Copilul nenăscut, fiind in pantecul mamei la momentul deschiderii succesiunii - conceput, dar nenascut - avea dreptul la mostenire?

Revenim cu detalii pe care nu le-a cunoscut nici vecinul, nici noi.

Să facem un rezumat corect mai întâi, cu amănuntele corespunzătoare:
- bunicul lui a avut 4 copii (nu doi cum am relatat mai sus, în necunoștință de cauză) - două fete, doi băieți.
- o soră din cei 4 copii are handicap din naștere (mintal, defect de vorbire, defect locomotor, nu a fost căsătorită, nu a avut copii).
- un băiat (fratele 1) a avut grijă de această soră cu handicap toată viața.
- cealaltă soră și fratele 2 (tatăl vecinului în speță) au decedat. (sora în 2011, fratele 2 în 2007, dar nu contează aceste date că oricum sunt renunțători)
- a decedat și fratele 1 în 2021, luna mai.
- în prezent trăiește sora cu handicap, are vârsta de 84 ani.

După decesul bunicului din anul 1987, fratele 2 (tatăl vecinului nostru) și cealaltă soră sănătoasă au renunțat la succesiune prin declarații de renunțare.
Vecinul a intrat în posesia certificatului de moștenitor emis după decesul bunicului unde fratele 1 moștenește 1/2 și sora cu handicap 1/2.
Cererea de reconstituire a terenurilor s-a făcut de fratele 1 în 1991. În 2003 s-a eliberat TP cu toți cei 4 frați încadrați în titlu.
Fratele 1 a introdus acțiune de constatare nulitate absolută a TP în 2010 DOAR pentru a-i scoate pe ceilalți din titlul de proprietate.
După aceea nu s-a mai eliberat niciun document, a rămas totul așa, presupunem că lucrurile au revenit la certificatul de moștenitor emis în 1987.
A decedat fratele 1 în 2021.

Întrebări:
1. În acest caz vecinul nostru este moștenitorul legal al mătușii cu handicap împreună cu copiii fratelui 2? După ce moare baba, bineînțeles!
2. Vecinul, fiind conceput la data decesului bunicului, fiind născut pentru drepturi și nu pentru stingerea lor, poate cere dreptul lui la moștenire în nume propriu direct de la bunic? Nu prin reprezentarea tatălui renunțător. Unchiul nu mai este în viață, sigur îl înlătură mătușa cu handicap în acest moment, dar DACĂ - după decesul mătușii deschide o acțiune în instanță, cine îl mai înlătură?
3. Soția supraviețuitoare a fratelui 1 are drept la partea de 1/2 a cumnatei cu handicap?

PS:
Întrebarea 4: - cumva, prin acea hotărâre prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate, în sensul radierii celorlalți frați din titlul de proprietate, fratele 2 a devenit proprietar asupra terenurilor, iar sora cu handicap a fost nedreptățită prin faptul că acel curator prezent la proces în numele ei nu a obiectat cu nimic? Sau primează certificatul de moștenitor în care amândoi au 1/2?
- Cu precizarea că certificatul de moștenitor nu a fost depus la dosar de fratele 1 în cererea inițială, nici la recurs. La recurs a adus doar declarația de renunțare a celorlalți frați, iar certificatul de moștenitor a fost depus la dosar de Comisia Locală a Primăriei prin propria întâmpinare.

Stimată doamnă,
Umblați după cai morți să le luați potcoavele. Și măcar de-ați face-o pentru dvs. Dar, după numărul vecinilor de pe „enshpe” scări de bloc în numele cărora întrebați pe forum, se vede de la o poștă că dați consultanță din ce am scris noi. Și nu faceți nici măcar efortul de a pricepe ceva din ce am scris.


Dacă a existat o judecată în 2010, adevărul este acela care rezultă din hotărârea judecătorească. Bun, prost, ăla e!
Este lipsit de sens să vă întoarceți ... pe vremea când trăia bunicu' (87).
Dacă sunteți în căutarea adevărului absolut, încercați ... la biserică. Nu în instanță. Aici există deja o hotărâre cu putere de lucru judecat. De aici plecați.

Proprietarul terenurilor este fratele reclamant - cel care a obținut constatarea nulității titlului în contradictoriu cu ceilalți. Și, mai departe, moștenitorii acestuia. (copiii lui și soția lui supraviețuitoare).

Astăzi, „vecinul” dvs. poate obține ceva ... din mila copiilor mortului/verișorilor lui. Că nu-i împiedică nimeni să-i dăruiască și lui vreo bucată de pământ.
Dar nu pentru că ar avea vreun drept.
N-are!
Din pricina renunțării tatălui său. Indiferent dacă această renunțare a fost făcută cu bună știință ori din neștiință (ca să nu-i zic, de-a dreptul, pură prostie).