceea ce este mai bine pentru fiecare parte, dar in mod special pentru "interesul superior al minorilor".
Psihologic vorbind, prima persoana care reactioneaza violent intr-un cuplu, indiferent de motivatie, are probleme cu ea insasi.Probabil traume din copilarie, nerezolvate, probabil influenta unor factori externi (lipsuri materiale, stres, vicii s.a.m.d.), probabil...doar un specialist poate afla de unde provin aceste "accese de violenta"...

Sotia dvs. este normal sa reactioneze in acest mod.Incercati sa schimbati rolurile, si puneti-va macar pentru 2 incidente din cele petrecute, in locul ei...probabil ca din punctul ei de vedere, al acceptarii situatiei, paharul s-a umplut, si chiar a dat pe afara.Iar soacrele (nu toate...) in general sunt un factor de stres atunci cand se implica in viata copilului lor, incercand sa detina controlul sau sa iasa in evidenta intr-un fel sau altul.Aici iarasi este vina dvs. pentru ca nu ati limitat interventiile mamei dvs. in viata de cuplu a dvs. (indiferent ca avea sau nu dreptate).
Combinatia asta "soacra rea"+"violenta sot", de regula duce la "deces cuplu/familie"...mai devreme sau mai tarziu!
O consiliere psihologica a dvs., prin care sa aflati care sunt motivele "declanasarii acceselor de violenta" si eventual urmarea unor terapii prin care sa fiti invatat cum puteti sa va tineti sub control furiile, este, zic eu, mai mult decat necesara, insa sfaturile mele, va rog sa le considerati optionale, deoarece, alegerea va apartine in totalitate.
Mergand mai departe, si presupunand ca veti divorta de sotie (de fapt sotia de dvs.) credeti ca divortul rezolva problemele dvs.? Eu zic ca nu.Avand trei copii, cu siguranta ca o hartie care atesta faptul ca doi parinti care au impreuna trei copii, sunt divortati, nu rezolva nimic...
Este vorba despre viitorul a trei copii, frati, care vor fi separati de parintii lor, de fratii lor, pentru ca am inteles ca doriti si dvs. un copil.
Este posibil, dat fiind comportamentul dvs. violent fata de sotie, ca sa nu vi se incredinteze nici un copil spre crestere si educare.Chiar daca dvs. sustineti ca ati fost violent doar cu sotia si niciodata cu copii, banuiesc ca atunci cand incidentele se intamplau se aflau de fata si copii, care deja probabil ca sunt traumatizati, nu?
Concluziile unor cercetari in domeniu, sunt foarte clare: copii care asista la asemenea incidente, raman traumatizati de-a lungul vietii lor, fiind emotional marcati de evenimente, avand tendinta mai tarziu, adulti fiind, sa repete acelasi gen de comportament, sau sa fie atrasi de parteneri care dezvolta aceleasi caracteristici ale personalitatii, in defavoarea lor, desigur!
Si mai exista o motivatie psihologica: ati creat deja un precedent si nu veti convinge pe nimeni ca nu veti reactiona violent si fata de o viitoare partenera, daca nu veti reusi sa va controlati comportamentul...si mai ales fata de copii...

Daca doriti sa va pastrati familia, nu va grabiti cu divortul ci mai degraba grabiti-va cu "schimbarea comportamentului dvs.".Repet, o terapie de "tinere sub control a situatiilor conflictuale sau/si a furiilor" ar fi necesara.Poate ca aceasta este prima "incercare" cu care trebuie sa incepeti, pentru a determina schimbarea comportamentului sotiei fata de dvs.

Va fi insa si mai greu, chiar daca reusiti sa va schimbati, sa va convingeti sotia (banuiesc ca inca mai este lauza, deci este intr-o stare speciala, care necesita atentie speciala) ca nu se va mai intampla...genul acesta de incidente...

Concluzia si alegerea va apartine in totalitate desi personal sper ca veti lupta ca sa va mentineti unita familia, cu sau fara acea hartie "de divort".:)

De ce ii vreti la dv nu credeti ca un copil ii mai bine sa steie la mama?
Ati spus ca sunteti afectos cu copii, pe copii ia-ti intrebat cu cine vor sa steie? Daca dv nu va-ti controlat X-( cu copii o sa reusiti? pt. ca un copil este mai "innervant"decat un adult) cu nevasta. De ce cand va provoca nervi na-ti iesit la aier liber si va-ti fi calmat, asa nici copiii nu auziau si nu vedeau nimic.
Sa spunem ea va provocat si dv. ati lovit-o cine este "omul rau" pt. copii? Va rog sa nu va suparati la cea ce v-am spuns dar credeti-ma cand am vazut mesajul nu am putut sa nu va scriu. Sincer copii rebuie sa steie la mama mai ales cei mici ca mama e mama:)

Cateva indicii ale manifestarilor violente in relatia de cuplu :

Te loveste sau te trateaza in mod jignitor, in viata privata sau in public…

Iti adreseaza apelative umilitoare, te face sa te simti vinovata pentru orice…

Este mereu nemultumit din cauza felului in care te imbraci, te machezi sau iti aranjezi parul..

Te invinovateste pentru problemele sale si indispozitia sa, facandu-te sa te simti prost…

Se enerveaza usor si trebuie sa fi mereu atenta cum vorbesti si te porti in prezenta lui…

Iti limiteaza si conditioneaza vizitele la parinti sau la alte rude…

Iti controleza sistematic programul,

Trece pe la tine cand nu te astepti sau pune pe cineva sa te urmareasca…

Iti interzice sa iesi in oras singura si/sau in compania prietenilor …

Este gelos pe prieteni, rude, colegii de serviciu sau cunostinte ocazionale…

Te acuza ca “nu-l mai iubesti” si/sau ca esti interesata de altcineva…

Te forteaza sa intretii acte sexuale cand si cum nu doresti s-o faci…

Te-a amenintat cu moartea sau ca se va sinucide daca-l parasesti…

Consuma alcool sau alte substante…nu te baza pe ideea ca-l poti schimba

Are o imagine saraca despre sine…

Incearca sa-si demonstreze masculinitatea prin iesiri agresive…

Are idei traditionaliste, rigide despre ceea ce trebuie sa faca barbatul si femeia…

Ii plac armele, cutitele sau alte instrumente care pot fi utilizate ca arme…

Este convins ca trebuie sa-I urmezi ordinele si sfaturile

Trece repede de la o stare la alta ca si cand ar fi doua persoane diferite

Cand se enerveaza, ti-e frica de el, te trateaza urat, te simti amenintata de el…

Ai impresia ca relatia ta cu el nu este pentru ca tu o doresti ci ca iti este impusa…

Eu nu pot sa va felicit pentru ca v-ati recunoscut violenta fizica pentru ca stiu ca un om cu tendinte violente , de abuzator , nu se schimba usor ( daca ar fi sa spun un procent , a-si zice 1% ) , asa ca recunoasterea este fix pix .
Daca va identificati cu cel putin 3 din actiunile de mai sus aveti probleme grave , probleme care (in ipoteza in care doriti sa le rezolvati ) se rezolva greu si in timp.Nu puteti nega fapul ca o bateati dar o acuzati si din acest motiv incercati sa ne induceti ideea ca ea este responsabila de gesturile pe care le -ati facut(faceti)#-o

faptul ca lasa relatia sa se raceasca foarte mult cu toate incercarile mele, deveneam violent... l

Am si eu o rana urata in podul palmei dar asta e altceva

motivele de la care se ajungea la violenta intotdeauna erau aceeasi: dorinta ei evidenta dar nerecunoscuta de a rupe familia

Nu o invinovatesc de indiferenta dar la cel mai mic necaz impartasit cu soacra-mea se insirau barfele, de acolo incepea sa se puna in balanta numai relele, ea incepea sa se comporte ca atare, din ce in ce mai distant pana cand totul exploda

ea se comporta cu mine ca un strain,

ea traversa o perioada depresiva , mult accentuata de discutiile cu mama ei, caci, nu-i asa?, cand dai de un necaz daca tot stai sa il rumegi pe toate partile el creste in loc sa dispara definitiv...

Avem o femeie care are 3 copii foarte mici de ingrijit ( un lucru obositor ) , o sarcina recenta ( dereglari hormonale normale ) si un sot cu 'mot' :

de cele mai multe ori eu eram singurul care trebuia sa faca concesii

deja mancarea de fast-food era o obisnuinta la mine

Din ceea ce ati scris reiese clar pentru mine faptul ca aveti o imagine puternic intiparita asupra a ceea ce considerati a fi o familie : masculul are rol de conducator , asigura hrana 'cuibului' si in schimb cere supunere totala. Am vesti proaste , stiti , femeile nu numai ca pot gandi singure , dar de cele mai multe ori gandesc mult mai corect decat barbatii !
Transmiteti-i sotiei felicitari pentru curajul de a rupe o relatie abuziva ! Pacat ca acest lucru nu s-a intamplat inainte de venirea pe lume a copiilor (pentru ca vor trece prin viata fiind afectati de comportamentul pe care il aveti , nu din alt motiv)

de mai multe ori am lovit-o

Atunci am lovit-o si i-am spart si buza..

Mentionez ca nu sunt o fire violenta,

Glumiti , nu?#-o

am incercat sa le ofer cat mai mult, nu numai material cat mai ales educational.

:stunned:
Din punct de vedere legal ati primit raspunsuri , in ceea ce priveste moralitatea....personal nu cred ca aveti dreptul de a creste copii pe care deja ii aveti . Violenta naste violenta :(

Da, e de apreciat demersul userului pe acest forum, faptul ca are accese de recunoastere pot duce, in functie de varsta si alte conditii, le un progres fara intoarcere. Ceea ce e bine.

Insa am citit niste mesaje cel pjutin ingrijoratoare: copiii rebuie sa stea la mama, ca si cum mamele sunt mai cu mot decat tatii, ca mai ales cei mici trebuie sa stea la mama, singurul argument fiind ca mama e mama...
Sa va soun ceva, si tatal e tata!
Avem tratate internationale, drepturi ale omului si noi tratam inca intr-un mod inapoiat barbatii si femeile!
Probabil ca ar trebui sa stau la cratita acum, fiind femeie si asteptand niste musafiri azi, nu?
Am mai citit cum ca femeile gandesc singure (da, parca m-am surprins gandind singurica!) si mai corect decat barbatii!!? :O Asta e o cercetare sociologica recenta?
Reiese asta din miile de ani de istorie in care am fost coarda a doua in societate? De destepte si corect ce gandeam??
Daca ar fi sa iau de buna aformatia, trebuie s-o fi facut-o un barbat, caci ea contrazice jdemii de principii moderne si o femeie nu putea gandi asa de prost, dupa dv. Iar daca a spus-o un barbat, cel mai probabil e gresita, incorecta.
In concluzie, femeile sunt oameni ca si barbatii si nu exista dovezi ca ar gandi mai corect, incorect, rapid, roz etc. decat sexul celalalt.
Asemenea mentalitati ne impiedica sa evoluam... :duh:

Va doresc tuturor weekend placut!